Parlamentari vechi şi noi, bilanţuri şi vise

La aproximativ o lună de la depunerera jurământului, vă prezentăm un scurt bilanţ al activităţii parlamentarilor maramureşeni: din ce comisii fac parte şi ce au făcut până acum. 

La finalul mandatui parlamentar trecut, Institutul pentru Politici Publice (IPP) a dat  publicității un scurt bilanţ al principalelor aspecte care au marcat activitatea actualului legislativ în pe­rioada 2012 – 2016. Concluzia e sumbră: a fost cel mai ineficient parlament din istoria postdecembristă a României, cu grave probleme de inte­gri­tate, migraţie record şi tranzacţii financiare spectaculoase.
 Dar să le luăm pe rând. Primul „test”: activitate – integritate și eficiență. La data monitorizării IPP, fuseseră depuse în total 2.729 inițiative legislative în actuala legislatură, 1.689 (68%) având ca inițiatori parlamentari și 870 (32%) – Guvernul. 50% dintre inițiativele le­gislative ale parlamentarilor – respinse (peste o treime aflându-se, în conti­nuare, în procedură parlamentară) și doar 14% au devenit legi. Raportat la același interval, peste 80% dintre inițiativele Guvernului au fost adoptate. Concluzia? Cel mai ineficient dintre parlamentele post-decembriste, atât sub aspectul activității de legiferare în sine, cât și din perspectiva numeroaselor probleme de integritate/penale ale unor aleși, actualul Parlament a ajuns la finalul mandatului cu 507 parlamentari, față de 588 câți au fost aleși la scrutinul din 2012. 89 de parlamentari (64 de deputați și 25 de senatori) nu și-au mai încheiat mandatul, 13 dintre ei din cauza problemelor penale.
Testul 2: Migraţia. 223 parlamentari, adică 38% din total, nu mai sunt, la data realizării acestei analize, afiliați grupului parlamentar/partidului alături de care au fost aleși în 2012. Concluzia: cea mai mare rată de migraţie din ultimii ani.
Testul 3: transparența veniturilor – condiție pentru un mandat credibil. Din punct de vedere al activelor financiare, ultimele declarații de avere oficiale publicate de senatori și deputați indicând pierderi totalizând aproape 35 de milioane de euro.
Interesant este „fenomenul” împrumuturilor acordate în nume propriu, de către parlamentari, către persoane fi­zice/juridice. Potrivit propriilor de­clarații de avere, în 4 ani, parlamentarii au acordat împrumuturi în valoare totală de 47 milioane de euro.

Actualii parlamentari maramureşeni n-au apucat încă să aibă cine ştie ce acti­vitate, cei mai mulţi doar au depus jurământului sau doar au semnat o iniţiativă legislativă. Vă prezentăm însă comisiile din care vor face parte în acest an şi atribuţiile pe care le vor avea. La Camera Deputaţilor nu avem niciun deputat preşedinte de comisie. În schimb, Sorin Bota este vicepreşedinte la Comisia pentru transporturi şi infrastructură. De asemenea, Gheorghe Şimon este vicepreşedintele Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare. Iar Vlad Duruş este secretarul Comisiei pentru regulament şi membru în Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorită­ţilor naţionale. Restul sunt doar membri simpli ai unor comisii. Udemeristul Apjok Norbert face parte din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comuni­ca­ţiilor, Viorica Cherecheş din Comisia pentru sănătate şi familie, Călin Matei din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, comisie din care face parte şi Adrian Todoran.

La Senat, maramureşenii au primit mai multe funcţii de conducere.  Sorina Pintea este vicepreşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, comba­terea corupţiei şi petiţii şi membru în Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială. Severica Covaciu este vicepreşedinte la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi membru în Comisia pentru regulament. Iar Iustin Talpoş este secretarul Birou­lui permanent al Senatului şi membru în Comisia de validare şi Comisia pentru afaceri europene. Cât despre rezultate, teste şi concluzii, vom reveni.

Concluziile mandatului parlamentar trecut

Problema „migrației” parlamenta­rilor de la un grup parlamentar, trecând prin scurte perioade de „independență”, la altul, rămâne o temă nerezolvată de actuala clasă politică. Pentru aleșii locali s-au grăbit să vină cu soluții legislative, pentru ei, nu. În paralel, pentru cei care urmăresc constant activitatea aleșilor, modul în care Parlamentul ține o evidență a acestor informații (între momentul anunțării publice a demisiei din grup și până la cel înregistrat oficial, fiind o serioasă distanță, în timp) este deficitar, pentru corecta înțelegere a fenomenului de către public.
48% dintre actualii parlamentari re-candidează, printre criteriile ce par a fi folosite de către liderii partidelor – cei care au decizia finală privind lista candidaților pentru parlamentarele din 2016 – contând, aparent, mai mult opiniile grupurilor de presiune/interese din societate, decât performanțele individuale din timpul actualului mandat. Aceasta pare a fi explicația pentru absența de pe liste a unor candidați cu privire la care datele statistice obiective arată rezultate concrete în activitatea parlamentară, unele dintre aceste rezultate fiind de notorietate, parte dintre ele sugerând că au deranjat anumite interese.

Pentru o țară ca România, integritatea, inclusiv sursa și, în general, situația veniturilor aleșilor este foarte importantă, uneori chiar mai importantă, pentru opinia publică, decât activitatea în sine.

După numărul de inițiative devenite legi, rezultă o calitate precară a celor inițiate de parlamentari, acest lucru fiind afectat, printre altele, de pregătirea insuficientă a acestor inițiative (atunci când tematica este relevantă) inclusiv din cauza nivelului de pregătire al staff-ului grupurilor parlamentare/staff-ului de la birourile parlamentare din teritoriu care este, în continuare, foarte slab.
În acest mandat, un cetățean obișnuit care ar fi dorit să cunoască modul în care a votat senatorul sau deputatul său a avut mari dificultăți în a accesa informații despre voturile nominale ale parlamentarilor asupra proiectelor de lege, în condițiile în care sistemul de vot electronic în parlament a fost înlocuit, el fiind blocat, în mod inexplicabil, exact la cele mai sensibile momente de vot. De exemplu, la Camera Deputaților, în 2016, s-a votat electronic, exclusiv în luna februarie.

Reprezintă o sfidare la adresa democrației parlamentare faptul că, deși 15% dintre parlamentari și-au încheiat mandatul înainte de termen, în majoritatea colegiilor uninominale vacante nu au fost organizate alegeri, astfel o serie de cetățeni rămânând nereprezentați în Senat sau Cameră.