PASCAL

* Traditii din spectrul multiculturalitatii maramuresene - Pesah si Haggadah
Pastele evreiesc

* Biserica sarbatoreste Invierea Domnului
Ritualul Invierii

* Sarbatorile pascale, intr-un catun uitat de lume
"Invie lumina sperantei!"

* Traditii din spectrul multiculturalitatii maramuresene - Pesah si Haggadah
Pastele evreiesc

Pesach (Pastele evreiesc), una dintre sarbatorile evreiesti cele mai importante, marcheaza sfarsitul sclaviei evreilor in Egipt si nasterea natiunii lor. Pesach-ul tine opt zile, incluzand doua zile speciale la inceput si doua la sfarsit. Anul acesta, prima zi a Pesach-ului a avut loc in noaptea de 5 pe 6 aprilie (a anului mozaic 5764), iar incheierea va fi in 13 aprilie (luna Nisan).

Pastele mozaic coincide ca data cu cel crestin catolic (pentru ca de Pesach-ul evreiesc s-a petrecut moartea si Invierea lui Hristos). In timpul celor opt zile, evreii se abtin de la toate produsele facute cu drojdie, pentru a comemora painea nedospita pe care au mancat-o stramosii lor, cand au parasit Eghipetul. Obiceiul este ca toata mancarea dospita existenta in casa sa fie vanduta sau distrusa inainte de inceperea sarbatorii. Asa dicteaza cartea biblica Exod, 13:4 : "Si sa nu manance nimic cu aluat. Voi iesiti astazi, in luna Abib." (luna in care se coc spicele). In primele doua seri de Paste, are loc cate un "Seder" (o masa speciala), in timpul caruia se repovesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si obtine libertatea. Aceasta istorisire se citeste din "Haggadah", o culegere de pasaje extrase din "Torah" (Pentateuh) si din scrierile rabinice "Talmud" si "Misna". In timpul Seder-ului, se beau patru pahare de vin si se mananca "marror", ierburi amare. De Pesah, orice musafir este binevenit. Serile de Seder se incheie cu urarea: "Lesana Habaa B'Ierusalim!", adica "Anul viitor sa fim la Ierusalim."

Intre crestinism si iudaism

In timpul mesei speciale de Pesach, se citeste "Haggadah", adica povestea nasterii evreilor ca popor. Aceasta trateaza in principal evenimentele din Egipt, care au dus de la sclavie la libertate, dar acopera si intreaga perioada de la Avraham pana la daruirea "Torei" pe Muntele Sinai. Mai mult decat un document istoric, "Haggadah" vorbeste despre idealurile si valorile care constituie esenta constiintei si identitatii nationale israelite. Termenul "haggadah" inseamna "a spune" sau "a relata". "Haggadah" este o naratiune vie, asezata in contextul unui dialog intre parinti si copii. "Pesach"-ul, cu "Haggadah" in centru, spune fiecarui evreu trei lucruri: cine este, de unde a venit si ce reprezinta. In iudaism, a fi erudit, invatat si intelept nu este un scop in sine, ci este un mod de viata. Cuvantul "Pesach" poate fi despartit in doua cuvinte: Peh (gura) si Sach (a vorbi). Aceasta ne aminteste ca desi porunca de a ne aminti de Exod se aplica "in fiecare zi din viata noastra" (Deuteronomul, 16:3), totusi, de Pesach nu este de ajuns sa ne amintim, ci trebuie sa rememoram povestea exodului si sa "vorbim" despre acesta pe indelete, dupa cum spun rabinii mozaici. Cat despre suprapunerea Pastelui crestin cu cel evreiesc (de altfel singura sarbatoarea comuna a acestor doua mari religii monoteiste), Biblia isi are cuvantul (Matei 26:1-2: "Si a fost ca, atunci cand a sfarsit Isus toate cuvintele aceastea, a zis ucenicilor sai: "Stiti ca dupa doua zile este Pastele si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit."). Toti evanghelistii amintesc faptul ca Isus a intrat in Ierusalim in Ziua Azimilor, cand trebuia jertfit Pastele, si ca Mantuitorul a mancat acel Paste impreuna cu ucenicii sai. Iar ziua Azimilor cade: "In luna intai, in paisprezece ale lunii, intre aceste doua seri este Pastele Domnului. Si in ziua a cinsprezecea a acestei luni este sarbatoarea Azimelor pentru Domnul." (citat din Levitic, 23: 5-6). Astazi, dupa mii de ani de zbuciumata istorie, evreii isi recunosc si sarbatoresc Marea Eliberare din robia Egiptului, eliberare si de ordin interior, prin primirea Torei, codul de conduita morala pentru oamenii de toate religiile monoteiste. "Pesah"-ul se suprapune astfel cu Marea Inviere a Domnului nostru Iisus Hristos, Mantuitorul neamului omenesc.

Familia originara

Marile personalitati care au pus bazele spirituale ale poporului evreu sunt Avraham si Sarah, fiul si nora lor, Isaac si Rebecca, si fiul si nurorile acestora, Iacob, Rachel si Leah, care au trait acum circa 4.000 de ani. Din Iacob, Rachel si Leah s-a dezvoltat o familie de 70 de persoane care, in urma unei foamete in Israel, a fost fortata sa se refugieze in Egipt. Aici, aceasta familie a crescut si a prosperat intr-o asemenea masura, incat evreii au ajuns sa fie priviti ca o amenintare de catre gazdele lor egiptene. Respectul si admiratia acestora s-au transformat in ura si, in final, intr-un program organizat de sclavie si opresiune. Dupa o serie de amenintari ale profetului Moise, neluate in seama de catre Faraon, amenintari care au avut ca rezultat cele Zece Plagi, Dumnezeu a eliberat natiunea care, sapte saptamani mai tarziu, primea "Tora" pe Muntele Sinai. Apoi, dupa 40 de ani petrecuti in pustie, evreii au cucerit Canaanul, adica Israelul de azi.

Teofil IVANCIUC



* Biserica sarbatoreste Invierea Domnului
Ritualul Invierii

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a patimit pentru noi, oamenii. El S-a lasat rastignit pe cruce, a luat asupra Sa toate pacatele lumii si a fost ingropat. A treia zi dupa Scripturi a Inviat, iar Invierea Lui este sarbatorita an de an. Prin speranta pe care o transmite, Invierea este una dintre cele mai importante sarbatori din calendarul crestin.

Sarbatoarea Invierii vine dupa un post de sase saptamani, in care credinciosul a purces la o curatire fizica si spirituala. Are sufletul curat si este gata sa primeasca "Trupul" si "Sangele" lui Iisus. Desi Dumnezeu este doar Unul, ritualurile din preajma Sfintelor Sarbatori difera de la un cult la altul. Anul acesta, Biserica Ortodoxa si cea Catolica sarbatoresc in aceeasi zi Invierea. GAZETA va prezinta ritualurile ortodoxe si romano-catolice din preajma Sfintelor Sarbatori. Diferentele de practici religioase nu sunt prea mari intre cele doua culte. "In Joia Mare se tine liturghia Sfantului Vasile cel Mare, in cadrul careia se pregateste sfanta cuminecatura pentru bolnavi, pentru un an de zile. In multe biserici se sfintesc in aceasta zi si painea si vinul. Dupa amiaza este slujba celor 12 Evanghelii. Se citesc cei patru evanghelisti in legatura cu patimile Mantuitorului. Vinerea se face randuiala ceasurilor. Aceasta este o zi aliturgica si nu se face liturghie, dar dupa-masa se face Prohodul Mantuitorului. Sambata dimineata se face liturghia Sfantului Vasile si, in unele biserici, se sfinteste painea si vinul. Sambata noaptea sau duminica dimineata este slujba de Inviere. La unele parohii, sfintirea bucatelor se face la ora sapte, iar liturghia incepe la ora noua. La noi in parohie, liturghia incepe la sapte si jumatate, iar la ora noua se sfinteste mancarea. In acest fel, credinciosii mananca bucate sfintite. La noi, painea si vinul se dau separat, astfel fiecare credincios isi poate prepara acasa "pastele" pe durata celor trei zile", a spus preotul paroh Vasile Dodea, de la parohia ortodoxa baimareana cu hramul Nasterea Domnului.

Practicile catolice

"Fiecare din ultimele zile are pentru noi insemnatatea ei. Joi, sarbatorim Cina cea de Taina. In aceasta liturghie, noi ne amintim de fondarea euharistiei, a preotiei si, nu in ultimul rand, de inaugurarea poruncii noi, porunca Iubirii, care, de fapt, este legatura iubirii dintre Dumnezeu si poporul sau. In Vinerea Sfanta meditam la jertfa adusa de Iisus pe cruce, care in ritualul religios se evidentiaza foarte bine prin faptul ca in cadrul liturghiei se dezveleste crucea, care a fost acoperita din saptamana a cincea. Dupa ce crucea a fost aratata credinciosilor, toti se inchina personal la ea. In Sambata Sfanta nu sunt liturghii, deoarece biserica vegheaza la mormantul lui Iisus, asteptand noaptea. Cele trei zile ating punctul culminant in noaptea de Paste, cand Biserica tresalta de bucuria Invierii. In dimineata de Pasti este ceremonia binecuvantarii mancarurilor", a spus Mihai Reszler, preot paroh la parohia romano-catolica Sfantul Iosif Mantuitorul din Baia Mare. Indiferent de cult sau de practica religioasa, exista un singur adevar: Iisus Hristos a Inviat!

Mihaela MIHALEA



* Sarbatorile pascale, intr-un catun uitat de lume
"Invie lumina sperantei!"

Sunt oameni care traiesc rupti de lume si care sarbatoresc Pastele singuri cuc. Sunt prea departe de o biserica pentru a aprinde o lumanare. Nu au nici rudenii care sa se adune in jurul mesei pentru a gusta din bucatele traditionale. Se multumesc cu un ou rosu si cu amintirea vremurilor apuse. Dar sunt bucurosi si simt cu adevarat lumina Invierii...

Drumul pietruit care duce dinspre Poienile de sub Munte spre popasul Cosnea te duce cu gandul la o fotografie din secolul trecut. Desi e amiaza si soarele palid de primavara strapunge varful brazilor, nu vezi tipenie de om pe poteca. Pe marginea drumului, se zaresc palcuri de ghiocei care lupta cu stratul subtire de zapada, ce se pregateste sa-si ia adio. In departare, se zareste creasta Rugasului, inca acoperita de omat. Dupa cativa kilometri, se zaresc si primele case, imprastiate pe dealuri. Ulita ingusta a catunului Luhei e la fel de pustie ca si drumul forestier. Casele mici, adunate in palcuri sau rasfirate, par parasite. Cei mai multi locuitori au peste 60 de ani. Nu exista nici scoala, nici biserica. Oamenii se aduna pe la case sau slavesc Invierea Domnului in propria batatura. Totusi, aici Pastele are un farmec aparte.

Batrana si obiceiurile apuse

Pe o poteca ingusta, care duce spre stana, coboara o batranica cu salele aplecate de povara celor sapte decenii pe care le poarta. Isi aseaza cosercuta cu urzici pe iarba frageda si isi trage sufletul. "Am cules urzacute. Oi face o ciorba de post, ca nu-i voie a manca de dulce pana la Inviere. Cand eram mai tanara, tineam post negru din Joia Mare, da' acu' nu mai pot. Mintenas sa tane maritarea urzicilor. Infloresc si nu-s mai bune de mancat. Pana la anu', le mariti. Cand eram cocoana (tanara, n. red.) erau obiceiuri frumoase. In Joia Mare, cand sa citeau 12 Evanghelii la biserica, fetele duceau un fir de ata si faceau cate un nod dupa fiecare evanghelie. Durmeam cu ele sub perna si sa zacea ca iti visai sortitul. Tat in Joia Mare, faceam foc in curte, ca se zacea ca vin mortii acasa. Mama, Dumnezau s-o ierte!, imi povestea tat felu' de legende despre oua rosii. Sa zacea ca Maica Domnului a pus un cos cu oua sub cruce, pantru a-i imbuna pe soldati, si aistea s-or inrosit de la sangele Mantuitorului. Alta legenda spunea ca oaminii n-or crezut ca Iisus s-a sculat din mortii, si o femeie ce vindea oua in piata o zas ca a crede cand s-or inrosi ouale. Si ase s-o si intamplat. Miel pregateam de cand ma stiu. Sa zace ca mielu' inseamna jertfa lui Iisus pentru pacatele lumii si o murit ca un miel nevinovat pantru noi. Faceam si pascuta, cu branza dulce de vaca. Da' nu mai tare pot face nimic. Tai o gaina si-o umplu si fac o ruda de cozonac in cuptor si cinci oua rosii. Cat imi trebe mie? S-apoi, daca mi-o dat Domnu' povara sa fiu sangura cuc, de ce sa ma plang? Iisus o patimit mai mult. Imi pare rau ca nu sa mai trag clopotele de Inviere, da'... io parca le aud in gand. Eram obisnuita de mica sa ma spovedesc, sa intampin Sfintele Sarbatori cu sufletu' curat, da' amu' imi marturisasc pacatele in gand. Io cred ca Dumnezau ma aude... Daca n-avem biserica aici, io nu poci mere in sat. Cand eram tanara, imi luam cosearca cu bucate si le duceam sa le sfinteasca la biserica, da amu'... Amu', sangura alinare mi-i Iisus Hristos si Maica Preacurata. Si de Pasti ma mai inveselesc si io, si citesc din Cartea Sfanta pa care mi-o lasat-o mama. De Pasti, tati trebe' sa fim bucurosi si buni. Io aprind o lumanare si ma rog sa-mi lumineze Dumnezau batranetele, apoi imi aduc aminte cum era pa vremuri, cand veneau feciorii la udat si noi eram tati pa langa masa. Da' de Pasti sa spala tate relele, ca invie lumina sperantei ", a spus Istina Zah, dupa care si-a luat cosercuta cu urzici si a pornit agale spre casuta din deal. Pornim si noi spre casa, pentru a sarbatori Invierea in jurul mesei imbelsugate, impreuna cu familia. Parca abia acum simtim cu adevarat bucuria si spiritul sarbatorii. Nu-i nevoie de haine noi, nici de gustari scumpe pentru a spune din suflet un "Hristos a inviat!".

Ioana LUCACEL