Organul Peugeot-ului

O tranzactie de vanzare-cumparare, aparent banala, s-a transformat intr-un adevarat cosmar pentru cumparator. Desi legalitatea tranzactiei este pusa sub semnul intrebarii, in calitate de vanzatori apar comisarul-sef Ioan Dan, seful serviciului de Cercetari Penale din cadrul Politiei Muncipiului Baia Mare si sotia acestuia. Totul a inceput cu un anunt prin care familia Dan scotea la vanzare o constructie demisol si un teren intravilan in suprafata de 685 metri patrati, situate in Baia Mare pe strada Dealul Florilor. “Terenul si constructia respectiva au fost scoase la vanzare printr-un anunt. Eu am fost sa vad locatia impreuna cu o cunostiinta de-a mea care se ocupa cu tranzactii imobiliare si care l-a contactat pe Florin Dan (fiul comisarului-sef Ioan Dan) in timp ce ne aflam la fata locului. A venit, dar discutiile au fost pur informative. Cu toate ca nu-i dadusem un numar de contact sau adresa mea, la scurt timp dupa ce ne-am intalnit m-a cautat acasa. Nu stiu cum a obtinut adresa mea. Probabil, dupa numarul de la masina (doar cand esti fiu de politist te bucuri de relatii, n.red.)”, a spus cumparatorul, care prefera sa nu-si faca publica identitatea. Intre lege si onoare Bazandu-se pe faptul ca partenerii de discutii se declarau oameni “respectabili”, cu functii, baimareanul B.A. a incheiat o serie de tranzactii care i-au adus un prejudiciu consistent. Semn ca la unii politisti cu experienta, cand au de ales intre onoare si castig, onoarea trece pe locul doi. In aceasta tranzactie, cel care a jucat rolul principal a fost Florin Dan, fiul comisarului sef, cel care, la doar 19 ani, mai fusese implicat intr-o abatere de la lege, fiind trimis in judecata sub acuzatia de talharie cu consecinte deosebit de grave. “Dupa indelungi discutii, pe care le-am purtat in special cu Florin Dan si in care de nenumarate ori mi s-a spus ca sunt oameni de onoare, doar tatal sau lucreaza in politie, am semnat un antecontract de vanzare-cumparare. Pentru ca atunci nu aveam toti banii, am convenit sa-i ofer ca si avans o masina Peugeot 206 (MM 04 RXE), pe care o achizitionasem doar de 11 luni si care era inca in garantie”, povesteste ghinionistul cumparator. Din acel moment, lucrurile s-au complicat. Bazandu-se pe eticheta de “familie respectabila” cu care a fost momit, baimareanul a semnat o serie de acte care-l dezavantajau, bazandu-se doar pe incredere. “Am convenit ca masina sa fie evaluata la 9.000 de euro si ca in antecontract sa figureze doar banii. Am semnat antecontractul in 20 iunie 2003 cu specificatia ca pana in 30 septembrie sa achit inca 26.000 de euro. Bazandu-ma pe faptul ca se declarau oameni de incredere, am fost de acord ca pentru masina sa realizam un act distinct. Decizie care s-a dovedit a fi in defavorarea mea, in cele din urma”, a spus baimareanul. Fiindca planul de acasa nu este intotdeauna la fel cu cel din targ, situatia s-a complicat si mai mult. “Ma ocupam cu diferite afaceri si urma sa semnez un contract care sa-mi aduca restul de 26.000 de euro, care erau trecuti in antecontractul de vanzare-cumparare. Din pacate, partenerul meu a facut infarct si afacerea a cazut. Am contactat familia Dan si le-am explicat situatia, specificandu-le ca vreau sa-mi recuperez masina. Am convenit sa vindem terenul catre altcineva, iar eu sa-mi recuperez avansul. Toate aceste discutii au avut loc inainte sa expire termenul prevazut initial”, spune B.A. De aici a inceput calvarul. Cumparatorul din America “M-au anuntat ca au gasit un cumparator din America, care avea sa ofere o suma mult mai mare decat mine. Mi-au cerut actele, spunand ca sunt oameni de omenie si nu au nevoie de banii mei. Am fost de acord sa suspendam tranzactia, fara a mentiona ca ei ar avea obligatia sa-mi returneze avansul. De masina ce sa mai vorbim, nici nu aparea in acte. Stiind ca actele pledeaza in favoarea lor, m-au tot amanat de la luna la luna, iar suma care mi-au promis-o s-a diminuat consistent. Am ramas sa apelez la onoarea lor, doar isi spuneau oameni de omenie”, povesteste pagubitul. De doi ani, B.A. bate la usile familiei politistului Dan sperand sa-si recupereze avansul. Acestia neaga ca ar avea vreo obligatie fata de el. Dovada L-am contactat pe Dan Ioan si am stabilit o intalnire. A doua zi, la cateva minute dupa ora stabilita, telefonic, comisarul-sef Ioan Dan a schimbat locatia intalnirii, oferindu-ne 10 minute pentru a ajunge la locul stabilit. La intalnire au fost prezente atat sotia cat si mama pagubitului (ultima sustine ca i-ar fi oferit apartamentul sau, in schimbul sumei datorate, dar Ioan Dan neaga cu vehementa si existenta acestei oferte - spre „ghinionul” lui, seful de la Cercetari Penale neaga si o evidenta despre care GAZETA detine probe indubitabile). Desi comisarul-sef venise insotit de fiul sau, prezenta celor doua femei l-a nemultumit. Chiar si prezenta reportofonului l-a indispus pe comisar, spunand ca nu se justifica. Sustinea ca are o functie, care-i permite sa-i ancheteze pe altii si nu sa fie anchetat (probabil, in conceptia sa, in fata „organului de Stat” reportofonul a fost inventat pentru dotarea exclusiva a anchetatorilor). Curios este ca desi in convorbirea telefonica certifica prezenta unei masini, ulterior, atat Ioan Dan, cat si fiul acestuia, au negat ca ar avea sau ca ar fi avut vreodata un Peugeot 206, pe care l-ar fi primit de la pagubit! Reactia, precum si proba pe care o detinem, ridica serioase semne de intrebare asupra onestitatii declaratiilor politistului. Pentru ca probele noastre conduc spre concluzia ca tranzactia a presupus si prezenta unei masini si ca Ioan Dan (si, implicit, familia acestuia) ar avea unele datorii fata de pagubit. Dar, ascunzandu-se dupa faptul ca s-a recomandat a fi „organ de Stat cu atributiuni speciale”, comisarul Dan a uitat ca uneori ai de ales intre onoare si profit. Unii aleg profitul. Vom reveni. Politist, la telefon: „Acea masina n-are nici o legatura cu mine” Reporter: Aveti ceva de spus despre modul in care ati procurat acea masina? Ioan Dan: Acea masina nu are nici o legatura cu mine. A fost o alta tranzactie, care nu s-a realizat cu mine, ci cu fiul meu. Da’, de ce nu lasati instanta sa hotarasca, daca tot o avut omul de facut ceva? Rep.: Recunoasteti antecontractul? I.D.: Normal ca-i valabil! Doamna, eu am avut o casa de vanzare, intelegeti. Si el trebuia sa-mi dea niste bani, ca o zis ca o cumpara. Ca acuma il dau eu in judecata. Rep.: Mama dansului sustine ca a oferit un apartament cu trei camere in schimbul diferentei sau contravaloarea apartamentului. Este adevarat? I.D.: Ce treaba are mama dansului cu noi? Minte, doamna. Nu mi-o oferit nimic. Uitati-va dupa acte. Ca eu am vazut ca va pricepeti sa scrieti si in Gazeta si o sa va dau in judecata, dar asta mai tarziu. O sa vad eu cum rezolv cu el. Ca o fost pe aici si mi-o facut probleme. Rep.: De unde aveti masina? I.D.: Lasati masina, nu v-am spus ca eu aveam o casa pe care vroiam sa o vand? Acum, probabil ma si inregistrati… Rep.: Da, va inregistrez. I.D.: Bine inregistrati acolo, dar trebuie sa stam de vorba, sa va explic si sa va arat actele. Noi trebuia sa vindem casa aia si el o venit si ne-o zis ca ne da atata si in termen de, nu mai stim cat timp, urma sa ne dea restul. Intelegeti? O oferit el niste treburi, acolo, dar tot s-a facut la notariat. Ca acuma o sa-l dau in judecata, ca vad ca umbla pe la ziare. Si pana la urma tranzactia s-o incheiat cu fiul meu. Ne intalnim intr-o zi, il aduc si pe el, vine si fiul meu si stam de vorba. Mihaela MIHALEA