Pastorala Naşterii Domnului

Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredinciosului nostru popor din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului:

Har, binecuvântare şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, calde urări de linişte şi fericire la Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!” (Troparul Naşterii Domnului)

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Acum, în aceste zile zbuciumate, Neamul nostru - Neam Creştin - s-a pregătit pentru Sfintele sărbători ale Naşterii Domnului. Acestea sunt sărbătorile bucuriei şi speranţei, sărbătorile în care noi, creştinii, preamărim Naşterea Fiului lui Dumnezeu. Copiii noştri se pregătesc şi în acest an să-L preamărească pe Iisus Hristos prin colindele străbune, pe care le-am moştenit de la tata, de la mama noastră, de la moşii şi strămoşii noştri.

Prin aceste colinde, creştinii alungă pustiul din casa noastră, din satul şi oraşele noastre, din ţara noastră şi din toată lumea. Colindele alungă pustiul de pe acest pământ sfânt, creat de Dumnezeu, peste care Dumnezeu este Stăpân. Şi în anul acesta, noi creştinii, ne-am îmbrăcat în haină nouă, curăţindu-ne sufletul, inima, gândurile şi conştiinţa, de toate păcatele care aduc răul în lume. Ne adunăm toţi, cei care credem în Iisus Hristos, în faţa sfintelor altare, de unde primim dumnezeiesc Har şi Dar: Însuşi Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos. Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos este cea dintâi faptă, care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră. Avem o ţară care a fost până acum curată, cu bătrâni înţelepţi şi evlavioşi, cu bărbaţi drepţi şi cu suflete frumoase, cu tineri sănătoşi la suflet şi la trup.

Iubiţi credincioşi,

Acum, în ziua Marelui Praznic al Naşterii Domnului, să ne reculegem şi să ne pregătim să fim tari în credinţă, puternici în dragoste de Dumnezeu şi cu mare speranţă într-un viitor bun. Pe acestea trebuie să le căutăm şi să le cerem mereu de la Dumnezeu! Crucea lui Iisus Hristos să ne apere de cel viclean!

Noi, credincioşii, nu încercăm să ne răzvrătim nici împotriva autorităţilor statului, nici împotriva Bisericii lui Hristos, nici împotriva fraţilor noştri de alt neam sau de altă lege. Naşterea Domnului este sărbătoarea omeniei şi a bucuriei. Iar noi, fiii Bisericii lui Hristos ne bucurăm la Naşterea Domnului cum s-au bucurat păstorii din Betleem, atunci când „îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Lc. 2,19-11).

Noi creştinii, ne bucurăm şi acum, aşa cum s-au bucurat toţi îngerii din cer la Naşterea lui Iisus în Betleem, când s-au deschis cerurile şi au început să coboare pe pământ cetele îngereşti, cântând, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură că „deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2, 13-14).

Ne bucurăm cum s-a bucurat bătrânul Iosif, ocrotitorul Fecioarei Maria, pentru că pe el l-a anunţat un înger spunându-i: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Mt. 1, 20-21). Îngerul l-a încredinţat pe Iosif că Fecioara care i-a fost dată în grijă nu a căzut în ispită, aşa cum a căzut Eva, ci că Maria este curată. Ea a fost fecioară înainte de naştere, a rămas fecioară la naştere şi este fecioară şi după naştere! Pentru că Cel ce s-a zămislit în pântecele ei, nu s-a zămislit din sămânţă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, Care a fost trimis de Dumnezeu Tatăl. De aceea, Copilul care S-a născut „Fiul lui Dumnezeu se va chema”. (Lc. 1,35).

El este Mesia, Cel care a fost vestit de prooroci că va veni şi Care era aşteptat de tot Neamul lui Adam, de tot neamul omenesc, ca să-l salveze de păcatul neascultării, de păcatul pentru care Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai, pierzând viaţa fericită pe care au avut-o şi devenind ca nişte exilaţi şi pribegi pe pământ, purtând în suflet nostalgia paradisului pierdut. Dorul acesta de rai există şi acum în sufletul omului de pe pământ, pentru că fiecare dintre noi este un fiu al lui Adam.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

După ce îngerul Domnului i-a grăit lui Iosif că din Fecioara Maria se va naşte Fiul lui Dumnezeu, acesta s-a bucurat cu o bucurie foarte mare, dar a păstrat taina aceasta. Iosif, ocrotitorul Fecioarei Maria, a păstrat taina că Iisus este Hristos, adică Mântuitorul lumii, că acest Copil este salvarea omului din robia şi frica morţii, că este salvarea omului din tristeţea grea a vieţii înstrăinate de Dumnezeu.

Suferinţa sau boala aceasta îi chinuieşte şi astăzi pe cei care au pierdut legătura cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos şi cu Cerul. Iar aceştia nu mai au nici bucurie, nici linişte, nici fericire. Aceştia nu au nici sărbători sau pace în viaţă.

La Naşterea Domnului s-a bucurat mai ales Mama lui Iisus. Pentru că ea, Fecioara Maria, a văzut împlinit Cuvântul lui Dumnezeu, Care de la început i-a promis lui Adam că va trimite pentru neamul lui un Mântuitor, care-i va elibera tot neamul din iad şi care va deschide Raiul pentru tot neamul omenesc, dacă acesta va asculta şi va fi credincios faţă de Iisus Hristos. La Naşterea Domnului s-a bucurat Maica lui Iisus şi pentru că a văzut împlinindu-se cuvântul Arhanghelului Gavriil, care i-a spus la Bunavestire „nu te teme Maria” (Lc. 1,30), atunci când Fecioara era robită de îndoială. Fecioara a crezut că îngerul nu era o arătare străină şi a primit vestea adusă de arhanghelul din cer, ca de la Însuşi Dumnezeu Tatăl. Aşadar, încredinţându-se Maria că îngerul i-a adus vestea, acum, la Naşterea Domnului, se bucura că s-au împlinit toate profeţiile prin ea. Iar bucuria Fecioarei Maria era ca o cântare dumnezeiască, pentru că a fost aleasă să fie Mireasa Duhului Sfânt. De aceea, Fecioara Maria a strigat: „Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu”. (Lc.1, 46-47).

Iar „cântarea” Mariei, plină fiind de Har şi de lumină, care veneau de la Duhul Sfânt, a devenit o „cântare” profetică zicând: „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.” (Lc. 1, 48-49).

Iubiţi credincioşi,

Bucuria Maicii Domnului, pe care a trăit-o când S-a născut Iisus, s-a transmis la toate neamurile şi la toate mamele de pe pământ, care nasc copii şi care, prin Botez, devin fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Raiului, pe care l-au pierdut Adam şi Eva. Fiecare mamă care naşte un copil, naşte un moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu, de aceea Naşterea Domnului este sărbătoarea tuturor mamelor din lume. Este sărbătoarea cea mai mare a familiei, pe care Dumnezeu a întemeiat-o în Rai. Fiecare familie este un colţ de rai, mai minunat şi mai luminat decât Raiul pe care Adam şi Eva l-au pierdut.

Tata şi mama, bărbatul şi femeia care zămislesc şi cresc copii, realizează cea mai sacră lucrare a lui Dumnezeu. Pentru că familia nu lasă să se pustiască pământul prin zămislirea şi creşterea de copii. Toţi copiii şi toţi tinerii sunt ca nişte îngeri miraculoşi. Copiii şi tinerii sunt o speranţă, o sfântă speranţă de care se bucură şi Dumnezeu.

Naşterea Domnului este şi praznicul speranţelor frumoase şi a iubirilor curate, care se realizează numai în familie, când un tânăr împlinit, un bărbat, un om realizat se căsătoreşte din dragoste şi trăieşte împreună cu soţia lui, păstrând iubirea deplină până la bătrâneţe. Este ca un pom frumos fecioara, care acum devine femeie şi mamă, bună cu cei bătrâni. Cu bătrânii, familia se desăvârşeşte şi este foarte iubită de Dumnezeu.

Acum, copiii buni şi frumoşi sunt bucuria părinţilor, tinerii sunt mângâierea bătrânilor, iar bunicul şi bunica sunt cea mai frumoasă podoabă în casa în care luminează sărbătoarea Crăciunului. De asemenea, bătrânii sunt şi mândria casei care încălzeşte familia, atunci când, din cauza greutăţilor, atmosfera din familie se mai răceşte.

O casă cu copii, cu tineri, cu tată şi mamă credincioşi şi sănătoşi, cu părinţi evlavioşi şi iubitori de biserică şi de sărbători, este o casă fericită, este o familie respectată şi iubită de toată comunitatea. Asemenea familii fericite există şi acum în ţara noastră, atât la sate, cât şi la oraşe. Avem familii frumoase şi realizate în toate păturile sociale, din cele mai înalte şi până la cele mai modeste.

Toate aceste familii se realizează dacă au o credinţă sănătoasă, cu o bază bună religioasă, dacă este cunoscut şi ascultat Iisus Hristos - Cel mai bun şi folositor Mentor, Dascăl şi Îndrumător al nostru al tuturor. Cea mai bună şcoală este Biserica. De şcoală şi de Biserică este nevoie, în familiile şi în timpurile actuale. O familie care dispreţuieşte şcoala şi Biserica este o familie nefericită, dezorientată şi neîmplinită.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Suntem în timpul marelui Praznic al Naşterii Domnului. Am petrecut zile frumoase şi este timpul colindelor. Adevăratele colinde sunt legate şi inspirate din Naşterea lui Iisus Hristos, pentru că, fără  această naştere cerească, colindele nu au niciun rost. Zadarnic încearcă unii să asocieze şi să lege colindele de unele sărbători păgâne. Aceste încercări sunt foarte greşite, pentru că ignoră total scopul colindelor creştine.

Colindele sunt legate de o naştere, dar nu de o naştere oarecare, nu de naşterea unui om, nici a unui împărat, filosof sau erudit, pe care i-a avut omenirea şi care, prin rolul pe care l-au avut în istoria lumii, au fost declaraţi nemuritori, dar, pe care, cu timpul, omenirea i-a uitat şi timpul i-a şters din viaţa omenirii. Colindele sunt legate de naşterea lui Iisus Hristos dintr-o Fecioară sărmană, într-o peşteră şi în ieslea oilor, deşi naşterea acestui Copil este extrem de importantă.

Până la vârsta majoratului, din acea epocă, Iisus a trăit şi a muncit ca un tânăr obişnuit, apoi, deodată, a apărut ca un luceafăr sau ca un soare luminos pe cerul istoriei şi în trei ani a realizat o lucrare, cu care s-a deschis un nou capitol din viaţa omenirii. Acest capitol durează de două mii de ani şi nu s-a sfârşit, ci dimpotrivă este tot atât de viu şi de actual şi acum. Iar Naşterea lui Hristos are adoratori, admiratori şi slujitori şi astăzi, are un număr uriaş de închinători pentru care El, Copilul ce S-a născut în Betleem, este Dumnezeu, Cel care a venit din cer şi S-a reîntors la Tatăl Său în cer, promiţând întregului neam omenesc o viaţă fără moarte şi un loc fericit pentru sufletul lor nemuritor.

Iubiţii mei fraţi,

Naşterea lui Iisus Hristos este sărbătorită cu bucurie de tot pământul, cu dragoste şi cu încredere, iar oamenii Îl întâmpină ca pe un Stăpân, viu, puternic şi dătător de noi şi nemuritoare speranţe şi bucurii.

† JUSTINIAN

Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului