Pastila saptamanii: TE(A)MA PENTRU ACASA

Vocatia „constructiva” la romani De saptamana aceasta, Romania are un candidat de forta la Topul Forbes, cel al bogatilor lumii. Dupa sapte luni de negociere, Dinu Patriciu a vandut 75% dintr-o companie estimata la 3,6 miliarde de dolari. Majoritatea celor ce au facut opinie in legatura cu acest eveniment recunosc ca este vorba de o afacere de succes. Urmeaza intrebarea: cum gestionam acest succes economic? De parca ar fi treaba noastra... Marea ipocrizie a comentariilor ca miez este ideea ca tot acest succes sta pe o gramada de ilegalitati. Nimeni n-are dovada, dar „trebuie sa fie ceva...!” Ca si in cazul in care un vecin isi face casa noua, si pentru ca nu stii cu ce se ocupa, spui ca este traficant, ca „numai asa se explica”. Patriciu a cam explicat conceptul lui de dezvoltare in domeniu. In termeni economici „sofisticati”, pentru cine se pricepe cat de cat la economie. Restul...cu barfa clasica. Si mai este ceva, ca un fel de contra-argument pentru cei ce stabilesc vinovatii apriori: in acest domeniu bataliile si parteneriatele de afaceri se duc de catre companii foarte mari, de obicei multinationale, astfel incat afacerile intre acestia ruleaza sume impresionante. Urmeaza speculatia mea conform careia este foarte putin probabil ca un om de afaceri din domeniu sa fie cosiderat partenerul altuia, daca are probleme cu legea sau increderea celorlalti. Cu alte cuvinte, daca vreau sa fac o afacere de doua miliarde de dolari, intai verific persoana cealalta ca nu cumva sa fie de „carton”. Si apropo de carton, oare ce mai face Tender? Gavril ARDUSATAN