Panica DNA paralizează instituţiile publice

Acţiunile DNA din ultima vreme au generat un fel de psihoză în aparatul public, asemănătoare cu frica stârnită de Securitate în anii ’50. Într-o ţară în care totul e interpretabil, funcţionarii publici au trecut în cealaltă extremă: de frica DNA refuză să semneze documente. Efectul? Investiţii blocate, banii care aşteaptă în conturi, tergiversare, blocaj. Sectorul public din România a intrat în stand-by. 

Suspiciunea, frica, panica din sectorul public au atins apogeul în ultimele luni. După declanşarea acţiunilor DNA pe bandă rulantă în ultima vreme, în logica deformată a funcţionarilor, dar şi a unor cetăţeni, procurorii anticorupţie au devenit un fel de „noua securitate”. Instituţia de care se teme toată lumea şi cu care ameninţă toată lumea. Din extrema corupţie în care lâncezea, România a trecut într-o altă extremă: a fricii paralizante, în care, funcţionari nesiguri pe capacitatea lor, pe lege sau pe orice, se tem să semneze documente şi să-şi asume răspunderea de frică să nu greşească şi să ajungă după gratii.

O situaţie jenantă şi un tablou penibil: pe de o parte, funcţionarii fac simplă figuraţie la serviciu şi încearcă să tragă de timp să le treacă ziua de muncă, pe de altă parte, orice cetăţean nemulţumit de orice, de la mizerie, la nu ştiu ce document ameninţă cu DNA sau chiar trimite sesizări. România a intrat într-o nouă epocă a delaţiunii, a fricii şi laşităţii. Cei mai mulţi funcţionari fac cam acelaşi lucru ca şi ficuşii din birourile lor: nimic. S-a ajuns la situaţii penibile, în care hârtiile sunt trimise dintr-un birou în altul prin poştă, fiecare încearcă să se blindeze că a făcut lucrurile transparent şi să „paseze” sarcina pe mai departe.

Firesc ar fi fost ca, dacă tot le e frică de DNA, să facă lucrurile legal sau să-şi dea demisia. Dar au căzut în altă extremă. Din cauza fricii de responsabilitate şi neîncrederii în sine, mulţi funcţionari nu numai că tergiversează sau amână la nesfârşit rezolvarea unor probleme, dar nu mai semnează nimic. Orice privat care are contract cu o instituţie publică e privit cu suspiciune, orice discuţie lămuritoare e evitată, orice semnătură, tergiversată până când nu mai trebuie. Dacă un conducător de instituţie le cere să-şi facă treaba, e ameninţat cu DNA şi cu acuzaţia de abuz în serviciu. Mai toţi primarii din judeţ recunosc oficial sau nu acest lucru.

Vladimir Petruţ, primar interimar al oraşului Cavnic spune că: „am şi spus că din cauză că lumea nu semnează de frică, iar banii stau în conturi. Noi anul trecut am avut 14 miliarde de lei vechi pe care i-am reportat din 2014 în 2015, pentru că n-a vrut să semneze nimeni, nimic. Acum avem în jur de 60 de miliarde de lei buget şi încă 98% din bani sunt în conturi, în primul trimestru nu s-a cheltuit un leu pentru că le e frică la toţi să semneze. Ba le e frică să recepţioneze, ba se tem juriştii să semneze contractele, ba arhitectul se teme să elibereze autorizaţia, ba secretarul se teme să vizeze de legalitate.

În orice compartiment mergi, te loveşti de aceeaşi problemă. Dacă încerci să urgentezi lucrurile, ca primar sau viceprimar, îţi spune că „vă dau la poliţie, că mă forţezi”. Tu nu forţezi, că vrei ceva ilegal, vrei să faci ceva pentru comunitate. Acum fac şi oamenii plângeri, n-au fost atâtea plângeri niciodată. Toţi primarii cu care vorbesc, se plâng de problema asta. Dacă sun un primar să întreb cum au făcut acolo, să cer un sfat, îmi spune „vai lasă-mă că şi ai mei se tem”. Se tem şi să-ţi spună, să te consulţi într-o problemă, că le e frică să nu fi greşit. Nu e bună chestia asta, se blochează activitatea”.

Lucian Morar, primarul oraşului Ulmeni confirmă că: „se întâmplă aceste lucruri la nivelul funcţionarilor publici sau guvernamentali, ministeriali. De exemplu, contractele noi cu Ministerul Dezvoltării nici la această dată nu sunt semnate, din cauza temerii funcţionarilor publici de a nu greşi. Sunt compromise recepţii. Încet-încet intră într-un blocaj. Nu văd o soluţie imediată, nu ştiu ce se va întâmpla. Dacă conducătorii instituţiilor publice dau dispoziţii în acest sens pentru a fi acuzaţi de abuz în serviciu, pe de altă parte cel puţin la nivelul celor aleşi, noi avem nevoie să fluidizăm lucrurile, nu putem sta într-un blocaj. Şi practic nu poţi să faci nimic constructiv pentru comunitate”   

Şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi declara într-un interviu că: „O susţinere de genul «Mi-e frică să semnez că mă ia DNA» pare că nu ai încredere în oamenii cu care lucrezi, pare că oamenii din instituţie nu sunt cinstiţi. Acest lucru poate fi şi extrem de periculos, înseamnă că nu ai încredere în sistemul de sub tine”.

Este extrem de periculos din mai multe puncte de vedere: în primul rând pentru că o ţară în care nimeni nu ia decizii e o ţară a haosului. Apoi, pentru că comunităţile locale îşi vor da seama că circul şi dreptatea DNA nu le ţine loc de drumuri, investiţii etc.

Singura soluţie ar fi ca birocraţii neliniştiţi din instituţiile publice să aleagă între demisie şi asumarea răspunderii. Sau să se angajeze procurori DNA în locul funcţionarilor ori să se ceară viza procurorilor pentru orice hârtie, însoţită de jurământul solemn că respectivii nu vor fi cercetaţi pentru semnătură.

„Noi anul trecut am avut 14 miliarde de lei vechi pe care i-am reportat din 2014 în 2015, pentru că n-a vrut să semneze nimeni, nimic. Acum avem în jur de 60 de miliarde de lei buget şi încă 98% din bani sunt în conturi, în primul trimestru nu s-a cheltuit un leu pentru că le e frică la toţi să semneze. Ba le e frică să recepţioneze, ba se tem juriştii să semneze contractele, ba arhitectul se teme să elibereze autorizaţia, ba secretarul se teme să vizeze de legalitate”.

Vladimir Petruţ, primar interimar al oraşului Cavnic