Pactul Ribbentrop - Molotov

* Mai cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop – Molotov, dupa numele principalilor doi semnatari, ministrii de externe german si sovietic, Pactul Hitler – Stalin a fost semnat la 23 august 1939. Pactul Ribbentrop – Molotov prevedea ca Germania si URSS sa nu se atace una pe cealalta sau sa sustina o a treia putere care ar ataca-o pe una dintre ele. Pactul a fost o surpriza pentru contemporani, pentru ca era semnat de doi temuti oponenti ideologici. In vara anului 1939, Hitler a inceput sa dea primele semne de nerabdare; daca voia sa atace Polonia, trebuia sa stie care va fi pozitia lui Stalin. Abia la jumatatea lunii august Molotov a primit instructiuni sa stea de vorba cu ambasadorul german la Moscova si sa-i prezinte o lista de intrebari, pentru a stabili exact care era oferta germana. Presiuni asupra Japoniei ca sa nu ameninte Siberia? Un tratat de neagresiune? Un pact asupra tarilor baltice? O intelegere cu privire la Polonia? Intre timp, Hitler a ajuns sa se grabeasca atat de tare, incat, desi ii displacea profund acest lucru, a fost dispus sa cedeze la fiecare dintre ceste puncte. Ca raspuns la intrebarile lui Molotov, ambasadorul german von der Schulenburg la- informat ca Hitler era dispus sa-l trimita imediat la Moscova pe ministrul lui de externe, Joachim von Ribbentrop, si sa-l imputerniceasca sa discute rezolvarea tuturor problemelor importante. „Nevrand sa-si arate cartile inainte de a sti exact ce i se oferea, Stalin a sporit presiunea asupra lui Hitler cu inca o treapta. Molotov a fost instruit sa exprime apreciere pentru entuziasmul lui Ribbentrop, dar in acelasi timp sa declare ca era necesar un acord de principiu inainte de a se stabili rostul unei vizite. Hitler a fost invitat sa formuleze o propunere precisa, care sa includa un protocol secret asupra chestiunilor teritoriale specifice. Mai mult ca sigur ca pana si obtuzul Ribbentrop intelesese scopul cererii lui Molotov. Daca s-ar fi aflat ceva despre propunere, toata lumea ar fi stiut ca era vorba de un proiect avansat de germani; mainile lui Stalin ramaneau curate, iar esecul negocierilor putea fi explicat prin refuzul sovieticilor de a accepta expansionismul german”, arata Henry Kissinger. Intre timp, agitatia lui Hitler ajunsese la cote paroxistice. Decizia de invadare a Poloniei trebuia luata in cateva zile. Pe 20 august 1939, el i-a scris direct lui Stalin. Pe 21 august, Stalin i-a raspuns la scrisoare liderului nazist, exprimandu-si speranta ca „Pactul de neagresiune germano-sovietic va marca o cotitura decisiva pentru imbunatatirea relatiilor politice dintre tarile noastre.” Urmarea a fost ca Ribbentrop a fost invitat sa efectueze o vizita de patruzeci si opt de ore la Moscova. La 23 august 1939, Ribbentrop a ajuns la Moscova. Sovieticii nu i-au acordat nici macar o ora din momentul sosirii pana l-au chemat la o intalnire cu Stalin. Liderul sovietic nu s-a aratat foarte interesat de un tratat de neagresiune si nici din cale-afara de miscat de declaratiile de prietenie rostite protocolar de Ribbentrop. Punctul central al preocuparilor sale a fost protocolul secret de impartire a Europei de Est. Ribbentrop a propus ca Polonia sa fie impartita in sfere de influenta de-a lungul grantei din 1914, principala diferenta fiind aceea ca Varsovia avea sa ramana germanilor. Nu s-a decis daca Polonia avea sa pastreze o spoiala de independenta sau germania si Uniunea Sovietica aveau sa anexeze toate cuceririle. Cat despre tarile baltice, Ribbentrop a propus ca Finlanda si Estonia sa intre in sfera de influenta a sovieticilor (oferindu-i lui Stalin mult ravnita zona-tampon in jurul Leningradului), Lituania sa revina Germaniei, iar Letonia sa fie impartita. Documentele existente atesta ca, in anii 1934-1936, Stalin sprijinea ideea unei apropieri si chiar a realizarii unui acord cu Hitler. O cale pentru netezirea relatiilor bilaterale mai stranse a fost oferita de existenta ca stat a Poloniei. Polonia renascuse, in urma primului razboi mondial, dupa mai bine de 100 de ani de ocupație ruso-austro-germana. Din punct de vedere geografic, Polonia devenise stat tampon intre Rusia si Germania. Initiatorul unei apropieri germano-sovietice a fost ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop. Propunerile lui, acceptate de Hitler, au avut ecou la Moscova. Ca urmare, puterile occidentale au fost criticate aspru si etichetate drept „instigatoare la si profitoare de razboi”. Apropierea sovieto-germana din 1939 era urmarea unei conjuncturi favorabile statelor totalitare. Pentru Stalin, orientarea spre Hitler nu a fost determinata de doctrina, ci de considerente de circumstanta. Stalin se vedea in postura de realizator al vechiului Imperiu Rus, fapt care i-a umplut toata viata. Duplicitatea a fost caracteristica dominanta a tratativelor sovieto-germane; sovieticii tratau si cu Franta si Anglia – o masura de prevedere pentru a evita izolarea in fata unei eventuale agresiuni germane. Pe de alta parte, diplomatia nazista tatona constant posibilitatea unei intelegeri separate cu Marea Britanie si o reusita ar fi contracarat esecul lui Ribbentrop la Moscova. Cand Stalin a cerut toata Letonia, Ribbentrop i-a trimis o telegrama fulger lui Hitler, care a acceptat, la fel cum avea sa o faca si cand Stalin avea sa pretinda Basarabia de la romani. Momentul semnarii pactului a fost descris de istoricul Paul Johnson astfel: „Macelarii Europei, ametiti de bautura, isi jucau rolurile, imbratisandu-se cu tandrete si clatinandu-se pe picioare. In intregime, ei se infatisau ca un grup de gangsteri rivali, care avusesera si inainte de impartit ceva, si acum puteau sa o ia de la capat, fiind profesionisti ai acelorasi afaceri.” Regimurile instaurate in Rusia si in Germania erau, in general, antidemocratice si erau ostile si regimurilor democratice din Occident, in particular. O alta cauza a apropierii dintre cele doua regimuri totalitare este insusi Tratatul de pace de la Versailles, atat Germania, cat si Rusia considerandu-se victime ale tratatului. In aceste conditii, nemaivorbind de atractia greu explicabila dintre Hitler si Stalin, semnarea unui pact de neagresiune intre cele doua mari forte ale lumii a devenit posibila. Dupa semnarea pactului, Ribbentrop s-a intors imbatat de succes la Berlin, unde Hitler euforic l-a intampinat ca pe un „al doilea Bismarck”. Nu trecusera decat trei zile de la scrisoarea lui Hitler catre Stalin pana la incheierea unei revolutii diplomatice. Luand act de expansionismul german de dupa Anschluss, Stalin spera sa evite o confruntare cu Germania nazista. In schimb, pactul ii garanta lui Hitler mana libera pentru cucerirea Poloniei. In eventualitatea unei interventii a Marii Britanii si Frantei, pactul permitea Germaniei sa evite un razboi pe doua fronturi. Mult mai important decat actul oficial a fost protocolul secret. Acesta impartea Europa de Est si Europa Centrala intr-o sfera de influenta sovietica si una germana, in cadrul carora fiecare dintre cele doua puteri era libera sa actioneze militar fara a fi sactionata de cealalta putere. Uniunea Sovietica a negat existenta protocolului secret, care a fost completat cu alte doua protocoale secrete, care stabileau granitele dintre sferele de influenta germana si sovietica. Inca din ziua semnarii, protocolul a fost piedica ideologica pentru comunisti care s-au autodefinit drept antifascisti. Pactul a incetat sa fie valabil in momentul in care Hitler l-a surprins pe Stalin declantand Operatiunea Barbarossa, invadarea Uniunii Sovietice. Consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov au fost practic continuate de acordul semnat de Churchill, Roosevelt si Stalin, care a propus la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in 1945, o noua reimpartire a sferelor de influenta in Europa, vestul urmand a se afla sub influenta Staleor Unite ale Americii, iar estul sub influenta Uniunii Sovietice. Multi istorici au sustinut ca, daca acest pact nu ar fi fost semnat, cel de-al doilea razboi mondial ar fi fost incheiat mult mai curand sau poate chiar nu ar fi avut loc. Joachim von Ribbentrop Omul politic german Joachim von Ribbentrop s-a nascut in 1893, la Wesel, in Renania. Ofiter de cavalerie in primul razboi mondial, apoi comerciant, a aderat la nazism in 1932. Cunoasterea de catre el a mai multor tari straine l-a impresionat favorabil pe Hitler, care i-a incredintat numeroase misiuni neoficiale in Franta, Marea Britanie si Japonia, in perioada 1935-1936. Numit ambasador la Londra, in 1936, a fost rechemat la Berlin pentru a i se incredinta ministerul de externe, la 4 februarie 1938. A fost un executor fidel al politicii agresive duse de Hitler, semnand Pactul de otel (22 mai 1939) cu Italia si pactul de neagresiune cu sovieticii (23 august 1939), care a lasat mana libera invadarii Poloniei, declansand al doilea razboi mondial. Odata cu atacarea URSS de catre germani, influenta lui Ribbentrop a scazut. Dupa razboi a fost judecat la Nürnberg, condamnat la moarte si executat. Viaceslav Mihailovici Skriabin Molotov a fost pseudonimul pentru Viaceslav Mihailovici Skriabin, important om politic sovietic, nascut in 1890, la Kubarka, Viatka. A detinut functia de presedinte al Consiliului comisarilor poporului (prim-ministru) intre 1930 si 1941, a supravegheat indeplinirea primelor planuri cincinale si i-a fost foarte fidel lui Stalin. In 1939 si-a asumat si ministerul afacerilor externe. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost vicepresedinte sub Stalin la conducerea guvernului si Consiliului suprem de aparare si a participat la conferintele aliatilor de la Teheran, Ialta si Potsdam. In ultimii ani ai lui Stalin pozitia sa s-a deteriorat si in 1949 a fost inlocuit la ministerul afacerilor externe de catre Visinski. La moartea lui Stalin a revenit in functia ministeriala (1953). Opunandu-se destalinizarii si unei politici pasnice, a fost principalul exponent al asa-numitului „grup antipartid” care s-a opus lui Hrusciov. Demis de la ministerul de externe (1856), a fost exclus din PCUS in 1961. In 1984 a fost readms in partid. A murit in 1896, la Moscova. Ioan Botis