Papa, Islamul si ortodocsii

Cum este vazuta vizita Suveranului Pontif in Turcia? Necesara. Atat pentru dialogul interreligios, cat si pentru Turcia insasi. Aceasta este parerea unanima a principalelor minoritati religioase de la Istanbul, circa 100.000 de persoane comparativ cu 11 milioane de musulmani. „Placute” valoroase in interiorul acelui extraordinar mozaic care este Istanbulul Mileniului III. Crestinii-ortodocsi, armenii si evreii vad in vizita Papei Benedict al XVI-lea o oportunitate ce nu trebuie pierduta, noteaza Marta Ottaviani, intr-o corespondenta de la Istanbul pentru Il Giornale, citat de Rompres. „Asteptam cu mare speranta sosirea Suveranului Pontif - a explicat pentru Il Giornale arhiepiscopul Demetrios, purtatorul de cuvant al Patriarhului ecumenic al Constantinopolelui, Bartolomeu I -, pentru noi ortodocsii vizita sa are o semnificatie speciala, deoarece continua acea apropiere dintre Bisericile noastre initiata din vremea Pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. Credem ca Papa Benedict al XVI-lea, dupa dificultatile initiale, va culege mari roade din aceasta experienta”. Folosirea adjectivului ecumenic... Arhiepiscopul Demetrios a vorbit si despre conditiile in care traiesc ortodocsii la Istanbul si despre negocierile in curs cu guvernul turc. „In viata de toate zilele nu sunt probleme. Nationalisti exista insa, dar cea mai mare parte a populatiei din Istanbul este toleranta si gata de confruntare. Acest aspect trebuie sa-l subliniez cu tarie. Cu guvernul avem relatii bune. Dar exista unele probleme ce trebuie infruntate si in fata carora Patriarhia nu intentioneaza sa dea inapoi: folosirea adjectivului ecumenic, restituirea proprietatilor confiscate minoritatilor religioase in anii ‘70 si redeschiderea scolii teologice de pe insula Heybeliada. In urma cu doua saptamani, Parlamentul turc a votat o lege foarte importanta pentru a le restitui minoritatilor religioase unele dintre proprietatile lor, dar acesta trebuie sa fie numai primul pas. Apoi mai este chestiunea scolii ortodoxe, care a fost inchisa in 1971. Pentru noi, redeschiderea ei este fundamentala pentru pregatirea noilor generatii de oameni ai bisericii. Premierul Erdogan a transmis in ultima vreme semnale pozitive. Asteptam cu incredere”. Religia greco-ortodoxa a avut o relatie tot mai dificila cu Turcia, comparativ cu celelalte confesiuni. „Senzatia este ca religia noastra este imediat corelata cu Grecia, pe de o parte, si cu trecutul, pe de alta parte. De multe ori avem impresia ca suntem tratati ca o entitate straina, in timp ce noi suntem inradacinati in tesutul acestui oras de secole. Afisele ce s-au putut vedea in cursul manifestatiei organizate de formatiunea Saadet Partisi, care se refereau la Caderea Constantinopolelui, pun in lumina un fenomen semnificativ. Ceea ce pentru lumea occidentala este un fapt istoric vechi de peste 500 de ani, pentru ei este un eveniment de o actualitate incredibila. Uneori am impresia ca am cucerit orasul ieri. Poate ca exista o minoritate care vede in amintirea vechiului Constantinopole o amenintare”, a mai precizat arhiepiscopul Demetrios. Scopul principal al calatoriei este probabil acela de a face o vizita Patriarhului ecumenic al Constantinopolelui, in speranta de a aplana cat mai rapid divizarea care s-a deschis in timpul Pontificatului predecesorului sau. In ochii Bisericii ortodoxe, Ioan Paul al II-lea s-a comportat ca un Papa polonez, mai inclinat sa trateze crestinatatea greaca drept pamant de cucerit, decat sa dialogheze cu exponentii ei majori. A redobandit bunurile Uniatilor, daruite de Stalin ortodocsilor dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. A profitat de momentul in care Rusia avea mai mare nevoie de simpatie internationala pentru a obtine crearea a patru dioceze. Si s-a folosit, pentru apostolatul Bisericii catolice din Europa de Est, in principal de sacerdotii polonezi, cu alte cuvinte de oamenii care trebuiau sa apara, mai ales la Moscova, drept avangarda unei vechi Polonii dominatoare, devenita inca o data invaziva si agresiva. Aceste succese au avut efectul de a irita Biserica Ortodoxa. Karol Wojtyla a fost nevoit sa isi amane vizita la Sarajevo, a fost primit cu o anumita raceala la Atena si Bucuresti, nu a putut impiedica faptul ca o lege a Dumei sa nu le permita catolicilor privilegiile acordate insa Islamului, ebraismului si budismului si a trebuit sa renunte la marea vizita pastorala din Rusia, care a ramas pana in ultima clipa a vietii sale marele vis. Pana si un gest simbolic, precum daruirea copiei din secolul al XVIII-lea a unei picturi sacre in memoria ortodocsilor rusi (Fecioara din Kazan), a fost primit fara un entuziasm deosebit. A doua Roma Vizita lui Benedict al XVI-lea isi propune sa schimbe situatia. Pentru reluarea dialogului, Papa se inspira de la Ioan al XXIII-lea, care i-a invitat pe reprezentantii Bisericii ruse la Conciliul Vaticanului, si incepe dintr-un oras care a fost mult timp denumit „a doua Roma”. Dar se gandeste poate mai ales la Moscova, „a treia Roma”. In istoria Bisericii de la Roma vizita va fi considerata ecumenica si va fi judecata pentru efectele ei asupra relatiilor dintre catolicism si ortodoxie. Va fi un succes daca se vor crea conditiile pentru o noua unitate. Va esua daca relatiile cu Patriarhiile occidentale vor ramane distante. In acest sens, asa cum scrie Il Giornale, mari sperante si-a exprimat si Patriarhia armeana. „Vizita Sfantului Parinte - a afirmat Luiz Bakar, purtatorul de cuvant al Patriarhului armean Mesrob al II-lea - survine intr-un moment foarte delicat pentru comunitatea internationala. Suntem convinsi de faptul ca, daca dupa discursul de la Regensburg, Suveranul Pontif a dorit in continuare sa intreprinda aceasta vizita, acesta este un indiciu palpabil privind cat de mare consideratie are Benedict al XVI-lea fata de Turcia si dialogul cu islamul”. Avand aproximativ 70.000 de credinciosi, 17 scoli si 40 de biserici numai la Istanbul, armenii sunt confesiunea religioasa cea mai numeroasa a megalopolisului de pe Bosfor, evident dupa cea musulmana. O relatie linistita cu oamenii, in ciuda polemicilor privind nerecunoasterea genocidului din 1915. „In cartierul Kumkapi, unde se afla Patriarhia noastra - mai spune Bakar - nu am suferit niciodata presiuni, de niciun fel. Si pe urma noi ne consideram turci sub toate aspectele, chiar daca de o religie diferita”. Sergio Romano a subliniat ca, intre timp, actualitatea si-a impus agenda si marea demonstratie national-religioasa de la Istanbul transforma vizita intr-o „hartie de turnesol” din care multi vor extrage indicii privind evolutia unor probleme pe care Benedict al XVI-lea nu le poate rezolva: imigratia musulmana in Europa, „ciocnirea civilizatiilor”, relatiile dintre islamicii moderati si fanatici, aderarea Turciei la Uniunea Europeana. Chiar daca aceasta era probabil ultima dintre intentiile sale, Papa teolog a devenit un Papa diplomat si a primit o sarcina care nu este de competenta sa. Uniunii Europene ii va reveni, dupa incheierea vizitei papale, sa reia firul unui discurs care trebuie sa fie in principal politic. Il Giornale