Pastorala Sfintelor Sarbatori ale Craciunului

Iubitului nostru cler, cinului monahal, dreptcredinciosului popor din Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului: Har, binecuvantare si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, calde urari de liniste si fericire, pentru Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. „Si i-a binecuvantat Simeon si a zis catre Maria, Mama Lui: Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si va fi ca un semn care va starni impotriviri, si prin sufletul tau va trece sabie ca sa descopere gandurile din multe inimi.” (Lc. 2, 34-35) Iubitii mei frati si fii duhovnicesti, Iata, ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa ajungem aceasta sfanta zi in liniste si pace. Este o sarbatoare pe care ati asteptat-o de mult timp, pentru ca Praznicul Nasterii Domnului la noi in tara si in Biserica noastra este legat de jertfa. Nasterea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a despartit de sanurile Tatalui, a fost prima jertfa. Nu stiu daca sunteti constienti ce inseamna lucrul acesta. Prima jertfa, marea jertfa a facut-o Dumnezeu Tatal cand L-a trimis pe Fiul ca sa se faca om si sa ne mantuiasca. Si vreau sa fac un apel la inima dumneavoastra de parinti. Cand ai un fiu pe care-l iubesti foarte mult si stii ca cineva are nevoie de jertfa lui, inima ta de tata cum se simte atunci cand copilul tau se desparte de pieptul tatalui sau si se duce sa se jertfeasca pentru cei ce sunt in greutate? Aceasta durere, aceasta jertfa a facut-o Dumnezeu Tatal cand Fiul S-a despartit de sanurile Tatalui si a venit pe pamant ca sa se jertfeasca pentru noi. De la Avraam Dumnezeu a cerut sa-I aduca pe unicul sau fiu ca jertfa. Cat de aspra se pare aceasta cerere a lui Dumnezeu. Multi L-au judecat pe Dumnezeu ca e tiran, ca e aspru. Cand omul e chemat sa-si aduca fiul jertfa lui Dumnezeu, el se cutremura atunci, se zbuciuma, il doare cu buna dreptate, pentru ca ce poate fi mai dureros pentru un om, pentru un tata, decat sa-i ceara cineva copilul. Aceasta jertfa se pare ca e cea mai aspra si nedreapta cerere. Dumnezeu a cerut-o lui Avraam, dar nu a lasat sa se implineasca. A cerut-o numai ca omul sa stie cat de dureros si cat de greu este ca cineva sa-si jertfeasca ce are mai scump, mai drag, mai apropiat de fiinta lui, adica propria odrasla, propriul fiu, care pentru oricine e mai scump decat orice, mai scump decat sotia, pentru ca de sotie se poate cineva desparti, dar de propria odrasla nu. Mai scumpa decat viata ne sunt copiii, pentru ca orice parinte e in stare sa-si dea viata pentru copilul sau. Deci, Dumnezeu a cerut lui Avraam sa-si jertfeasca lucrul cel mai scump, copilul. Nu a lasat aceasta jertfa sa se savarseasca, dar a cerut-o pentru ca atunci cand Dumnezeu Tatal Il va da pe unicul Sau Fiu pentru noi oamenii, omul sa-si aduca aminte si sa stie cat de mare jertfa e ca cineva sa-si jertfeasca propriul fiu, chiar si pentru Dumnezeu. Dar aceasta jertfa Dumnezeu a facut-o pentru noi si nu s-a gandit nimeni sa spuna: ce crud e omul ca a asteptat ca sa-si jertfeasca Dumnezeu Fiul pentru el. Omului i s-a parut asa de grea aceasta numai cand i s-a cerut ca sa-si jertfeasca fiul pentru Dumnezeu. Dumnezeu insa a facut aceasta jertfa, si-a jertfit unicul Fiu pentru om. Sa nu uitam: aceasta s-a facut pentru mine, pentru tine, pentru fiecare din noi, pentru toata lumea. Pentru omul mic si pacatos Dumnezeu cel mare si-a jertfit propriul Fiu ca sa-l mantuiasca pe om de stapanirea Satanei, de intunericul iadului, de osanda si suferinta vesnica. „Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”(In. 3,16). O jertfa a facut, iubitii mei frati, si Fecioara Maria, care era afierosita, inchinandu-si trupul si sufletul lui Dumnezeu. Si iata cand se ruga ea in Nazaret vine un sol, un trimis al lui Dumnezeu, care ii spune: „Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau.” (Lc. 1, 30-32) Iar Maria a zis catre inger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”(Lc. 1, 34-35). Dupa care raspunsul Fecioarei Maria a fost: “Fie mie dupa cuvantul tau” (Lc. 1,38). S-a predat lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra a tuturor, fiind o jertfa din partea Maicii Domnului. Iosif, logodnicul Mariei, care a primit-o pe Fecioara Maria de la preotii din templu, s-a tulburat grozav pentru ca stia ca raspunde in fata lui Dumnezeu, raspunde in fata preotilor de la Ierusalim pentru Fecioara Maria. El nu stia ca Fecioara Maria de la Duhul Sfant a primit in trupul ei pe Hristos. Si foarte tulburat fiind, Iosif s-a gandit sa o lase pe Maica Domnului, sa o paraseasca in taina si sa nu fie el de rusine. Dar ingerul lui Dumnezeu s-a coborat si i-a spus: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant”. (Mt. 1,20). Tot o jertfa a fost si ceea ce a acceptat Iosif. Iubitii mei fii sufletesti, Dupa ce Maica Domnului L-a nascut pe Fiul ei, la sase saptamani a mers la templu, asa cum prevedea legea lui Moise. Potrivit cu legea data de Dumnezeu lui Moise, lege pe care o respectam si noi, fiecare mama la sase saptamani se declara ca ea este curata, ca are dreptul sa intre in biserica, dar nu singura, dar ii aduce si ofranda lui Dumnezeu. Ce dar Ii duce femeia de astazi la sase saptamani lui Dumnezeu? Cel mai scump dar este copilul ei. Il duce inaintea lui Dumnezeu pe pruncul ei ca o jertfa. Aceasta este, Doamne, jertfa. Jertfa mea de mama care noua luni de zile l-am purtat in pantecele meu, care am suferit prin nastere dureri si l-am nascut acum, facand bucurie in lume. Pentru orice nastere de prunc se deschide cerul atunci si se lumineaza universul. Ca nimic nu este mai sfant pe pamant ca nasterea unui copil, pentru ca nasterea unui copil este mai mult decat creatia lumii. Cine are meritul pentru aceasta nastere, ca se naste inca un fiu al lui Dumnezeu? Cine? Barbatul si femeia, sotul si sotia Ii fac bucurie lui Dumnezeu ca zamislesc un copil, un suflet nou care va fi fiu al lui Dumnezeu. Dar aceasta trece din nou prin suferinta. Asadar, la sase saptamani, Maica Domnului a mers la Templul de la Ierusalim cu Fiul Sau in brate dupa randuiala data de Dumnezeu. Iar la poarta Templului o intampina un batran, un venerabil batran, dreptul Simeon, care, spune Traditia, avea 350 de ani. Acesta, cand a tradus Biblia din limba ebraica in limba greaca – Septuaginta i se spune la aceasta Biblie, pentru ca a fost tradusa din limba ebraica in limba greaca de 70 de barbati – deci citind acolo in Sfanta Scriptura cuvantul lui Isaia proorocul, care spune: „Iata, fecioara va naste fiu si se va numi numele lui Emanuel, ceea ce inseamna Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7,14), Simeon, care era tanar, s-a indoit in credinta si a spus: “Cum se poate fecioara sa nasca? Nastere si Fecioara?” Pentru ca omeneste acest lucru nu e cu putinta. Dar ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta intotdeauna la Dumnezeu. Si minunea acesta s-a vazut si in viata Maicii Domnului: a nascut si a ramas pentru veci fecioara. Fecioria nu si-a pierdut-o Maica Domnului. Deci s-a indoit atunci Simeon. Si ingerul lui Dumnezeu l-a vestit: „Nu vei muri pana nu se va naste Emanuel.” Si astepta la templu, se spune. Langa altarul lui Dumnezeu a asteptat dreptul Simeon 365 de ani. Astepta mereu sa-L vada pe Mesia, sa-L vada pe Emanuel intrand in templu. Si cand intra orice femeie cu copilul in templu, Simeon venea la poarta si se uita la prunc si la mama lui, pentru ca el fiind luminat cu harul lui Dumnezeu, avand harul cunoasterii, el stia ca atunci cand va veni Maica lui Emanuel, a lui Mesia, va cunoaste-o ca ea este Maica Domnului. Deci a asteptat. Sute si mii de femei au trecut prin fata lui. Si intotdeauna s-a intors zicand: „N-a venit Mesia. Nu acesta-i Emanuel. Nu acesta este Fiul lui Dumnezeu”, spunea in barba si murmura sfantul si dreptul Simeon. Dar cand a venit Iosif cu Maria si cu Pruncul, L-a luat Simeon in brate si a spus: „Acum, slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel”. (Lc. 2,29-32) Acum ma slobozeste de truda vietii. Acum L-am cunoscut ca Acesta-i Mesia. Acum am cunoscut ca aceasta femeie este Maica lui Dumnezeu. Slobozeste-ma Doamne, acum, incheindu-si mesajul lui cu un cuvant adanc tulburator. Uitandu-se la Maica Domnului i-a spus: „Prin sufletul tau va trece sabia” (Lc. 2,35). Adica vei avea in viata foarte multe de suferit. Si eu as indrazni sa spun ca acest cuvant al dreptului Simeon se potriveste la orice femeie. Ca orice mama sufera sabia care trece de nenumarate ori prin inima ei, prin sufletul ei. Cine ne-a leganat cand am fost mici si neputinciosi? Cine s-a trezit din somn si a renuntat la odihna ei? Cine ne-a purtat de grija si ne-a ferit de apa si de foc? Cine ne-a aparat si ne-a tinut in sanul ei, in bratele ei? Femeia si mama. Dupa ce se naste pruncul, pana cand copilul ei ajunge barbat si batran chiar, o femeie nu se desparte de copilul ei. Pentru o femeie copilul ei, nascut de ea, e copilul ei pana la batranete. Si orice necaz pe care-l avem noi, in primul rand, loveste in sufletul mamei noastre. Cand noi avem o suferinta, cand suntem bolnavi sau avem alte greutati in viata, maica suspina, fratilor, pentru noi, mama noastra suspina pentru noi. Din ochii ei curg lacrimi inaintea Maicii Domnului pentru noi. Maica si mama intotdeauna se roaga lui Dumnezeu pentru noi, pentru copiii ei, pentru ca asa cum a zis Sfantul si dreptul Simeon: “Prin inima ta va trece sabia.” Aceasta este jertfa adusa de orice femeie lui Dumnezeu pentru pacatul stramoasei noastre Eva. Iubitii mei fii sufletesti, Cu aceasta veste in suflet s-a intors Maica Domnului, de la templu, tinand minte cuvintele dreptului Simeon, ca sabia va trece prin sufletul ei. A fost o proorocie pe care Maica Domnului nu a uitat-o si pe care a vazut-o implinindu-se in viata ei. Pe cand era la templu, iata ca ingerul lui Dumnezeu i s-a aratat lui Iosif, ingrijitorul Maicii Domnului. Si i-a spus lui Iosif ingerul Domnului: „Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida”. (Mt. 2,13) Si Iosif cu Maria au plecat, desi Maica era inca lauza. Au plecat prin pustia Arabiei, spre Egipt si au stat acolo pana cand din nou ingerul lui Dumnezeu le-a adus vestea ca Irod a pierit. S-au intors in Palestina, in tara lor, dar nu s-au asezat in Iudeea, pentru ca in Iudeea domnea Arhelau, feciorul lui Irod, care era tot asa de tiran si de crud ca si tatal sau. Si au urcat spre Galileea, s-au asezat in munti, intr-un sat retras cu numele Nazaret. Dar acesta a fost un plan de la Dumnezeu, pentru ca proorocii au spus ca Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Emanuel, se va numi Nazarineanul. Si acesta a ramas numele lui. De aceea pe cruce scrie cu litere mari: Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor (INRI). Asa scrie pe fiecare cruce. Titlul acesta, numele de „Nazarineanul”, l-a purtat cu mare bucurie Iisus Hristos. Dar era si un alt motiv pentru care a mers in Nazaret. Iata, iubitii mei frati, motivul pentru care Mantuitorul S-a intors din Egipt in Nazaret: si pentru ca sa poarte numele de Nazarinean, dar si pentru ca acolo Il astepta casa in care a crescut. Pe Iosif si Maria ii asteptau in Nazaret familia lor: Cleopa, fratele lui Iosif cu sotia lui, Maria, cumnata Maicii Domnului, cei 4 feciori care erau verisori primari ai lui Hristos si surorile lor. Dar, iubitii mei frati, cred ca sunteti constienti ca si atunci cand s-a refugiat Maica Domnului in Egipt, si atunci sabie a trecut prin sufletul ei, pentru ca ea a auzit ca Irod cauta sa-L ucida pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru ca numai ea si cu Iosif stiau ca acest Prunc pe care ei Il aveau cu ei nu este un copil omenesc, ci este insusi Fiul lui Dumnezeu si ei aveau o responsabilitate extraordinara ca stiau ca Acesta-i Mesia, ca acesta este Mantuitorul lumii. Ei erau constienti ca Dumnezeu i-a ales pe ei ca sa aiba grija de Cel ce S-a nascut pentru mantuirea lumii intregi. Si de aceea, cand a auzit ca Irod vrea sa-L omoare, a trecut o sabie prin sufletul Maicii Domnului. Dar s-a refugiat. Nu a tinut cont ca era bolnava, ca era slabita din cauza nasterii. Ca sa salveze pe Fiul lui Dumnezeu, a intrat in pustie. Nu i-a fost frica de lei, de animalele salbatice, de foame, de sete, de toate cate ii asteptau pe drum, nu i-a fost frica, ci s-a jertfit. S-a jertfit, fratilor, s-a jertfit Maica Domnului pentru salvarea Mantuitorului lumii. A fost o jertfa. Toate marile bucurii din viata noastra au la baza jertfa. Cand ai o greutate roaga-te si-i o jertfa. Cand ai un necaz posteste si te roaga ca si aceasta este o jertfa. Si jertfa nu va fi trecuta cu vederea de Dumnezeu, iubitii mei frati. Biserica Ortodoxa nu-i o Biserica a bogatilor, nici a saracilor. Biserica Ortodoxa este Biserica lui Hristos Care S-a jertfit, Care a trait in saracie, care a pregatit pentru lumea intreaga slava cea mare si cea eterna la picioarele Tatalui din ceruri. Iubitii mei frati si iubite surori Pentru calugari este o lege. Calugarii cand stau la masa nu au voie sa glumeasca si nu au voie sa rada. Pentru ca asa le spune Duhul Sfant: „Mancarea pe care o aveti inaintea voastra este scaldata in sudorile crestinilor care au adus la manastire painea pe care voi o mancati. De aceea voi nu aveti voie ca sa radeti si sa glumiti la masa, ci cand mancati painea scaldata in sudoarea crestinilor aveti datoria sa va rugati pentru cei ce v-au adus aceste daruri la Manastire.” Acelasi lucru, iubitii mei frati, este si pentru noi. Este o datorie cand stam la masa sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate cate le avem inainte, caci din darul lui Dumnezeu ne hranim si noi. Parinteste va indemn sa praznuiti si in anul acesta Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului cu inima curata si cu fapte bune, si atunci bucuria voastra va fi deplina si binecuvantata de Dumnezeu. Sa ne rugam ca si anul care vine sa fie un an bun, imbelsugat in roade pamantesti si ceresti. Va binecuvintez si va doresc tuturor, din tot sufletul, sa petreceti toate Sfintele Sarbatori cu liniste, cu bucurie si cu sanatate. + JUSTINIAN, ARHIEPISCOPUL MARAMURESULUI SI SATMARULUI Data in Resedinta noastra episcopala din Baia Mare, la Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului din Anul Mantuirii 2009