Pacifismul si clovneria opozitiei

... l-au „motionat” pe Tariceanu! Scena era bine jucata, avea o doza rezonabila de credibilitate, se citeau, incruntat, cifre, nerealizari, iar poporul ar fi trebuit sa fie convins ca opozitia nu doarme si ca, sigura de reusita motiunii de cenzura, conteaza. Imediat dupa alegeri, intrati intr-un con eliptic de onestitate, geoanistii si iliestii s-au straduit din rasputeri sa „repereze” onoarea partidului, retragandu-le coruptilor sprijinul politic si declarandu-se mai curati, mai uscati. Numai ca, de fiecare data cand tensiunile din partid pareau anihilate, pe tapet aparea un nou subiect dureros. Jobenul din care „acum noi suntem la putere!” ies matrapazlacurile marcantilor din PSD pare a avea resurse infinite. De la ultimul scandal care implica cel mai mare (era sa gresesc scriind „important”) partid de opozitie a trecut doar un val. Pe culmea sa, o fregata second-hand si o mita de milioane de dolari. Strategii partidului, bulversati, au incercat sa gaseasca rapid o explicatie plauzibila: e o diversiune care-l vizeaza pe Tony Blair, in care au fost introdusi nevinovati. Placa e aceeasi ca de fiecare data: sunt „victime colaterale” intr-un razboi in care sunt implicati involuntar. Dupa scandalul fregatelor, a urmat circul motiunii. Mircea Geoana, in rolul popii din satul Falcesti (singurul descoperit cinstit, adica spunand bazaconii in biserica, contrazicand prin asta sloganul „fa ce spune popa, nu fa ce face popa”), a „recunoscut”: tara e condusa de incompetenti. Nu mai conteaza cum i s-a dat cu flit, sau cum era condusa inainte. Conteaza interpretarea plina de patos. Recent, Gallup a facut un sondaj de opinie ale carui rezultate nu tin loc de foame, dar macar lamuresc principiul „toti o apa s-un pamant”. Sondajul arata ca 70% dintre parlamentari sunt de parere ca tara se indreapta intr-o directie buna. Lasand aritmetica politicianului (doua la prefectura, doua la...) si socotind onest, observam, tulburati, ca unii dintre „opozantii” din Parlament sunt multumiti de conducerea tarii. Insa, partidul ii cenzureaza, comandandu-le scurt: so, pe ei! Adica, pe guvernanti. De inteles tactica, nu ne asteptam sa-i vedem pe pesedisti pupandu-se democrat cu liberalii, sau liberal cu democratii, insa, daca tot sunt de acord cu drumul pe care s-a pornit, de ce nu se apuca toti de munca si-si pierd timpul in motiuni in care nici macar Geoana nu mai crede? „Asta e rolul opozitiei!” - e un argument servit des, cu apa rece, ca un rahat turcesc. Pentru ca-l servesc prea des, si pe banii nostri. Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro