Orasul pictorilor

De cateva decenii, constiinta individuala si colectiva a unui vast public din tara si strainatate si-a fixat reprezentarea mentala a orasului Baia Mare prin imaginea unui oras al pictorilor. Legitimarea identitatii unui centru urban si a comunitatii sale civice prin intermediul unui simbol cultural, in cazul nostru prin artele plastice, reprezinta o raritate la scara intregului spatiu european, iar in perimetrul romanesc cazul centrului artistic baimarean are valoarea unui unicat. Configurarea unei asemenea imagini simbolice si apoi rezistenta ei in timp sunt rezultatul procesului istoric evolutiv datorita caruia miscarea artistica de la Baia Mare s-a fundamentat, in timp, pe structuri permanentizate ale unor institutii de specialitate, institutii a caror continuitate de functionare urca continuu, de la actul intemeietor realizat de Simon Hollósy in 1896, pana in ziua de astazi. In mai bine de 100 de ani, peste 3.000 de artisti plastici veniti din cele mai diverse spatii culturale ale Europei (pictori, sculptori, graficieni, ceramisti, designeri etc.) au realizat un patrimoniu artistic de o bogatie si diversitate remarcabila. Prin cotatiile fixate la bursa caselor internationale de licitatie, dar si in circuitul expozitional intern si european din ultimul deceniu, semnificatiile culturale si valorile de piata ale acestui patrimoniu istoric si contemporan fac din arta plastica creata la Baia Mare unul dintre cele mai competitive produse de export. Un export cultural de valori obiectuale, dar si de imagine, a carui recunoastere are la baza insasi existenta istorica, activitatea dinamica si complexitatea institutionala pe care le-a dezvoltat obstea artistilor plastici de la Baia Mare. Colonia Institutie sui generis, colonia s-a structurat ca un prim si principal factor de continuitate. A fost institutionalizata pro forma in 1898 si a jucat un rol echilibrator major intre grupurile artistice locale si cele venite din afara. Pe vremea lui Hollósy, aceasta s-a manifestat prin stabilizarea catorva pictori. Dupa construirea primelor ateliere, colonia permanenta a dobandit si o identitate fizica prin terenul pe care l-a oferit Consiliul orasenesc in gradina publica. O suprafata de circa 3 hectare, cu o vegetatie luxurianta, amintind mai degraba jardinajul romantic decat peisagistica realista, a pus la indemana comunitatii artistice o ambianta care avea sa castige, curand dupa 1900, patronimul de colonie a pictorilor. Acest patronim avea sa devina atat de obisnuit, incat inscrisuri topografice il consemneaza ca atare incepand de prin anii ’30. Invatamantul artistic Dincolo de sincopele inerente variilor conjuncturi istorice, invatamantul artistic reprezinta una dintre constantele care au determinat, dintru inceput, profilul aparte al fenomenului artistic baimarean. Este important sa subliniem ca, practic, inainte de a se afirma ca o colonie a unor pictori dedicati plein-air-ismului, geneza fenomenului artistic de la Baia Mare a raspuns unor cerinte pedagogice. Caci principala preocupare a lui Hollósy a fost de a pune in aplicare la Baia Mare, pe cont propriu, acea academie de arta pe care o preconizase in 1894. Asa se face ca invatamantul a devenit, inca din 1896, unul dintre principalele domenii institutionalizate la Baia Mare, vreme de un secol, rastimp in care avem de inregistrat succesiunea a doua tipuri diferite de institutii scolare. Acestea corespund sistemului privat (1896-1950), respectiv sistemului public de stat (din 1950 pana azi). Substructurile educatiei artistice au transgresat, in consecinta, urmatoarele etape institutionale: scoala Hollósy (1896-1901); scoala Libera de Pictura (1902-1927), scoala de Arte Frumoase (1927-1935 si 1940-1950), scoala Libera de Arte Frumoase (1935-1940), scoala Medie de Arte Plastice (1950-1954), scoala Generala de Arte (1954-1966 si 1979-1990), Liceul de Muzica si Arte Plastice (1967-1979, iar din 1990 pana in prezent sub numele de Liceu de Arte). In mod fericit, acestora li s-a adaugat recent linia de invatamant superior, in cadrul Universitatii de Nord, prin sectia de Pictura-Arta Monumentala. Atelierele de creatie Construirea primelor doua ateliere a fost finalizata in 1901 (pe baza unor resurse de finantare provenite din impozite locale pe bauturi alcoolice!). Apoi, noi ateliere aveau sa completeze patrimoniul coloniei pictorilor in urma a doua succesive campanii de construire desfasurate in 1910-1912, respectiv in 1966-1967. Dezvoltarea retelei de ateliere a fost insa mai complexa. Perimetrul teritoriului coloniei pictorilor a fost depasit pe la sfarsitul anilor ’60, atunci cand o fosta clinica medicala a fost transformata intr-un complex de 6 ateliere (Vila Wagner). Dar necesarul nu a fost acoperit niciodata, caci in ciuda faptului ca numarul artistilor locali a atins, in anii ’70-’80 cifra de aproape 120, noi ateliere specializate nu s-au mai putut construi, dupa 1970. O solutie de compromis a fost totusi utilizata, in vremea regimului Ceausescu, prin transformarea unor apartamente situate in imobile vechi (din Centrul Vechi) si in blocuri construite recent. Tuturor acestora li s-a adaugat categoria atelierelor private. Deservind arareori mai mult decat o singura generatie de artisti, aceste ateliere private au avut o importanta mai degraba marginala, intrucat, fiind valori imobiliare personale, de regula au iesit din circuitul cultural odata cu disparitia proprietarului. In tot cazul, ramane semnificativ faptul ca, de-a lungul unui secol, prea putini artisti locali au atins o prosperitate materiala care sa le ingaduie construirea unui atelier pe cont propriu. De toate, astazi functioneaza peste 40 de ateliere active. Avand rolul de suport functional, partial concentrat - partial dispersat, reteaua acestor ateliere a conferit coloniei permanente mijloacele efective de a functiona ca o matrice care a compatibilizat afluxul de creatori, idei si evenimente din afara, cu fondul artistic intern. Dr. Tiberiu Alexa