PASTORALA NAȘTERII DOMNULUI

† I U S T I N,
Prin milostivirea şi harul lui Dumnezeu,
Episcop ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu
din sfânta Episcopie a Maramureşului şi Sătmarului
Har, bucurie şi pace de la Părintele Ceresc,
iar de la noi părintească binecuvântare și îmbrăţişare
întru Hristos Domnul și Mântuitorul nostru!


Iubiți părinți, slujitori ai Sfintelor Altare din Maramureș și Sătmar,
Iubiți credincioși,

Acum mai bine de 2000 de ani, Dumnezeu a trimis un mesaj ome­nirii, care aștepta cu înfrigurare izbăvirea de frică și singurătate, de întunericul necunoștinței, de iadul înfricoșător și de suferința morții veșnice.
Mesajul a fost transmis la Buna Vestire și s-a arătat lumii când Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat în chip văzut, prin Nașterea din Fecioară în Betleemul Iudeii, și „S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).
Iată-ne din nou îmbrăcați în haine de sărbătoare! Pe de-o parte suntem împodobiți duhovnicește cu frumoasele veșminte ale virtuților creștine strămoșești, iar pe de altă parte, înveșmântați în frumoasele straie românești, spre a dărui Pruncului Iisus născut printre noi, „pen­tru noi și pentru a noastră mân­tuire”, sublimele și unicele colinde românești, atât de iubite și păstrate din generație în generație, cu sfințenie și conștiință româ­nească și creștină, ca fiind cel mai prețios tezaur al creștinătății și al României creștine. Creștinii au în­vățat de la îngeri să cânte Doxologia cerească „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).
Bucuria venirii pe lume a Celui „născut din Tatăl mai înainte de toți vecii” ne-a fost dăruită de Fecioara Maria, cea mai curată și mai binecuvântată dintre femeile de pe pământ, care a fost întâmpinată de îngerul Gavriil prin cuvintele: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Bine­cuvântată ești tu între femei!” (Luca 1, 28).
Odată cu vestea plinirii vremii și a mesajului transmis de Dumnezeu prin înger Fecioarei Maria, bucuria a venit la toată lumea, iar Nașterea cea dumnezeiască de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, care
s-a petrecut în Betleemul Iudeii, a fost împlinirea profeției Sfântului Prooroc Miheia: „Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei” (Miheia 5, 1).
Cerul și pământul s-au umplut de bucurie nespusă. Îngerii și oamenii și-au unit glasurile spre a cânta slava lui Dumnezeu, Care S-a ară­tat printre oameni și pentru oameni. Atunci a început primul colind cântat de îngeri, iar cântecul de leagăn al Fecioarei Maria, care-L ținea cu iubire nemărginită pe Pruncul Iisus pe brațe, a fost pri­mul colind al oamenilor, întrupat în glasul celei mai fericite mame, care nu mai privea – uitându-se la „Cel Unul-Născut” – ca la un copil obișnuit, care S-a născut spre a muri, ci la „Cel făr’ de-început”, Care a venit în lume „Să Se nască și să crească / Să ne mântuiască” (colindul creștin „O, ce veste minunată”), dăruindu-ne nouă, oamenilor, mântuirea și viața veșnică.
Fecioara Maria, deși era atât de modestă și smerită, căci: „N-avea scutec de-nfășat / Nici hăinuțe de-mbrăcat / Pentru Pruncul de-mpărat” (colindul creștin „La Betleem acolo-n jos”), devenea Mama Împăratului Cerului și al pământului. Ea, cea dintâi, a cu­noscut „Taina cea din veac ascun­să și de îngeri neștiută” (tropar al Născătoarei de Dumnezeu). Ea era cea mai fericită mamă, iar bucuria pe care a avut-o și a trăit-o atunci s-a transmis din generație în generație, Postul Crăciunului fiind un post al bucuriei; colindele noastre sunt imnuri de bucurie – „Astăzi S-a născut Hristos / Mesia, chip luminos / Lăudați și cântați / Și vă bucurați” (colindul creștin „Astăzi S-a născut Hristos”), iar praznicul în sine este un praznic al bucuriei împlinite.
De altfel, de Sărbătorile Crăciu­nului, slujitorii lui Dumnezeu le fac păstoriților urarea: „Dumnezeu să vă dăruiască bucuria pe care a avut-o Maica Domnului când L-a văzut pe Fiul Său Născut în peș­tera Betleemului!”.

Iubiți fii duhovnicești,

Această minune mare Dumnezeu-Tatăl a făcut-o pentru toate neamurile pământului, pentru toți oamenii, spre a-i lumina și elibera de frică și singurătate și a-i rea­duce în sânul iubirii Sale veșnice și în Familia Preasfintei Treimi.
Nașterea din Fecioară, a cărei taină o cunoștea doar Dumnezeu, în­gerul Gavriil și Maica Domnului, era o imagine cât se poate de firească: o mamă cu un Prunc nou-născut în brațe, pe care-L hrănește cu lapte, pe care-L îngrijește ca pe orice copil nou-născut și Îl ocro­tește cu grijă desăvârșită să nu i se întâmple nimic și peste care revar­să razele luminoase ale iubirii materne și zâmbetul unic al celei mai fericite mame.
Ce ne învață Dumnezeu prin taina Nașterii Fiului Său din Fecioara? Că nașterea pe lume a unui copil este un dar ceresc, că femeia-mamă este raiul pământesc în sânul căreia Dumnezeu așază, la procreare, viața, spre a fi ocrotită și adusă pe lume. Familia – aparent Hristos S-a Născut într-o familie naturală și normală: Fecioara Maria era mamă, iar bă­trânul Iosif trecea drept tată în ochii oamenilor, deși era doar ocrotitorul pământesc al Fiului ceresc – este locul cel mai sigur și singurul mod de naștere, creștere și educare a copiilor care, prin Botez, devin fii ai lui Dumnezeu după har.
Iată de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat anul 2020 pastorației familiei (a părinților și copiilor). Pentru că Biserica lui Hristos binecu­vân­tează fiecare uniune de iubire dintre un bărbat și o femeie, ce devin o familie creștină, unde vin pe lume copii care, în lumina cre­dinței părinților și a modelului de viață creștină, devin oameni întregi, devin oameni mari, devin oameni de geniu în diferite do­menii; dar, în primul rând, devin oameni de omenie. Căci deprind de la părinți „bunul-simț țărănesc”, care cuprinde trei aspecte: frica de Dumnezeu, rușinea de oameni și simțul măsurii – adică să nu uiți niciodată de unde ai plecat și cui îi datorezi ceea ce ai și ceea ce ești.
Biserica și Școala – adevărata școa­lă, cu dascăli de cuget și simțire românească – șlefuiesc și desăvârșesc, apoi, personalitatea fiecărui fiu al neamului, atât în plan spiritual, cât și educațional, pregătindu-l pentru viață și în­vă­țându-l să iubească Familia, Țara, Biserica și Neamul, să-i cinstească pe înaintași și pe eroi, să prețuiască moștenirea pe care ne-au lăsat-o și pentru care și-au dat viața, și să o sporească, dar mai ales să o iu­bească și să o păzească de pericolele care se abat asupra ei dinăuntru și din afară.

Iubiți frați întru Hristos,

Suntem la capătul anului 2020, un an cum nu am fi crezut vreodată că ar putea fi și l-am putea trăi. Un dușman nevăzut și înfricoșător s-a abătut asupra omenirii. Ori în ce fel a apărut acest virus – că a venit de la natură, că a fost o eroare umană sau o acțiune voită – este clar că e o încercare îngăduită de Dumnezeu. De ce? Sunt multe variante de răspuns. Cea mai înțeleaptă și corectă ar fi cea care ne pune față în față cu realitatea în care se zbate umanitatea. Prin evoluția autonomă a științei și tehnologiei, omenirea a uitat de Dumnezeu-Creatorul; omul a uitat de sine și de destinația lui finală. Omul a devenit întreg materie și materialist, zeificând știința uma­nistă, ideologiile globaliste, natura și știința, excluzându-L pe Dumnezeu-Creatorul din gândirea, pre­o­cupările și planurile sale, alun­gându-L, propriu-zis, din propria Lui creație!
Și iată cum omenirea a ajuns captiva propriilor alegeri, folosind libertatea fără responsabilitate. Există granițe peste care omul, omenirea și știința nu trebuie să treacă. Există legi date de Dumnezeu și așezate de Creator care guver­nează Universul și fac din planeta Pământ (și din locuitorii ei) cea mai minunată casă, totul fiind atât de firesc și natural și, în același timp, măreț și perfect.
Producerea unor dezechilibre și intervenția agresivă a omului în Creația lui Dumnezeu destabili­zea­ză armonia care ar trebui să guverneze Universul, cerul, Pă­­­mân­tul și viața oamenilor. Aba­terea de la legea morală natu­rală și de la normalitatea creației atrage după sine tot calvarul și tragedia pe care le trăim astăzi și la care știința, cu toată evoluția ei impre­sionantă, nu are niciun răspuns.
Soluția reintrării în normalitate este revenirea la firescul inițial, la echilibrul natural dintre Creator, creație și om – coroana creației și „măsura tuturor lucrurilor”, cum a spus filozoful antic, singurul care poate evolua, poate aprecia, se poate întrista și bucura, se poate minuna, poate să fie măreț sau poate să devină pricină a distrugerii operei lui Dumnezeu și a lui însuși, el fiind capodopera lui Dumnezeu – omul, ființă cuge­tătoare!
Omul este singura făptură care înțelege și acceptă sfârșitul vieții pământești – moartea! Dar are capacitatea să înțeleagă și să creadă că, în lumina celor făgăduite de Mântuitorul, are garanția învierii și a vieții veșnice. Deci, înțelege și crede în nemurirea sufletului și veșnicia lui în iubirea și lumina Preasfintei Treimi.
Această perioadă ne-a fost, în același timp, și folositoare, după proverbul românesc: „În tot răul e și un bine”. Ne-a readus împreună în familie, ne-a obligat să ne gân­dim la lucrurile esențiale pentru viață, să renunțăm la multe lucruri care nu ne sunt necesare, ci sunt doar mofturi sau capricii omenești, să constatăm cât de slabi suntem și cât de subțire este granița între a fi și a nu fi, între viață și moarte.
Ne-a obligat, aproape, să intrăm înlăuntrul nostru, să stăm de vorbă cu sufletul nostru și să-l întrebăm de ce are nevoie, ce îl împlinește, ce îl rănește și ce îl doare. Acesta este binele care ne-a venit prin această pandemie planetară de Coronavirus.
Am trăit izolați, separați, dar nu despărțiți. Ne-au unit Credința, Biserica, Liturghia, Sărbătorile și, chiar dacă am avut Paști fără slujbă solemnă de Înviere, am cântat mai pătrunși de credință și nădejde ca oricând „Hristos a înviat!”, singura și sigura noastră salvare. România creștină întreagă a devenit o mare biserică, o cate­drală, un pământ sfânt, Țara lui Dumnezeu.
Au sosit și sărbătorile creștine de iarnă, Crăciunul, Anul Nou și Bo­boteaza. Deși nu vor fi atât de solemne și pline de frumusețe divină din cauza restricțiilor, le vom serba prin colind și participare la Sfânta Liturghie, căci în Maramureș și Sătmar, și la români în general, Crăciunul fără colinde este cu totul laic și nu are nimic în comun cu Nașterea lui Hristos; este Crăciun secular și străin de creștinismul românesc, de credința ortodoxă strămoșească.
Așteptăm Boboteaza ca să se sfin­țească apele, cu care să ne curățăm păcatele și să ne sfințim casele și lucrarea vieții noastre prin preotul care va veni cu Sfânta Cruce, ca în fiecare an, la orice casă de creștin.
Pentru a fi vrednici de Sărbători alese și pentru ca Dumnezeu să ni le dăruiască așa cum ni le dorim, ne vom fi pregătit în cele șase săptămâni (cele 40 de zile) de post, cu multă rugăciune și fapte bune, făcând bucurii, atâtea câte putem, celor ce nu au pe nimeni și celor ce așteaptă de la noi să arătăm că suntem creștini și că Îl așteptăm pe Hristos să vină în casa, familia, sufletul și viața noastră.


Iubiți păstori de suflete,
Iubiți credincioși,

Anul 2021 va fi, în Patriarhia Ro­mână, „Anul Omagial al pasto­rației românilor din afara Româ­niei”, a românilor emigranți.
Așa cum am procedat în fiecare an de la primirea toiagului Sfântului Iosif Mărturisitorul, toiag pe care l-a purtat cu vrednicie Înaltprea­sfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian, vrednic de pomenire, timp de 26 de ani, iar din anul 2016 ne-a fost încredințat nouă, vă oferim o icoană special pictată pentru credincioșii din Episcopia Mara­mu­reșului și Sătmarului care sunt plecați în Europa și în toată lumea. Icoana poartă numele „Maica Domnului, Ocrotitoarea migran­ților români” și are o compoziție aparte: la picioarele Maicii Domnului sunt zugrăvite grupuri de ma­ramureșeni, oșeni, lăpușeni, chi­oreni și codreni, în port speci­fic. Impresionanta lucrare, rea­lizată de pictorul Gabriel So­­lo­­mon, a fost imprimată și pe calendarul Episcopiei noastre pe anul 2021 și va fi, credem noi, o mare mângâiere pentru frații și surorile noastre plecați în toată lumea.
Acum, la sfârșit de an 2020, suntem mulțumitori față de Bunul Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfântul Ierarh Iosif Mărtu­risitorul – Ocrotitorul Episcopiei noastre – și față de toți sfinții, pentru că ne-au ascultat rugăciunile și ne-au ajutat să trecem cu bine această perioadă grea, pentru că ne-au deschis inima și sufletul să facem multe fapte bune, venind în întâmpinarea celor ce au avut nevoie de sprijin, în diferite si­tuații. De asemenea, am sprijinit, după puteri, spitalele din județele Maramureș și Satu Mare, cu puți­nul nostru, darul ierarhilor, preo­ților, monahilor și credincioșilor – suma adunată de Episcopia noastră ridicându-se la 518.650 RON.
Ne rugăm fierbinte ca Pruncul nou-Născut, Iisus Hristos, să ne izbăvească de această molimă cumplită și să ne redea liniștea, pacea, sănătatea, libertatea creștină și demnitatea umană, care nu trebuie să fie îngrădite de nicio autoritate lumească, în niciun fel, pentru că sunt drepturi și libertăți dăruite de Dumnezeu și garantate de Constituția fiecărei țări, ci doar să veghem și să contribuim cu toții la gestionarea cu bine a acestei perioade.
Îi pomenim cu dragoste frățească și creștinească pe cei ce au căzut victime ale acestei boli necru­țătoare – ierarhi, preoți, monahi și atât de mulți credincioși, tineri și bătrâni. În același timp, le arătăm prețuire și recunoștință eroilor zilelor noastre din spitale, din toată țara, medici și asistenți, care fac eforturi supraomenești, luptând să salveze fiecare viață.
Tinerilor noștri ortodocși de la A.S.C.O.R. și A.T.O.C.E.M. și asociațiilor de tineri ortodocși din cele opt Protopopiate ale Eparhiei le arătăm iubire părintească și pre­țuire pentru implicarea lor volun­tară și responsabilă în această perioadă, acolo unde a fost nevoie de prezența lor. Iar de Săr­bători îi îndemnăm pe toți tinerii din Maramureș și Sătmar să nu uite tradițiile noastre, colindul nostru străbun, și să se manifeste cu fru­musețe, bucurie, credință și noblețe de Crăciun, așa cum spune colindul: „Acum te las, fii sănătos / Și vesel de Crăciun / Dar nu uita, când ești voios / Române, să fii bun”.
Nu uităm să îndreptăm un cuvânt către fratele nostru de arhierie și împreună-slujire Preasfințitul Pă­rin­te Timotei Sătmăreanul și către păstorii sufletești din parohii și mănăstiri, cărora le mulțumim în numele credincioșilor și le arătăm părintească iubire și prețuire pentru modul jertfelnic, responsabil și plin de iubire în care au avut grijă de fiii și fiicele duhovnicești ale eparhiei noastre în această peri­oadă, povățuindu-i, mărturi­sindu-i și împărtășindu-i cu Trupul și Sângele Domnului, săvârșind Sfân­ta Liturghie, care este salva­rea, unitatea, comuniunea, puterea și mântuirea noastră.
Urându-vă tuturor sărbători bine­cuvântate și luminate, vă încre­dințăm ocrotirii lui Dumnezeu și Maicii Domnului, rugând pe Pruncul Iisus, Născut în peștera Bet­leemului, să vină în fiecare casă de creștin, în fiecare familie de români, în fiecare inimă nobilă de maramureșean și sătmărean, ca și acum 2000 de ani, în ieslea Betleemului! Să vă cuprindă în dragostea Lui și să vă primească darul pe care, an de an, îl aduceți – precum păstorii odinioară – Colindul sfânt și bun de sărbătoarea Sfântului Crăciun! Amin!


Al vostru, al tuturor, pururi îm­preună cu voi rugător pentru mântuirea sufletelor noastre,
pentru dăinuirea și nemurirea credinței și a neamului românesc
și pentru luminarea conducătorilor noștri și ai întregii lumi,
spre a ne închina Pruncului Iisus Hristos Mântuitorul,
Bucuria și Lumina oamenilor și Salvatorul umanității,

† I U S T I N
Episcop ortodox român al Maramureșului și Sătmarului

Dată în reședința noastră episcopală din Baia Mare
la Praznicul Nașterii Domnului din Anul Mântuirii 2020