Patru ani fără Înaltpreasfinţitul Justinian, Sfânta Liturghie Arhierească şi Parastas la Mănăstirea Rohia

Andrei FĂRCAŞ

Vineri, 30 octombrie 2020, s-au împlinit patru ani de la trecerea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian, fostul Episcop al Maramureşului şi Sătmarului. Cu această ocazie, la Mănăstirea Rohia, pe care a condus-o 30 de ani în calitate de stareţ, a organizat comemorarea, care a început cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Arhierească, oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, la care a asistat Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului.

Din sobor au făcut parte Părintele Iustin Tira, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, Pr. Adrian Mihali, consilier administrativ, Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Pr. Andrei Emil Pop, inspector eparhial, Pr. Mihai Tira, preşedintele executiv al Fundaţiei „Justinian Arhiepiscopul”, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theo­logos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.
La Sfânta Liturghie au asistat preoţi din Eparhie, monahi şi monahii, rudenii şi credincioşi care îi poartă o deosebită recunoştinţă Arhiepiscopului Justinian, care s-a rugat pentru ei şi se roagă şi acum de acolo de sus din ceruri.
La momentul pricesnei, Preasfin­ţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de comemorare despre cel care a fost timp de 30 de ani stareţul acestui sfânt locaş, a fost 17 ani Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi Episcopul care a reînfiinţat, pentru a treia oară, Episcopia Maramure­şului şi Sătmarului, în 1990.

„Se împlinesc patru ani de când Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Justinian a plecat dintre noi pe calea Împărăţiei lui Dumnezeu, în lumina şi slava Preasfintei Treimi, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. O viaţă întreagă, de peste 75 de ani, de slujire a Sfântului Altar şi 96 de ani de viaţă i-a închinat lui Dumnezeu. L-a iubit, L-a urmat şi L-a propovăduit pe Hristos cu toată dragostea, ca un adevărat măr­turisitor jertfelnic şi harnic, sporind toţi talanţii cu care Dumnezeu l-a înzestrat la venirea în lumea aceasta. Atât de mult a strălucit în slujire şi cuvânt, încât lumina pe care a răspândit-o în jur, lumina pe care a transmis-o prin slujire, prin cuvânt, prin povăţuire nu se împuţinează, nu s-a stins după plecarea dânsului, dimpotrivă, ea creşte, ea sporeşte. Acesta este şi motivul pentru care va exista o judecată înaltă, universală, pentru că, dacă la plecarea din lumea aceasta, prezentându-ne în faţa lui Dumnezeu, ducem doar ceea ce am adunat în timpul vieţii noastre. La Judecata Universală, la Judecata de Apoi sau Înfricoşătoarea Judecată, este înfricoşătoare pentru că e grea, va intra în scenă dreptatea lui Dumnezeu, pentru că este nevoie să fie Judecata dreaptă, deoarece atât de mulţi oameni au fost nedreptăţiţi în lumea aceasta şi au avut speranţa doar în Dumnezeu. Atât de mulţi oameni au greşit nedreptăţind pe alţii şi neprimind nici o sancţiune în lumea aceasta, pentru că legile pământeşti sunt relative şi atunci trebuie să vină instanţa divină, care este dreaptă şi are cumpăna care niciodată nu înşală la cântar. Şi se va face o judecată, încât cei care au suferit mult aici vor fi răsplătiţi dincolo. Pe de altă parte, este nevoie de o judecată finală, pentru că faptele bune ale noastre continuă să producă efecte şi după plecarea din lumea aceasta. Cei care au primit darul Duhului Sfânt şi au transmis lumină, binecuvântare şi har din lumina, binecuvântarea şi harul lui Hristos, au sporit în lume lumina şi vor avea parte de lumină. Cine s-a rugat mult în lumea aceasta îi sunt primite rugăciunile şi dincolo, în lumea cealaltă. Iată de ce zic că lumina pe care Înaltpreasfinţitul Justinian a răspândit-o în timpul vieţii şi a slujirii sale jertfelnice şi plină de zel, slujire mărturisitoare, Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian a fost un adevărat mărturisitor, lumina pe care a răspândit-o în jur, adevărul pe care l-a propovăduit şi dreptatea lui Dumnezeu pe care a vestit-o, a răspândit-o şi a susţinut-o, toate acestea sporesc pe măsură ce trec anii... Lumina pe care ne-a lăsat-o s-a sporit şi ne luminăm din ea şi ne hrănim din ea.”

Otpustul a fost urmat de lansarea volumului „Dialoguri la Rohia”, pe care Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian le-a avut cu diferite perso­nalităţi publicistice de-a lungul anilor. Cartea a fost scoasă de Fundaţia „Justinian Arhiepiscopul” şi prezentată de preşedintele acestei Fundaţii, Părintele Mihai Tira.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a oficiat slujba Parastasului la mormântul Părintelui Justinian Arhie­pis­copul, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul şi soborul de preoţi slujitori.
Dacă în ceilalţi ani de comemorare au urcat la Mănăstirea Rohia puhoi de lume, iată că acum restricţiile şi teama de pandemie, precum şi indicaţiile Episcopiei i-a oprit pe mulţi apropiaţi ai Înaltprea­sfin­ţitului să vină la Parastasul de comemorare, preferând, în schimb, rugăciunile particulare.