Parikal, nepotul OZN-ului… …si alti cavnicari celebri

* I-am provocat pe cavnicarii internauti sa adune la un loc toate poreclele, cuvintele neaose, denumirile ciudate si intamplarile haioase care au intrat in „traditia locala”. In mai putin de o saptamana s-au adunat peste 600 de comentarii pe Facebook. Lectura acestora e cat se poate de captivanta si surprinzatoare din perspectiva imaginatiei si umorului de inalta calitate de care dau dovada oamenii din Cavnic. Locuitorii orasului Cavnic sunt una dintre cele mai interesante „specii” de maramureseni, in sensul bun al cuvantului. Spunem asta pentru ca au un umor, o ironie si autoironie cum rar ti-e dat sa-ntalnesti. Pe Facebook este un grup „I Love Cavnic”, iar in ultimele zile s-a muncit serios. Asta pentru ca i-am provocat pe cavnicarii internauti sa adune la un loc toate poreclele, denumirile traznite, intamplarile haioase si, nu in ultimul rand, cuvintele care dau locului o nota de „autentic” si „inegalabil”. In mai putin de o saptamana s-au adunat peste 600 de comentarii. Inainte sa facem dovada umorului si imaginatiei celor din Cavnic, va spunem ca in traditia locala se spune ca primul om ajuns pe luna a fost un cavnicar. Asta pentru ca „si-au pus gusile una peste alta, iar unul a ajuns pe luna”. Daca nu v-ati prins deja, cavnicarii sunt porecliti „guseti”, iar asta se explica prin faptul ca din cauza lipsei iodului din apa pe vremuri erau foarte multi oameni cu gusa. Poate n-ar fi ajuns sa ne binedispuna cuvintele, poreclele si denumirile din Cavnic daca n-am fi constatat ca celor de aici nu li se pare nimic ciudat sa aiba „Poiana al Doilea”. Oamenii asa s-au obisnuit cu denumirea, incat nu sesizeaza nimeni dezacordul, cum, de altfel, nici „cobor in jos” nu-i ciudat, pentru ca in Cavnic „jos” are valoare de „centru”. Iar seria ciudateniilor continua. Langa blocul de langa parc este un loc numit „bara verde”, punct strategic de intalniri dupa cum ne-au relatat cavnicarii pe Facebook. Doar ca, desi intre timp bara a fost vopsita in albastru, cavnicarii isi dau intalnire tot la „bara verde”. Dupa ce si-au amintit cateva denumiri de locatii (mai ciudate: „Blocul cu nuci”, „Turanas” – langa fostul bazin, „Sahalbuta” – o zona din partea de sus a orasului) au trecut la porecle. In topul inventarului de porecle sunt: „Mariecurdehier”, „Cacahafana” si „Tuca-l Tata, ada-l la fereasta”. Revenim imediat la porecle, dar sa nu pierdem „firul epic”, va spunem denumiri de echipe de fotbal: „Dilaii”, „Cim Bom Bom”, „Cumetrii”, „Gladiatorii”, „Talent” „London Boy’s”, „Gherila PTM”, „Certati cu legea”, „Electro Dan” etc. De mentionat ca „da, Curosu si Caralaba joaca la Talent, iar capitan de echipa e Bubu”. O alta ciudatenie (cam macabra e drept) este ca toti oamenii din zona Berariei ajung in Rai. Asta pentru ca cimitirul este in cartierul numit „Rai”. Unul dintre cavnicarii internauti a salutat ideea inventarierii poreclelor din oras, spunand „asta se stie… la porecle, noi cei din Cavnic suntem de departe pe unul din locurile fruntase”. Ba mai mult, tocmai pentru ca poreclele sunt cat se poate de originale, cineva a scris ca ar fi de maxim interes un catalog cu porecle si cu pozele si explicatiile aferente. In general, cavnicarii nu se supara din cauza poreclelor, de multe ori acestea fiindu-le chiar utile pentru a fi mai usor identificati in comunitate. Multi isi spun si la telefon porecla pentru ca dupa numele de familie nu-i prea cunoaste lumea. Acum cititi pe indelete cateva porecle de barbati din Cavnic: Limba, Oaia, Berbecu’, Pele, Lulu, Lutu, Bumi, Pira, Gateju’, Aladin, Ursu’, Vulpea, Tatosu’, Fluieru’, Gaina, Chinezu’, Gari, Carlig, Liptie, Badogu, Tac Pac, Facem Facem, Cucuruzu, Ciurigau, Partu’, Porodeala, Picioica, Cartabos, Matu’, „Cacatu – scuze”, Sarmala, Tadula, Ochiu’ 1, Ochiu’ 2, Tepsa, Surubu’, Gonzo, Petic, Miel, Pinochio, Labosu’, Boacana, Codat, Sperlu’, Cotoc, Curioasa Vecina, Mimoiu’ si Mimeta (sot-sotie), Jardel, Rygly, Canta, Broasca, Biluca, Bila, Pilu, Paca, Fotica, Spirica, Rantasu’, Schitu, Spitu, Mahu, Tale (ceterasu), Sunca, Snitelu’, Talanel, Blidu, Tyson, Puta, Pupu, Pupa, Fantarizu, Susteru’, Pestele, Sula, Suli, Plumbu’, Ptitoaia, Besina, Linghispiru, Ptisolca, Ceapula, Septicu, Serifu, Fasolea, Papatata, Bighi, Bricheta, Banana, Botezatu, Faraonu’, Gaga, Ciotu, Caralaba, Ptisoc, Bibicu’, Birlicu’, Fratii Pedala, Pateu, Tamango, Tractorasul, Robocop, Spionu’, Zmoala, Magaru, Gascanul, OZN-ul, Zambi, Cantaretu (sau fiul satului), Jumbo, Hornaru’, Goabala alias 24, Pafta, Pancova, Hadu’, Caca, Cioara, Gentile, Posos, Foca, Ciolanu, Cotu, Ciontu, Pucu, Bodo, Aschiuta, Matu’, Maimuta (sunt doi cu porecla asta), Guta, Parciu’, Husein, Alibaba, Veribancea, Ciurigau, Jupanu, Gusteru, Metaru’, Eicopteiu, Broasca, Tutu, Tunti, Cocosu’, Zoro, Petic, Picaciu, Bizonu’ alb, Cispicu, Ikebana, Masuta, Lindic. In cazul altora, cei care si-au amintit poreclele au dat explicatii cat se poate de siropoase. De exemplu, „Parikal este nepotul OZN-ului”, „Ursu-n poseta – de pe Valea Alba”, „Ponei – dar pe el nu-l prea stie lumea”, „Stiutoru’ – de pe Valea Alba”, „Truman, socrul lui Berbecu”, „Cipri Ceapa sta pe alee”, „Cap de leu – sofer pe ambulanta”, „Marius BRP (numarul masinii n.red.) sau „rupalau” cum i se zice la fotbal”, „Mos Cucoaielate – strigam asa dupa el si fugea cu lopata dupa noi”, „Misu Balosu statea la stadion”, „Lutu-Corau – prietenul nostru fotbalist”, „Companie-n Malai – paza de la banca”. Cavnicarii internauti au spus si ca cineva din administratia locala duce-n spate nu una, ci doua porecle: „Lopata” si „Pantera Roz”. Sunt insa si cavnicari cu 3 porecle: „hoaca-gujmi-nasosu’”. Ba mai mult, Andrei ZBG (ZBG e numarul lui de la masina n.red.) s-a „autodenuntat” in privinta poreclelor: „nu mi-e rusine cu EVREU in Cavnic, SIMBA in Baia Sprie, ZBGULE prin Baia Mare”. Printre porecle mai sunt si formulari gen „Fondi Groparul”, „Nelu Bomba”, „Ghita Urzaca”, „Dani Cantorul”, „Pitiu Chelu”, iar in Handal (partea de sus a orasului unde sunt multi maghiari) este si „Ceklafeju (cap de sfecla)”. O alta ciudatenie cat se poate de simpatica este ca cineva poreclit „Pompieru’” este de fapt politist, iar oamenii de la bloc erau numiti „blocureni” de cei de la case. Am mai aflat ca exista porecle date si unor familii intregi. Asa ca exista „familia Arici”, „familia Printu’”, „familia de Zmei”, „familia Tatosilor”, „familia Slanina”, „familia Ciubucilor” si, nu in ultimul rand, „familia Coiu de pe Valea Alba”. Cavnicarii ce au facut inventarul poreclelor si-au amintit si ca mai demult era in oras „«omul care-aduce ploaia» – era un om slab, cu barba si vesnic in costum alb si inele ciudate” si „unul, Pavele, caruia ii placea sa bea parfum de la tutungerie”. De asemenea, tot in povestile locale este si un batran ce locuia in zona Suior, poreclit Specula si care avea un cal ce oprea fara comanda in dreptul crasmei „la Mariana”. Dupa ce se imbata batranul, prietenii de pahar il puneau in straf, iar calul il ducea pana-n curtea casei. In Cavnic exista si porecle pentru femei sau fete, dar acestea sunt mult mai putine comparativ cu poreclele barbatilor. Asa ca printre reprezentantele sexului frumos le regasim pe: Drujba, Pusa, Ciurikoty, „baba cu caprele – de langa liceu” sau „Marie cu Taptii”, Iulia Buletinu’, Sula, Bomba, Diana Dopu’, „Veta Biris – mama tatosilor”, Baloo, Neagra si Ana din Beci (cu mentiunea ca internautii n-au raspuns daca-i varianta locala a Mesterului Manole). O alta explicatie haioasa, data de cineva de pe grupul I Love Cavnic, a fost in momentul in care a descris unde este o locatie cu nume ciudat din oras: „Valea Cacatului este la Roata, unde sta Drujba”. Este absolut surprinzator faptul ca, desi unele porecle din Cavnic sunt socante cand le auzi pentru prima data, celor de aici nu li se mai par ceva deosebit, pentru ca sunt asa de obisnuiti cu ele de parca ar spune simplu „Ion”, „Gheorghe” sau „Ana”. E drept ca unii mai zambesc din cand in cand, dar nu cu rautate sau zeflemitor. E drept si ca unora dintre cei porecliti nu le prea place cum li se spune, insa, in majoritatea cazurilor, oamenii trec peste asta facand haz de necaz. Important este ca in Cavnic oamenii chiar au simtul umorului si, vrand-nevrand, poreclele, gafele sau intamplarile haioase fac parte din viata lor. Perle de Cavnic S-ar putea scoate un adevarat roman cu „perle” si intamplari haioase ale cavnicarilor. De exemplu, este celebra exprimarea unei batrane care plecand de la o vecina, a spus in loc de „multumesc pentru ospitalitate”, „multumesc pentru spitalizare”. Sau, acum cativa ani, o mamica le-a luat copiilor banii de la colinda si i-a convins ca au nevoie de... fotolii in casa. Dar si mai tare este ca tocmai zilele trecute „copilul" i-a povestit cuiva ca mai are fotoliile de la colinda, desi de atunci au trecut vreo 15 ani. O alta intamplare il are ca protagonist pe un cavnicar ce vroia sa afle ora exacta. Acesta a sunat de la un telefon public, a bagat fisa si a intrebat „alo, robotul?". De asemenea, un alt fapt real: o fata din Cavnic vroia un numar de telefon si i s-a recomandat sa sune la informatii. Ea a sunat la Informatii Romtelecom si a intrebat „Serviciul Roman de Informatii?" Regionalisme Din lista cuvintelor neaose nu s-au putut omite regionalismele: tolcer inseamna palnie, horog este vatraiul de foc, scarafoane – prajiturele crocante cu sambure de nuca si albus de ou, droanjele sunt clopote, harafongaua sunt clesti, pitoile sunt ciuperci, colnita e lemnaria, zdici i se spune la bici, marha la vaca si, bineinteles, „lencher” – celebra sanie cu volan specifica orasului de la poalele Gutinului etc. Porecle de baruri Chiar si barurile din Cavnic au porecle. De exemplu, discoteca din zona Iestior (sau Erstiol) este „La Fasie”, aluzie la „Fasia Gaza”, nu de alta, dar aici erau frecvente bataile intre cei din partea de sus a orasului cu cei mai de la centru. O alta crasma era „Scandura”, ca era facuta din scanduri, iar o alta, era „Urjenta” (ca acolo dadeau minerii pe gat cate un pahar in drum spre „locala” – autobuzul local ce ducea muncitorii la lucru). Mai trist pentru proprietarul unui bar era ca se incetatenise vorba ca „mergem la o cafea la Pisto”. Doar ca „Pisto” era fratele proprietarului barului, deci reclama nu i se facea celui care facuse investitia. De cativa ani, cavnicarii nu mai prea spun ca merg „la Pisto”, dar lumea asa se obisnuise. Cum, de altfel, unii se obisnuisera si sa urce o treapta de lemn cand comandau ceva la bar. Amuzant a fost in primele luni dupa ce barul a fost modernizat, ca unii paseau instinctiv sa urce treapta de la bar, doar ca aceasta disparuse, iar cei in cauza se dezechilibrau si chiar cadeau. De asemenea, barul din Casa de cultura a fost poreclit „Groapa”, pentru ca-i la subsol. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro