Paralelism cu „fostii tovarasi”

Calator in Cehia sau Polonia, foste tari comuniste, nu poti sa nu te intrebi cum a fost construit „motorul” care le-a impins atat de departe de noi, ambele tari fiind deja integrate in UE. In periplul turistic pe traseul Cehia-Polonia nu poti ignora muzee, biserici, catedrale si castele, dar curiozitatea te impinge sa intelegi si tactica prin care locurile acelea absorb anual milioane de turisti si care e implicatia autoritatilor in acest fenomen. In Praga, am intalnit cativa romani doar, turisti cu totii, in special in zona Castelului. Am revazut Ambasada Romaniei (amplasata intr-unul dintre cele mai frumoase palate baroce ale Cehiei), si am aruncat un ochi la basorelieful reprezentandu-l pe Mihai Viteazu. M-am fatait printre colectiile de arta uluitor de bogate adapostite de palate si manastiri, si m-am mirat de curatenia, ordinea si bunul simt prezente peste tot. La fel cum m-am mirat ca preturile sunt doar cu ceva mai mari decat la noi. Am dormit cu 14 dolari pe noapte, in conditii excelente, si asta spune totul despre „Orasul de Aur”, cum mai este supranumita Praga. In Polonia am intalnit romani, adica mai precis rromi din Romania: cantand la acordeon in piete, cersind la biserici, batandu-se in centrul Cracoviei... Doar trei turisti conationali la muzeul Universitatii Jagielona (acolo unde a studiat odata Nicolaus Copernic). La casa memoriala Papa Ioan Paul al II-lea (unde si-a petrecut cateva zeci de ani, in calitate de preot, episcop si apoi cardinal polonez), mi s-a spus ca suntem primii romani care viziteaza locul! Am fost incantat cand am aflat ca cea mai mare mina de sare din Europa (Wieliczka), cu 2.000 de kilometri de galerii si o vechime de 1000 de ani (protejata UNESCO), are la origine o legenda legata de Maramures! Se spune ca in urma cu 700 de ani, Kinga, regina Ungariei, si-ar fi pierdut un inel intr-o ocna din Maramures, regasindu-l apoi in izvorul sarat de la Wieliczka. Asa s-ar fi redeschis acele mine, care azi atrag 800 de mii de turisti pe an, aducand venituri de multe milioane de dolari, unui oras cat Baia Sprie. La noi, vechile ocne de sare sunt parasite, inundate, acoperite de zone de prabusire (vezi Costiui sau Ocna Sugatag), nimeni nedorind sa investeasca in asa ceva. TVA de 3 ori mai mic! Si cehii si polonezii au depasit faza de tranzitie (atat de draga tatukului Iliescu), ducandu-i pe fostii socialisti in Europa, iar veniturile pe care le obtin acum le permit sa stea acasa, inconjurati de tot ceea ce doresc, fara a mai bate pe la portile strainilor in cautare de lucru. Cele doua popoare sunt civilizate, educate, curate, avand un ochi atintit si asupra comunitatii, lipsite de indiferenta ucigasa de la noi. Coruptie nu am gasit, aceasta neafectand decat inalta societate si economie. Investitorii vestici se imbulzesc, si n-am auzit nicaieri sloganul „astia vor cumpara toata tara”! In ce priveste turismul, adevarat motor economic pentru ambele state, treburile sunt simple: serviciile sunt bune si ieftine, neaplicandu-se metoda romaneasca de jupuire a clientului (in ideea ca poate nu va mai fi prins altadata). Autoritatile sprijina aceste demersuri, peste tot existand centre de informare turistica, unde pana si hartile sunt gratuite. Sa nu mai vorbim de transport (public si privat), eficient, rapid si mai ieftin ca in Romania, desi pretul benzinei este mai mare. Concluzionand, in Cehia si Polonia am gasit o lume normala, ceea ce la noi acasa nu prea e cazul. Si totul sta in mentalitate. Oamenii aceia si-au luat viitorul in propriile maini, fiind desigur sprijiniti si de Stat (TVA-ul in Polonia este de doar 7%, cu exceptia produselor de lux) si cu asta am spus totul. Pacat ca romanii refuza sa invete din experienta fostilor tovarasi de Tratat de la Varsovia. Teofil IVANCIUC