Paradisul parintilor e in Vest, Iadul copiilor e acasa

* Munca in Vest destrama familii in Est! * Mii de maramureseni isi lasa copiii „orfani”, de bunavoie, pentru a castiga cativa leuti muncind in strainatate * Mirajul strainatatii e platit insa scump de copiii ramasi in grija rudelor I In locul unei copilarii fara griji, pruncii traiesc adevarate drame. * Multi dintre ei au probleme de comportament, devin agresivi, abandoneaza scoala, iar altii ajung chiar in „inchisorile de minori” pentru infractiuni grave ca omorul, violul, talharia. Ana era eleva in clasa a IV-a cand mama ei a plecat la munca in strainatate. Isi aminteste in detaliu cum a imbratisat-o si i-a spus sa-si stearga lacrimile si sa nu fie suparata, pentru ca pleaca pentru ea. Pentru ca sa aiba o copilarie lipsita de griji, sa-si poata cumpara papusa Barbie pe care a vazut-o in reclama de pe Disney Channel si sa poata pleca in tabara din Grecia, in vara. Pe moment, gandul la tabara si la papusa a mai consolat-o. Dar apoi, Ana n-a mai vrut nici papusi, nici excursii. A vrut-o doar pe mama. A inceput sa aiba probleme la scoala, desi inainte fusese premianta. Odata chiar s-a luat de par cu o colega si vorbea urat cu toata lumea. Ea credea ca astfel isi va aduce mama inapoi. Dar dupa patru ani de „strainatate”, n-a reusit decat sa o vada cateva zile, de Craciun. Atunci, dojendind-o pentru purtarea ei, mama i-a spus: „n-am facut totul pentru tine? Nu ti-a lipsit nimic!”. Dar Ana crescuse, era in clasa a VIII-a, si nu mai vroia Barbie si excursii. Fetita i-a raspuns: „ce-ai facut? Cand eu am fost racita unde erai, cand am luat note slabe unde erai, cind toti copiii faceau dictari cu mama lor unde erai?”. Ca si Ana sunt sute, mii de copii in Maramures. Atat de multi, incat statisticile nu pot sa-i cuprinda „la zi”. Toti au crezut ca plecarea parintilor le va aduce o copilarie de vis, dar s-au trezit intr-o drama care le schimba radical viata. Isi primesc doza de afectiune parinteasca rar, in rate. La fel ca banii prin Western Union si pachetele trimise pe microbuzele care pleaca in Italia, Spania sau Franta. Pentru ei, bunastarea parintilor, vilele construite cu banii trimisi „din afara” sau masinile cu numere de strainatate au avut un pret prea mare. I-au lasat „orfani”, i-au condamnat la izolare, agresivitate, abandon scolar sau chiar la inchisoare. Au devenit un fel de „minge”, pe care toata lumea o arunca in curtea vecinului. Parintii i-au „pasat” in grija bunicilor sau a rudelor, iar institutiile Statului ii „paseaza” de la una la alta. Ei nu sunt „incadrati” in nicio lege si nu sunt, de fapt, in grija nimanui. Lavinia Orzac, directorul adjunct al Directiei pentru Protectia Copilului si Asistenta Sociala spune ca: „de cand sunt director, o data am auzit ca ni s-a cerut o situatie la nivelul autoritatii cu copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate, care sunt in evidenta primariilor, si la randul nostru am cerut date de la primarii. Aceasta poveste am auzit-o candva intre colegi anul trecut sau acum doi ani. Noi nu avem responsabilitati in acest sens, pentru ca nu exista nicio lege pentru copiii cu parinti in strainatate. Protectia Copilului se ocupa de acei copii care au masura de protectie. si atunci nu exista o evidenta clara a copiilor care sunt lasati in grija unei familii fara masura de protectie. La un moment dat, a existat o discutie la nivelul Autoritatii Nationale de Protectia Copilului prin care ar fi trebuit sa se legifereze acest lucru, ca la nivelul fiecarei autoritati locale sa fie, intr-un fel sau altul, o evidenta sau un act prin care prin care parintii isi lasa in grija copiii familiei extinse. Era o discutie si probabil la momentul respectiv pentru asta ne-a cerut evidentele. Banuiesc ca acum doi ani s-au trimis acele evidente. V-am spus o informatie pe care o detin si eu ca profesionist. Dar ca activitate pe care o coordonez, nu avem nicio atributie in acest sens. Parinti decazuti din drepturi din cauza ca si-au lasat copiii si au plecat in strainatate nu au fost. Este foarte greu. Noi avem o adevarata discutie despre decaderea din drepturi. Pentru ca e foarte greu sa o probezi in instanta. Iar judecatorii nu-si asuma o astfel de responsabilitate pentru deschiderea procedurii de adoptie”. Desi copiii lasati „orfani de strainatate” sunt peste tot, parca „tara” lor e totusi zona Borsa-Viseu. Primarul din Borsa, Remus stetco, spune ca: „In general, cei care pleaca si-i lasa in grija bunicilor sunt persoane responsabile care le trimit acasa resurse financiare. si de aceea nu ne confruntam cu niciun caz de copii abandonati din cauza ca parintii sunt plecati. Dar ca educatie pentru copii, probabil se simte. Noi, pe linie de primarie, n-am primit informatii ca ar fi probleme la scoala din cauza copiilor cu parinti plecati. Probabil la nivelul institutiilor de invatamant mai exista cazuri. Noi n-am avut cazuri de infractiuni savarsite de asemenea copii. Poate unele probleme s-au oprit la nivelul scolar si nu s-au dat informatiile mai departe. Oricum, lipsa parintilor ii afecteaza. Ca una e sa creasca un copil cu parintii, si alta cu bunicii. E clar ca la scoala nu se poate face destul in acest sens, dar nici nu putem spune ca scoala ar putea face mai mult. Situatia economica e asa cum e. Probabil ar fi nevoie de mai multa atentie si pregatire la scoala, dar asta ar presupune mai multe ore de studiu si consiliere. In general parintii sunt responsabili si trimit bani pentru intretinerea copiilor. Dar banii nu compenseaza lipsa parintilor in formarea copiilor. Dar, neexistand locuri de munca, oamenii nu au ce face si trebuie sa gaseasca o solutie sa faca bani. si atunci aleg din doua rele raul cel mai mic”. Numai ca, uneori, raul cel mai „mic” se dovedeste de fapt mare. Monica Puha, psiholog scolar in cadrul Grupului scolar Industrial Cavnic, spune ca si aici sunt peste 50 de copii cu parinti plecati la munca in strainatate: „Tocmai consiliez o fata de liceu. Pana acum am avut parte de copii care erau in clasele mici. Dar am observat de cand vorbesc cu elevii de liceu ca aceleasi probleme le au chiar daca sunt mai mari. Fetita aceasta de liceu are manifestari de agresivitate mai mari decat celelalte colege. Parca ea, prin comportament, se razbuna pentru situatia ei. Fiind la liceu, copiii au tendinta, si unele profesoare sa-i spuna: „se vede ca esti needucata, se vede ca mama ta e plecata”. si atunci ea, ca sa se apere, e agresiva. Verbal sau prin comportamentul pe care-l are, ea incearca sa se razbune pentru situatia pe care o are. Dar, de fapt, in suflet, e foarte marcata. I-am spus ca trebuie sa demonstreze ca-i o fetita educata si ca stie de ce a plecat mama ei, si ca-i vrea binele si ca ar fi bucuroasa sa stie ca nu are nicio problema la scoala. si ea mi-a raspuns: „stiti cata nevoie am de o imbratisare seara, stiti cata nevoie am sa-mi spuna mama ca ma iubeste?”. Deci, partea financiara nu compenseaza aceste lucruri”. Desi multi dintre ei se mandresc ca parintii care muncesc in strainatate le pot cumpara haine sau telefoane „cool”, toti traiesc adevarate drame emotionale. Monica Puha spune ca acestia nu sunt lasati doar in grija bunicilor, ci si a altor rude, sau chiar a vecinilor. Iar atunci cand nu vor sa asculte ce li se spune, folosesc un argument de neatacat: „nu esti mama mea, nu-mi poti spune ce sa fac”. Cei mai mari aplezeaza chiar si la „santaj emotional”: „ce, ca daca ma enervezi, ii spun lui mami sa-mi faca pasaport si ma duc la ea”. si atunci, „parintii de imprumut” renunta, ca sa nu-i supere si mai mult: „Am un copil care nu asculta sa vina la scoala la timp. El doarme cat vrea si nu-i poate nimeni comanda. Cand iau legatura cu mama lui, il mai cearta, iar dupa o luna face la fel. Un alt copil de clasa a IX-a refuza sa vina la scoala, e in pragul abandonului scolar, nici nu-si mai baga in seama bunicul. Nu au ambitii de cariera. Au simtit ce inseamna sa ai bani si spun ca nici macar liceul nu vor sa-l termine. Spun ca dupa ce merg in strainatate au bani si cu bani pot plati o scoala particulara. Niciunul nu mi-a spus ca vrea sa mearga la facultate. Chiar si din clasa a VIII-a spun ca nu mai vor liceul, ca vor sa faca bani si cand vor avea isi vor face liceul la particular. Nu au ambitii. Pentru ei viitorul inseamna strainatate, sa faca bani si daca-i va trebui vreodata scoala va avea bani si va face la particular. E alarmant. Au prins gustul banilor si mentalitatea este: ce sa fac in Romania, aici esti muritor de foame, daca mama n-ar fi acolo, nici noi n-am avea bani, uita-te ca si cei care termina facultatea nu au loc de munca”. Mai grav e ca, inainte sa se „refugieze” in strainatate, multi ajung in centrele de reeducare. Intr-un astfel de centru, din Buzias, au trecut pana acum peste 50 de copii din Maramures. Lavinia Solotchi, purtatorul de cuvant al institutiei, spune ca multi dintre acestia au parintii plecati la munca in strainatate si, in timp ce ei lucreaza pentru un trai mai bun, copiii lor sunt arestati: „In general, infractiunile comise de catre minorii internati sunt de la furturi, talharii, pana la violuri si tentative de omor. Au fost si lovituri cauzatoare de moarte. Aproape toti copiii care ajung la noi au un nivel educational scazut si provin din familii dezorganizate intr-un procent foarte mare. In ce masura sunt afectati din punct de vedere psihologic, ce traume au din cauza au parintii plecati? Da, au traume, sunt copii abuzati si fizic si emotional. Sunt copii care au trecut prin experiente de viata destul de traumatice pentru ei. E vorba de copii care cresc in strada, care locuiesc in bordeie de pamant si care nu au mers la scoala pana la varsta de 17-18 ani. Iar la noi vin in clasa intai. Este foarte greu sa le creezi o educatie, sa pornesti de la zero. Dar sunt foarte receptivi. Copiii pe care-i protejam noi sunt sub jurisdictia noastra si sunt foarte deschisi la educatie”. La Buzias ajung copiii care au implinit deja 14 ani si pot sta minim un an si jumatate. Aproape o cincime dintre ei se intorc insa in penitenciare. Solotchi spune ca nu exista o statistica exacta a recidivistilor: „orientativ, procentul de recidiva este undeva la 16%, destul de redus, fata de cati minori am avut. Dar poate fi mai mare si sa nu avem datele necesare, sau sa fie arestati in strainatate”. Purtatorul de cuvant al centrului isi aminteste de opt cazuri de copii maramureseni cu parintii plecati la munca in strainatate: „Am avut 8 copii cu parintii plecati in strainatate. Doua dintre cazuri s-au finalizat cu divortul parintilor, copiii ramasi in custodia mamei, iar tatal plecat in strainatate. La alte doua cazuri, mama i-a abandonat, iar tata a plecat in strainatate, dar nu au divortat. Vreau sa va spun ca timp de 4 ani mama n-a cautat niciodata copilul in centru, nici macar un telefon. Un alt caz este cu tata recidivist. Dupa ce s-a eliberat din inchisoare, a luat copilul si a plecat in strainatate, impreuna cu mama. La intoarcere, copilul a fost arestat pe aeroport, pentru ca infractiunile erau savarsite in perioada in care tatal era in penitenciar. Iar cand s-a eliberat, si-a luat copilul in strainatate in ideea ca se vor uita faptele. Copilul s-a intors sa-si viziteze alte rude si a fost arestat. Din cei 8 pe care i-am avut, toti au fost cu talharii si furturi. Exista si un caz din Maramures pentru lovituri cauzatoare de moarte, dar familia este bine inchegata. A fost o altercatie intre adolescenti in care a scos cutitul si a lovit.” Multi dintre minorii-detinuti se intorc la puscarie. Sau intr-o altfel de „puscarie”: strainatatea. O „puscarie” care nu le ingradeste contactul cu exteriorul, dar una care i-a secatuit in interior. Cand isi revad parintii, multi nu-i mai recunosc, sau nu mai vor sa-i recunoasca. Altii, le striga din pragul usii, asemenea Anei: „ce-ai facut pentru mine? Cand eu am fost racita unde erai, cand am luat note slabe unde erai, cind toti copiii faceau dictari cu mama lor unde erai? Banii nu inlocuiesc dragostea”. Schilodit de tata Unul dintre cazurile socante de copii care au ajuns la centrul din Buzias este al unui pusti din Maramures care avea un handicap la mana: avea degetul mic lipit de podul palmei. Educatoatea l-a intrebat ce s-a intamplat, daca handicapul e din nastere, pentru ca nu aparea in fisa lui, si atunci a marturisit: „tatal meu mi-a luat mana si mi-a pus-o pe plita incinsa si m-a tinut cu mana acolo”. „Nu stiu daca esti mama mea, pentru ca nu te cunosc” Un alt copil din Maramures, a stat la Centrul de Reeducare din Buzias patru ani, timp in care mama lui nu l-a cautat si nu l-a sunat niciodata. Era plecata la munca in strainatate. Inainte de eliberare, i-a dat totusi un telefon, dar el i-a spus ca n-o recunoaste ca mama „eu nu te stiu, eu nu stiu daca esti mama mea pentru ca nu te cunosc. Nu am vorbit niciodata cu tine, nu stiu cine esti.”