Patimile din hatisul restituirilor funciare

* Cu legea si dreptate-n mana si actele de proprietate in buzunar, mostenitorii unor propritati importante din Poienile de sub Munte nu-si pot dobandi drepturile. De patru ani, oamenii asteapta de la Comisia Locala de Fond Funciar sa binevoiasca sa le solutioneze cererea. Insa, in loc de solutii si raspunsuri, n-au primit decat tergiversari si indolenta. La patru ani de la adoptarea „celebrei” Legii 247/2005, zeci de maramureseni inca asteapta ca autoritatile locale sa le restituie proprietatile. Pentru multi, „doama cu coasa” a venit insa mai repede decat dreptatea „domnilor de la primarie”, iar altii, batrani si bolnavi, continua sa bata drumurile si sa trimita adrese peste adrese, fara niciun rezultat. Daca celebrul articol din Constitutia Romaniei, potrivit caruia „nimeni nu e mai presus de lege” s-ar si aplica, autoritatile locale care tergiverseaza dosare ar trebui sa fie amendate, iar cei care au depus cereri privind restituirea imobilelor ar trebui sa beneficieze de acelasi tratament, indiferent de PLR (pile, legaturi, relatii). Numai ca, practic, lucrurile stau exact pe dos. Urmeaza povestea unui caz simplu, cu o concluizie si mai simpla: in Romania, unde-i lege e si tocmeala si tergiversare. Dupa aparitia Legii 247/2005, sase mostenitori de drept ai lui Gyula Sehovits au cerut sa li se restituie intreaga suprafata de padure detinuta de acesta, in total 607 hectare situate in Poienile de sub Munte. Au depus o cerere la Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar si au asteptat. Numai ca, de atunci cererea lor nu a primit niciun raspuns, desi era inregistrata cu numarul 12. Intre timp, una dintre mostenitoare a decedat. Cum si ceilalti sunt in varsta, a continuat demersurile, in numele tuturor, Ildy Libotean. Initial, reprezentantii primariei si comisiei locale i-au tot promis ca „ba pana in mai”, „ba pana in septembrtie” ii vor solutiona cererea. Numai ca tot n-a primit niciun raspuns. Anul trecut, un val de calamitati a lovit comuna, asa ca reprezentantii comisiei s-au scuzat ca n-au timp de problemele de fond funciar. Mostenitorii au inteles, ba mai mult, Ildy Libotean s-a gandit sa dea o mana de ajutor sinistratilor. Au trecut insa si inundatiile si actiunile de inlaturare a pagubelor produse de acestea si cererea tot n-a fost solutionata. Asa ca, in primavara acestui an, Ildy Libotean a decis sa ceara in scris explicatii. Culmea insa, nici doua dintre adresele transmise in baza accesului la informatiile de interes public si dreptului de petitionare nu au primit niciun raspuns. In ce-a de-a treia adresa, doamna Libotean le-a reamintit reprezentantilor primariei ca, potrivit legii, sunt obligati sa-i raspunda in termen de 30 de zile, in caz contrar. „o sa ne adresam Prefecturii Maramures, precum si celorlalte organe abilitate, respectiv ANRP-ului, pentru tergiversarea solutionarii cererilor noastre”. Cu chiu cu vai, de aceasta data a sosit un raspuns de la Primarie, dar, in loc de explicatii, printre randuri se poate citi un soi de indignare a functionarilor, de genul „noi suntem extrem de ocupati, iar ochiul cetateanul nu percepe acest lucru”: „comisia are in lucru 666 de dosare, avand complexitate ridicata, solicitarile privind retrocedarea proprietatilor depasind 55.000 de hectare, in conditiile in care suprafata totala a localitatii este de 29336 hectare. Dosarele au fost grupate pe autori deposedati si numere topografice si, prin urmare, solutionarea lor se face in acest mod. Avand in vedere faptul ca membrii comisiei sunt salariati ai primariei in mare parte, avand atributii administrative complexe, cum ar fi proiectele privind infrastructura locala, aflate in diverse faze de proiectare sau executie, dar si calamitatile naturale care s-au abatut anul trecut asupra localitatii noastre si care trebuie gestionate cu prioritate, timpul alocat lucrarilor in comisie este redus”. Concluzia raspunsului este ca: „au ramas de solutionat 270 de dosare, printre acestea numarandu-se si dosarul dumneavoastra”. Ildy Libotean spune ca explicatia cu solutionarea dosarelor dupa numerele topografice si autori ar fi fost convingatoare, daca un alt cetatean, „intamplator” fost primar de Sighet, n-ar fi fost pus in posesia de multisor, chiar daca figura pe acelasi CF. Mai mult, dosarul mostenitorilor lui Sehovits Gyula si-a schimbat numarul peste „noapte”, devenind cand 12, cand 22: „Dosarul este numarul 12, ei sustin ca 22. Bun, fie 22. Dar de ce nu s-a solutionat pana acum? Bunica mea a mai avut un frate. El, nevand copiii, a vandut tot. Mostenitorul lui, Gheorghe Filipciuc, care a fost primar de Sighet, a primit 100 de hectare de padure pe care le-a vandut anul trecut”, spune Ildy Libotean. Termen de solutionare: sfarsitul anului Intrebat de tergiversarea solutionarii cererii urmasilor lui Sehovits Gyula, primarul Stefan Oncea a prezentat situatia generata de Legea 247/2005, numarul mare de cereri, de suprafete cerute, care depasesc cu mult suprafata totala a comunei si complexitatea dosarelor. Oncea a promis insa ca: “pana la sfarsitul anului ne-am propus sa le solutionam pe toate. N-avem niciun motiv sa nu-i dam cetateanului ceea ce este al lui”. Termenul propus de primar e bun, dar cam nerealist. Daca in 4 ani s-au solutionat 300 si ceva de dosare, cum poate comisia sa solutioneze 270 de cazuri intr-o jumatate de an? Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro