ORIENTĂRI ALE MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR ÎN PROBLEMELE SALUBRIZĂRII LOCALITĂŢILOR

Ideea de Uniune Europeană, apărută după cel de-al doilea război mondial ca o necesitate de asigurare a securităţii statelor, a găsit destul de greu adepţi, lipsind punctele de sprijin necesare materializării ideii. Dar, odată cu dezvoltarea economică, a apărut necesitatea tot mai pregnantă de realizare a unor înţelegeri economice interstatale care să faciliteze dezvoltarea economică a statelor.

Astfel a apărut primul tratat creat pentru dezvoltare economică – în coordonare cu planul Marshal – Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană – care constituie germenele Uniunii Europene. Pe fundalul dezvoltării economice, au fost încheiate o serie de acorduri şi – urmare firească a puternicei dezvoltări – s-au materializat primele acorduri între statele Europei cele mai avansate economic în acel moment. Aceste acorduri au avut pentru început un caracter strict economic şi au avut drept consecinţă firească apariţia primelor uniuni economice interstatale (comunitatea cărbunelui şi oţelului, Euratomul) care au condus inexorabil la crearea Comunităţii Economice Europene.

Cu timpul, cooperarea economică s-a lărgit, cuprinzând noi domenii – transporturi, bancar, juridic, social – şi căpătând din ce în ce mai mulţi adepţi.

În tumultuoasa dezvoltare economică a apărut însă o problemă neluată în seamă la început decât de câţiva reprezentanţi ai societăţii civile: Poluarea şi degradarea mediului. Aceasta ameninţa sănătatea oamenilor şi însăși existenţa umană, manifestându-se din ce în ce mai pregnant. Supusă minimalizării de către agenţii economici, poluarea devenea totuşi din ce în ce mai vizibilă. Noxelor evacuate în atmosferă, invizibile cu ochiul liber, au început să li se adauge mormanele de gunoaie şi deşeuri solide care nu mai puteau fi ascunse. Vocea ecologiştilor, care între timp au dezvoltat o adevărată ştiinţă a mediului, a început să devină din ce în ce mai ridicată şi aceştia păreau a deveni o ameninţare la dezvoltarea economică. Având în vedere că decizia economică tinde către instantaneu, iar efectul poluării tinde către infinit, contradicţia economie-mediu părea de nerezolvat. Dar marea victorie a ecologiştilor – Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltării de la Rio de Janeiro – pune capăt disputei.

Principiul de bază al conferinţei: aşezarea fiinţei umane în centrul preocupării pentru o dezvoltare susţinută – pune într-o postură nouă dezvoltarea economică. Economia trebuie să se integreze în condiţiile impuse de păstrarea valorilor mediului şi vieţii şi să respecte condiţia de dezvoltare durabilă. Trebuie să devină o economie integrată.

Datorită acestui nou mod de abordare a dezvoltării economice, tratatele şi acordurile încheiate în cadrul Uniunii Europene trebuie amendate cu componenta respectului fiinţei umane, a păstrării sănătăţii şi condiţiilor de viaţă ale acesteia, de aşezare a fiinţei umane în centrul tuturor preocupărilor.

Acesta este contextul în care România şi-a declarat opţiunea pentru integrare în Uniunea Europeană, de a se alinia valorilor economice şi umane care se dezvoltă în Uniunea Europeană. Opţiunea este rezultatul tendinţelor tuturor forţelor politice şi constituie baza programului de guvernare a României pentru anii 2001-2004, program care are înscrisă această opţiune ca obiectiv prioritar.

Pentru realizarea acestui obiectiv, dacă se au în vedere principiile de coeziune socială a Consiliului Europei privind politica de amenajare durabilă pentru Europa, un rol important revine Ministerului Administraţiei şi Internelor, care trebuie să influenţeze decisiv calitatea vieţii – ca deziderat de bază al politicilor europene.

Una din problemele majore ridicate de păstrarea calităţii vieţii, în egală măsură administrativă şi de păstrare a calităţii mediului, este gospodărirea şi gestiunea deşeurilor, având ca scop final neutralizarea acestora.

Dacă problema gestiunii deşeurilor toxice şi periculoase, provenite în mare parte din activităţi economice – este o problemă de gestiune economică, un proces de management economic cu preponderenţă industrial, care angajează procese complexe chimice, biologice şi mecanice, gestiunea deşeurilor menajere implică factorul uman ca factor determinant în producerea, colectarea şi chiar în procesul de neutralizare a deşeurilor. Dacă producerea deşeurilor industriale este strict dependentă – cantitativ şi calitativ – de factorul industrie, deşeurile menajere sunt un apendice nedorit al vieţii şi activităţii umane şi fac obiectul serviciilor publice de gospodărie comunală.

Gestiunea deşeurilor menajere este tratată cu deosebită atenţie, dată fiind importanţa ei pentru menţinerea coeziunii sociale, pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru asigurarea dezvoltării durabile. Din acest motiv problema gestiunii deşeurilor menajere, a salubrizării localităţilor şi a neutralizării deşeurilor face obiectul unor strategii naţionale care au ca pilon fundamental adaptarea legislaţiei în domeniu la principiile şi valorile Uniunii Europene.

Pornind de la necesitatea reglementării cu prioritate a regimului general al autonomiei locale, a organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale, a fost elaborată Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale. Această lege defineşte autonomia locală ca principiu general de administraţie publică, autoritatea publică având mandatul de a soluţiona şi gestiona treburile publice în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă. Odată definită şi legiferată autonomia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice, a fost elaborată Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală care stabileşte sarcinile corespunzătoare responsabilităţilor autorităţilor centrale şi locale cu privire la politica generală a statului în acest domeniu.

Această lege-cadru de concepţie modernă, transpune în gospodăria comunală principii general acceptate în Uniunea Europeană:

·       Descentralizarea serviciilor publice;

·       Responsabilitatea şi legalitatea;

·       Corelarea cerinţelor cu resursele;

·       Administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică;

·       Protecţia şi conservarea mediului natural şi construit;

·       Participarea şi consultarea cetăţenilor.

Legea prevede de asemenea obligativitatea asigurării unui mediu concurenţial în prestarea serviciilor publice, posibilitatea asocierii intercomunale şi crearea de parteneriate între autorităţile locale.

Pentru a înţelege mai bine modificările survenite în Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, este suficient să observăm că până la apariţia Legii 326/2001 în reglementările privind gospodăria comunală principiul autonomiei se manifestă prin subordonarea gospodăriei comunale planului naţional unic de dezvoltare a României, dezvoltarea durabilă prin folosirea şi punerea în valoare a resurselor locale, descentralizarea era reprezentată prin autoconducerea muncitorească, responsabilitatea şi legalitatea aparţineau politicii partidului, iar consultarea cetăţenilor şi participarea lor la procesul decizional constă în participarea lor la execuţia lucrărilor de drumuri şi regularizări de albii.

În completarea cadrului legislativ au fost elaborate reglementări sectoriale pentru fiecare serviciu public, Ordonanţa 87/2001 stabilind cadrul legislativ pentru organizarea, gestionarea, reglementarea şi monitorizarea serviciului public de salubrizare în localităţi, urmând ca principiile Uniunii Europene adoptate în legislaţia-cadru să fie implementate prin regulamentele elaborate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală.

În domeniul gestiunii deşeurilor se au în vedere, în egală măsură, atât problemele ridicate de producerea deşeurilor menajere, cât şi problemele de neutralizare a acestora.

Importanţa acestor probleme derivă în primul rând din existenţa unui mare volum de deşeuri menajere. La ora actuală se produc anual în România aproape 7 milioane de tone de deşeuri menajere cu care s-ar putea umple bazinul Dunărean creat de barajul de la Porţile de Fier pe o lungime de 1 km. Cantitatea uriaşă de deşeuri menajere reclamă o atenţie deosebită pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor de salubrizare, cu evaluarea posibilităţilor de reducere a acestei cantităţi, precum şi a posibilităţilor de valorificare şi neutralizare a acestora.

În acest sens, Ministerul Administraţiei şi Internelor este preocupat de buna funcţionare a serviciilor de salubrizare, de crearea posibilităţilor de reciclare a materialelor recuperabile, asigurând sprijin şi asistenţă tehnică autorităţilor locale în elaborarea şi derularea strategiilor în domeniul gestiunii deşeurilor.

-         reducerea deşeurilor la producător;

-         selectarea şi valorificarea materialelor recuperabile;

-         aplicarea de tehnologii moderne de neutralizare a deşeurilor.

Toate acestea în condiţiile păstrării valorilor mediului, a protecţiei omului, a sănătăţii şi confortului vieţii.

Revista Salubritatea