Patratul de cer din celula

Daca toti tinerii ar fi gandit ca el, probabil ca nu ar mai fi trebuit sa asteptam pana in 1989 ca sa scapam de comunism. Dar nu au fost, ba mai mult, cei ca el au ajuns in puscarii pentru ca au indraznit sa se opuna comunismului. Iuliu Kocsis era doar un pusti cand a fost arestat pentru uneltire impotriva statului. De fapt, ceea ce pentru comunisti era o vina, pentru oamenii asupriti era un act de eroism. Iuliu Kocsis e unul dintre romanii care nu s-au putut obisnui nicicum cu comunismul. A crescut in Satu Mare, unde rusii impanzisera orasul, mai ales dupa revolta ungurilor din 1956. De tanar a fost martorul unei executii brutale. „Toti eram tineri, 15, 16 ani. Atunci am inceput. Ne-o deranjat multe, o fost anul 1956, rusii erau peste tot, mai ales ura asta impotriva rusilor ne-o facut sa pornim actiunea. Satu Mare, ca eu de acolo sunt, era impanzit de soldati rusi. De aici a pornit, ne-am adunat cativa tineri, prieteni, am inceput sa discutam in prima faza si ne-am hotarat ca sa facem un grup impotriva regimului comunist. Am avut bunici la tara, le-o luat pamanturile. Fiind copil, eu am fost crescut la bunici. Acolo s-o intamplat un lucru: Satu Mare o fost inconjurat de trupele de securitate si securistii o executat vreo 37-38 de oameni. Astia erau fosti soldati care o luptat pe front. I-au executat pentru ca nu au predat captura si pentru ca nu erau de acord cu colectivizarea. De aici o pornit tot. Primii o fost astia care o fost pe front si i-o arestat, i-o batut si pe aria unde se batoza grau, acolo i-o omorat. Era asa, spre dupa-masa, bunicii nu locuiau departe si i-am vazut cum ii bateau cu paturile de la arma.” Revolta detinutilor Acesta a fost momentul cand Iuliu Kocsis a inceput sa se revolte. Nu putea sta cu mana in san, asa ca a inceput sa caute o cale de a submina regimul. “De aici o inceput revolta asta a mea impotriva lor, am inceput sa facem, manual prima data, niste manifeste, lozinci anticomuniste.” Oamenii erau nevoiti sa recurga la orice pentru a-si hrani familia. Tatal lui nu a mai venit de pe front, iar mama lui s-a recasatorit cu un ofiter de Securitate. „Era un om, nu pot spune ca era dur, de exemplu mie nu-mi zicea pe nume, imi zicea pur si simplu mistret, ca nu ma puteam uita frumos la el. Prin ‘58 o fost inchisi detinutii politici (condamnati pe viata), la Satu Mare. Printr-o intamplare sau organizare, nu se stie cum, 9 dintre ei, intr-o noapte, au fugit. Au reusit sa fuga cu o masina de-a inchisorii. O dezarmat gardienii si securistii din curte, o facut rost de arme asa. Spre norocul meu, o fost impuscat atuncea tatal meu vitreg. El era adjunctul inchisorii din Satu Mare si seful sectiei politice. In schimb, pe astia 9 i-o ajuns din urma, ca li s-o terminat benzina si unu cate unu, i-o omorat ca pe niste animale. N-o cautat ca sa ii raneasca, direct i-o impuscat. Unul dintre detinuti l-o impuscat pe tatal meu vitreg. A murit dupa cateva saptamani.” Tradarea a venit de la unul de-al lor Iuliu Kocsis a inceput totul de la zero in Baia Mare, alaturi de mama lui. Tot la doua luni mergea in Satu Mare si aducea manifeste anticomuniste tiparite si le raspandea prin oras. Securitatea ii cauta fara sa stie ca are de-a face cu niste pusti. “Totul o mers bine pana in ‘60, in 11 noiembrie, va spun si ora, pe la 11, nu se uita asa ceva. Am fost turnati de unul dintre noi. Maica-mea era sa ramana fara servici din pricina securistilor. Ca noroc ca s-o aliat impotriva acestei hotarari a Securitatii, toti doctorii si o zis ca daca ea pleaca demisioneaza si ei. Nu o dat-o afara, dar de anchetat o anchetat-o, o batut-o si pe ea. Pe noi ne-o arestat pe toti, si din Satu Mare si din Baia Mare. Prostia noastra o fost ca aproximativ toti stiam adresele acestor baieti si asta o retinut tot si ne-o turnat. Nestiind procedura, el nu s-o dus la Securitate, s-o dus la Militie. Acolo o deschis tolba si noaptea, dupa 11, m-am pomenit cu Securitatea acasa”. Asa a inceput calvarul. Arestat, batut si tinut in puscarie, Iuliu inca nu implinise 18 ani. Mai era un lucru, o smecherie de-a comunistilor, ii obligau pe toti sa faca recurs desi se stia ca nu se va reduce pedeapsa, de cele mai multe ori adaugandu-se ani grei la sentinta.“Trebuiau sa ma tina pana la 18 ani ca sa ma poata condamna. Cand am implinit 18 ani, la Tribunalul Militar din Cluj mi-au dat 7 ani. Tradator, bandit, hot, talhar, din astea nu ne-o scos. Mie imi zicea Horty, cu toate ca ce am avut eu cu Horty? Apoi, dupa ce ne-o condamnat, ne-o mai tinut 24 de ore. Cu toate ca m-o condamnat, mi-am stiut sentinta, pe mine m-o bagat in carcera la Securitate. Era o incapere, nu stiu daca mai exista ca acuma e Politia Judeteana acolo, nu stiu daca mai exista carcerele alea. Era o nisa in perete, nu puteai sa te lasi nici jos, trebuia sa stai in picioare”. Destinatia finala: Jilava De aici i-au dus la Satu Mare, la Sectia 3-politica. Gardienii i-au primit cu o bataie. Apoi a intrat la neagra, la carcera. Din punctul lor de vedere era vinovat de crime impotriva ordinii statului. „Sa ne faca banditi, era la ordinea zilei, cu toate ca ei erau mai mari banditi decat noi si vreo 16 zile am facut carcera severa, neagra. Eram inghesuiti intr-o celula mica mai multe persoane, in loc de veceu aveam un fel de ciubar din ala de lemn, ii zicea cudra, acolo ne faceam nevoile. Ne retineam noi, dar de la o vreme tot trebuia...era o putoare inauntru, in coltul cela... nu conta daca ne imbolnaveam, nu i-o pasat nimanui de noi”. Spre sfarsitul lunii august, 62 au fost dusi la Jilava. Acolo i-au scos la munca. Era relativ mai usor decat sa stea in celula. Muncind isi mai luau gandul de la cei de acasa si de la libertate. “Jilava, cea care se vede azi nu e Jilava de atunci, Jilava o fost fortu, puscaria era sub pamant. Nici vorba sa poti scapa de acolo, nu aveai cum. Noi eram la poarta numarul 3. Ca sa ajungi afara, in fata fortului, trebuia sa treci prin trei porti. Era imposibil. Afara era un culoar si gard de sarma ghimpata si din 50 in 50 de metri cate o ghereta de post pentru securisti. Nu puteai fugi nicicum, dar nici nu putea intra nimeni fara aprobarea lor. Tin foarte bine minte ca doi dintre detinuti o fost batuti acolo in curte, s-o auzit gemete, era prin decembrie. Pana la urma, am auzit rapaiala de automat si a doua zi i-am gasit intepeniti de gardul de sarma ghimpata. E o intrebare simpla, cum o putut cei doi ajunge afara, daca bataia lor o inceput la noi in curte. I-o scos din celule, i-o executat si i-o agatat acolo, era un inscris acolo, un fel de panou; asa patesc cei ce incearca sa evadeze. Era imposibil. Conditiile erau vitrege, haine ponosite, va dati seama ce era acolo... frig, cu portia ne dadea lemne. Faceam un pic de caldura, dar iesea afara pe geamuri pentru ca erau numai gratii, nu era sticla. Oricum o fost foarte, foarte greu. Asta o fost pana in ‘62. Cam prin data de cinci ianuarie, anul urmator, o venit dupa noi, ne-o scos din atelier, ne-o incolonat, ne-o spus sa predam cazarmamentul, hainele, tot. Nu stiam ca e vorba de gratiere. Eu am iesit primul din lotul asta. Pana in 1964 o tot iesit. Intre timp s-o dat si o amnistie generala pentru detinutii politici. Va spun si de ce, ca sa vina presedintele de atunci al Americii, Richard Nixon in Romania, o spus, fara drapele sovietice si fara detinuti politici. Sfetnicul dictatorului Un accident la mina Sasar, inainte de caderea comunismului, l-a lasat fara un picior. Si-a facut actele, dar inutil. In ‘90, s-a dus la Bucuresti, sa vorbeasca cu Petre Roman, pe atunci prim-ministru, sa-i explice situatia si sa-i ceara sa-l ajute sa-si primeasca drepturile. Petre Roman venise tocmai atunci la Cavnic, asa ca nu s-au intalnit. A fost primit de un consilier al lui care i-a promis ca ii va expune situatia lui Roman si vor gasi o solutie. Respectivul consilier nu era altul decat un fost sfetnic de-al defunctului dictator. Evident ca nu s-a mai facut nimic. Din pacate. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro