Palatul Cultural din Sighetu Marmației - recepție la încheierea lucrărilor

Joi, 31 martie 2022, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhereu-Vicar, a luat parte la recepția de încheiere a lucrărilor la Palatul Cultural din Sighetu Marmației, care a intrat în reabilitare totală, pe fonduri europene, în 29 septembrie 2018. Denumirea proiectului este „Conservarea, reabilitarea și punerea în valoare a Palatului Cultural Sighetu Marmației, cu destinația Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Iosif Mărturisitorul”.

Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”:
Comisia de recepție la terminarea lucrărilor a fost numită de Preasfințitul Pă­rinte Episcop Iustin prin Dispoziție chiriarhală, în baza contractului încheiat între Episcopia Maramureșului și Sătmarului și EUROAS SRL, fiind compusă din Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, preșe­dintele Comisiei, Arhim. Casian Filip, consilier eparhial misionar social, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Pr. Bogdănel Gavra, manager de proiect, Pr. Virgil Jicărean, consilier patrimoniu, Pr. Dan Sidău, director administrativ, Futo Edmund, ar­hi­tectul-șef la Primăria Sighetu Marmației, ing. Dorel Ona de la Inspectoratul de Stat în Construcții, Gabriela Lipovean de la Direcția Județeană pentru Cultură, arh. Dorel Cordoș, ing. Gelu Zaharia, ing. Andrei Bologa, Maior Marian Buciuman de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Secretariatul comisiei a fost alcătuit din ing. Ioan Costin, ing. Mircea Drăgan, ing. Sanda Cirțiu. Au fost invitați proiectanții: arh. Guttmann Szobolcs, arh. Kulcsar Andras, ing. Silviu Pop și ing. Kiss Alpad. Din echipa constructorilor antreprenori generali au luat parte ing. Mircea Lețiu, ing. Mirel Lețiu, ing. Victor Câmpeanu, ing. Reisz Ștefan, ing. Cristian Șomoșan și ing. Marian Oanță.
Concluziile comisiei de recepție la terminarea lucrărilor apreciază ca foarte bună calitatea tuturor lucrărilor executate, iar Palatul Cultural din Sighetu Marmației poate fi considerat un model de conservare, reabilitare și punere în valoare a unei clădiri cu destinație culturală. Notăm pentru istoria momentului mai multe opinii luate la momentul recepționării lucrărilor, care au dat Sighetului o clădire model de reabilitare, model de cum se poate transforma o clădire degradată în una de calitate, de care urbea avea atâta nevoie.

Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, proprietarul clădirii, căruia îi aparține ideea reabilitării și care a vegheat de foarte aproape fiecare pas al lucrărilor, din faza de proiectare, până la încheierea lucrărilor, ca un adevărat părinte grijuliu:
„După trei ani și jumătate de la demararea  lucrărilor de restaurare a Palatului Cultural din Sighetu Marmației, cu destinație „Centru Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul”, care a fost, începând cu anul 1937, Palat Episcopal, până în 1948, cu o întrerupere de patru ani, iată ne găsim în faza recepției la terminarea lucrărilor și se poate vedea că proiectul acesta, care a avut o valoare de patru milioane și jumătate de euro, a fost fructificat în cel mai înalt grad. Lucrările, care sunt de o calitate superioară, aș spune eu nobile, și care explică de ce se numește acest imobil Palat, dau măsura restaurării și frumuseții acestui monument, care devine, pentru municipiul Sighetu Mar­mației, pentru județ, pentru regiune, o clădire de referință în felul în care s-a restaurat și pentru ce va reprezenta ea în viitor. Episcopia Maramureșului și Sătmarului, în parteneriat cu Primăria Sighetu Marmației, cu autoritățile locale, va avea grijă să organizeze aici evenimente importante. Ne găsim în sala festivă „Dr. Episcop Vasile Stan”, sală care are noblețe voievodală, noblețe imperială. De fapt, clădirea, care are 110 ani vechime și 84 de ani de când a fost dată ca reședință episcopală pe vecie Episcopiei Ma­ramureșului, are o valoare istorică deosebită, are valoare pentru cultura românească, pentru spiritualitatea românească ortodoxă. De aceea, aici se vor organiza con­ferințe, activități culturale. S-au amenajat trei cabine pentru translatori, în rest, Palatul întreg, fiecare sală din Palat a primit un nume: la primul nivel sunt nume de voievozi, la nivelul II, nume de Ierarhi, adică de Episcopi care au păstorit în Maramureș, și la nivelul trei, nume de oameni de cultură. Fiecare sală va avea o destinație, vor fi săli de expoziție, va găzdui un muzeu, care va primi  numele Regelui Carol al doilea, în timpul căruia s-a dat această clădire drept sediu Episcopiei Maramureșului, și toate activitățile care se vor desfășura aici, în parteneriat cu Primăria, dar și cu Memorialul Victimelor Comunismului și Muzeul Satului, vor forma un circuit, care va aduce municipiului Sighet și județului Maramureș un plus de vizibilitate culturală și va pune în valoare identitatea noastră națio­nală și, de ce  nu, identitatea noastră creștină românească, creștină și ortodoxă strămoșească”.

Ing. Mircea Lețiu, managerul antreprenoriatului general:
„Mulțumim Bunului Dumnezeu că am reușit să finalizăm această lucrare de o complexitate deosebită. Au fost lucrări complexe, începute în toamna anului 2018, în octombrie, și au fost finalizate în decursul anului 2021, spre sfârșitul lunii februarie, care au constat în reabilitarea învelitorii, șarpantei, a asterelii, s-a schimbat în întregime învelitoarea din tablă prepatinată. Apoi au fost reabilitări exterioare ale fațadelor. Am avut surpriza de a întâmpina, chiar la fațada principală, lucrări de reabilitare a pietrei, care era acoperită cu tencuială. Nu se știa la început și nici la partea de proiectare că această piatră va trebui restaurată. De asemenea, au fost descoperite, în partea interioară, în sala mare, în sala de festivități, picturi, care datează din perioada când era Palat Episcopal, în perioada interbelică. Aceste picturi erau acoperite cu un strat de vopsea, ultima dată vopsea lavabilă. Existau și alte straturi din perioada comunistă. S-a făcut un proiect de restaurare a picturilor, s-a redat în întregime partea Palatului, s-au realizat mozaicurile cu Deisis și Maica Domnului, s-au făcut vitralii pe partea de la etajul I și etajul II, s-au restaurat în întregime balustradele de la casa scărilor, s-au înlocuit toate tâmplăriile care erau într-o stare avansată de degradare, s-au înlocuit toate instalațiile de încălzire, instalațiile electrice, instalațiile de curenți slabi, s-a făcut alimentarea din nou cu apă, canalizarea”.

Pr. Bogdănel Gavra, manager de proiect:
„Astăzi este o zi istorică pentru Episcopia Maramureșului și Sătmarului, după șase ani de când am așternut primul cuvânt în cererea de finanțare pentru acest proiect. Suntem în faza de recepție la terminarea lucrărilor, un obiectiv care va fi emblematic pentru întreaga Patriarhie. După Palatul Patriarhal, cred că este cel mai important obiectiv cultural reabilitat în ultimii ani în Patriarhie, astfel încât municipalitatea, cetățenii din Sighetu Marmației, din județul Maramureș vor beneficia de un astfel de edificiu pentru activități cultural-pastorale, sociale și religioase. Proiectul mai are o etapă de patru luni, se va finaliza în 31 iulie, iar, bineînțeles, recepția finală, inaugurală, de sfințire a acestui obiectiv, va avea loc în 10 iulie a.c. Mai avem de realizat partea de digitizare a obiectivului, dar care se va termina abia după ce exponatele vor fi montate în toate încăperile și după ce tot ce înseamnă publicitate pentru acest obiectiv se va încheia. Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de noi în realizarea acestui important obiectiv cultural. Deja ne gândim la alte obiective culturale din arealul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, care să intre în reabilitare pe noi viitoare axe de finanțare și să redăm obiective istorice, culturale comunităților acolo unde ele se află într-o stare de degradare avansată”.

Onița-Ivașcu Maria-Daniela, viceprimar Sighetu Marmației:
„Este, cu siguranță, un moment de referință pentru municipalitatea noastră, pentru Sighetu Marmației. În urmă cu puțini ani, iată că a fost restabilit un adevăr istoric prin redarea acestui impresionant Palat, în documente, Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului și iată că de la acea dată, printr-un concurs de împrejurări, printr-o bună colaborare și cu bună implicare a tuturor factorilor politici umani, s-a reușit astăzi această monumentală lucrare, care poate fi considerată un reper, atât pentru municipiul nostru, cât și pentru întreaga noastră zonă a Ardealului, pentru că trăim într-o societate în care nu mai avem repere morale și profesionale și iată că această lucrare poate să fie un exemplu de bună practică, prin care adevărul istoric este redat comunității, iar aici vom avea parte de un adevărat fenomen cultural-istoric și, nu în ultimul rând, religios, care nu poate să fie decât un semn de bun augur pentru noi, ca și comunitate, pentru cei care vor accesa această locație, în care se vor întâmpla evenimente cultural-istorice de înaltă ținută. Această clădire ascunde între zidurile sale extrem de multă istorie, extrem de multă suferință. Este un lucru îmbucurător pentru întreaga comunitate. Din partea mea, toată admirația, tot respectul. Felicitări tuturor celor implicați în realizarea acestei lucrări monumentale și Dumnezeu să ajute în așa fel încât să ne bucurăm cu toții cei de astăzi, generațiile viitoare de ceea ce va putea oferi după restaurare acest Palat Cultural”.

Arhitect Guttmann Szobolcsi, șef proiect complex, atestat de Ministerul Culturii:
„De fiecare dată când avem o recepție ne uităm în oglinda retrovizoare, de unde am putut pleca și ce echipă ne-a stat la dispoziție, ca să justifice, în final, o reușită sau invers. Eu cred că, de data aceasta, în Sighetu Marmației, avem un exemplu de urmat, cel puțin în sensul păstrării unei clădiri care a pierdut destul de mult, din cauza unui secol zbuciumat. De multe ori, am asistat la schimbări radicale a finisajelor, iar în acest caz sărăcia perioadei socialiste a făcut să păstreze încă ceea ce a fost original. De exemplu, tot ceea ce înseamnă pardoseală din mozaic turnat sau din elemente prefabricate. Am primit înțelegere și am putut promova chiar părțile care încă sunt bune ca să fie păstrate, restul să se completeze cu elemente care s-au făcut după modelul regăsit și să devină, totuși, un câmp unitar. Am găsit o fațadă fastuoasă, cu tâmplării originale și s-a putut, pe baza modelelor respective, să se refacă atât tâmplăriile de pe fațade, cât și ușile interioare. Spun aceasta, deoarece, și o clădire modestă, dacă are o tâmplărie istorică, un model istoric, deja are o cravată pusă pe ea.
Asistăm în foarte multe situații astăzi, în România, când se aruncă aceste modele în lăzile de gunoi și ne trezim cu PVC-uri, care au reclamă mai bună, sunt ușor mai ieftine și, de fapt, sărăcim ceea ce, de fapt, este mediul nostru construit mai valoros.
Putem spune că aici și acest lucru a fost posibil să fie păstrat, ca, după aceea, în spațialitatea interiorului să reușim să desfacem toți pereții parazitari. Am aflat puține culori, dar, cu echipa care a făcut, până la urmă, un proiect de pictură interioară, surpriza a fost în sala de spectacole, în care s-a găsit inclusiv pictură nu numai decorativă, ci și din perioada când a funcționat ca și capelă, deci Sfinți într-o manieră în care, după restaurare, vedem că refac cumva atmosfera sălii mari, care devine una fastuoasă. Deci, sunt mai multe elemente, care, spunem noi, arată istoria locului și care, de foarte multe ori dispar din cauza unor intervenții radicale: retencuim fără să ne uităm la aceste straturi sau efectiv găsim culori care nu au ce căuta într-o astfel de clădire istorică.
Prin ce s-a făcut, clădirea ajunge un reper de restaurare și asta este important astăzi în țară, fiindcă, din păcate, din bugetul național avem prea puține exemple de acest gen. Eu întotdeauna spun că banii europeni ar trebui să fie frișca de pe tort. Din păcate, tortul lipsește, dar de data aceasta vedem că această „frișcă” poate să aibă reverberații, mai ales într-un oraș care are foarte multe valori construite din aceeași perioadă, are un centru nemaipomenit, care așteaptă finanțări con­sistente, dar, paralel cu finanțări, o echipă care, probabil, ar trebui să pregătească și să urmărească punerea în valoare a acestor clădiri. În momentul în care discutăm, la plural, avem șansa să avem și un oraș reabilitat. Să sperăm că acest prim sâmbure aduce, într-un fel, perspectiva și optimismul pentru aceste reabilitări și la nivel local.       
Mai notăm că în construirea Palatului Cultural din Sighetu Mar­mației s-a folosit, pentru prima dată în oraș și pe o zonă mai largă, beton armat. Era la început de secol XX.
Cert este că avem, în acest moment, o clădire valoroasă, rezultată după o restaurare model, făcută de profesioniști de înaltă clasă, încă din faza de proiectare, urmată, apoi, de o execuție de înalt nivel și precizie. Ce a rezultat va putea fi observat de publicul larg doar după punerea Palatului în circuitul public, după 31 iulie anul acesta.