Orizontul lui Ilie Cămărășan

Ilie Cămărășan, Iliuță, privea de pe un afiș lipit pe fereastra Galeriei de Artă în urmă cu mai mulți ani. Și zâmbea. O imagine de care nu poți scăpa. Zâmbea pentru că a trăit zâmbind, a pictat zâmbind, zâmbet vesel, zâmbet nostalgic. Zâmbea pentru că își vedea acolo prietenii pe cere îi părăsise. Sunt mulți ani, prea mulți, de când Ilie Cămărășan a trecut în celălalt orizont. La un mijloc de februarie, Muzeul de Artă și Uniunea Artiștilor Plastici din Baia Mare au adus fărâme din soarele dobrogean la Galeria de Artă din centrul cetății prin expoziția „Dincoace de orizont”. În urmă cu mai mulți ani a fost o expoziție în care ne-am amintit de Ilie. Dincoace de orizont se regăsește povestea unei vieți, povestea sufletului lui Ilie Cămărășan, un suflet vesel, în tonuri de galben solar, un suflet nostalgic, dar prietenos. Tiberiu Alexa, directorul Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» spunea frumos: „a trăit experiența unui dialog profund viu cu operele artistului. A avut sentimentul permanent al unei comunicări directe cu artistul prin lucrările sale, simțindu-i permanent prezența în mijlocul eforturilor și gândurilor lor, prezența dincoace de orizont, dincoace de acel orizont al istoriei eterne în care s-a înscris în urmă cu mai mult de un deceniu”.

O operă miraculoasă, un destin aparte, o remarcabilă pagina de istorie băimăreană și românească a artei noastre contemporane, o pagină de profundă substanță spirituală. Aceasta e opera lui Cămărășan. Caracteristicile operei lui Ilie sunt prospețimea umană desăvârșită, excepțională capacitate narativă a unui plăsmuitor de povești vecine cu basmul și cu feeria ancestralității rustice, optimismul, bucuria râsului sănătos, simțul ludic, un extraordinar univers solar, tipic unei minunate bucurii de a trăi. Toate acestea sunt de altfel caracteristice spiritelor mari, desăvârșite. Iliuță, cum îi spuneau prietenii, era un spirit genuin, împăcat cu lumea, o lume care nu l-a îmbrățișat mereu cu aceeași prietenie cu care a expus-o el în operele sale. Spiritul lui a știut să cuprindă această lume cu bunătate. „Rapsodie lăpușeană”, „Prânz țărănesc”, „Miri la fereastră”, „Odihna mamelor”, „Fata cu zestre”, „Datini” sunt doar câteva din operele ce vorbesc despre interesul major al pictorului pentru reprezentarea obiceiurilor populare, tradiționale ce privesc marile evenimente ale cursului vieții umane. Tonuri calde, dominante de galben, soarele sudic, nostalgia după locurile natale, colorit diafan, toate acestea într-un amestec ciudat între contemplare și narațiune. Personaj uman sincer... o lume românească, dincoace de orizont, pe care o iubea profund și sincer. Născut în 1940, Ilie Cămărășan a vorbit și a râs cu pensula. Rădăcinile sale transilvane l-au impregnat de un adevărat cult pentru spiritualitatea arhetipală. Studiile le-a făcut la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București, în clasa profesorului Gheorghe Saru, într-o ambianță intelectuală și artistică remarcabilă. A absolvit în 1965, an în care a venit la Baia Mare. Stabilit definitiv în orașul de pe Săsar, Ilie Cămărășan a fost unul dintre actorii principali ai generației ‘65, adică „Generația de aur” a artei băimărene contemporane, alături de alți câțiva seniori ai picturii și sculpturii băimărene contemporane, Nicolae Apostol, Mihai Olos, Traian Moldovan. A fost poate cel mai popular, cel mai iubit pictor băimărean contemporan.

Nicolae Teremtuş