Orasul mic te fura-ncet (III)

De obicei, statea la o masa din coltul carciumei. Astepta sa vada vreo pereche de tineri asezandu-se, tragea cu urechea si apoi se apropia de ei, spunandu-le poveste lui, aceeasi de zece ani, de cand se stabilise in acest local. Cu aceeasi poveste isi castiga in fiecare zi vodka si cafeaua. Chelneritele zambeau si-si faceau cu ochiul cand se aseza la masa cuiva. Deja turnau in pahar cinzeciu’ de vodka pentru batranul cersetor. Aici sunt mult mai aproape de gara, isi incepea el povestea. Aud primul cand vin si cand pleaca sufletele si ies, de fiecare data, cu flori sa astept doamnele care coboara cu bagaje multe si grele. Duc, pesemne, acolo, toata viata lor, intre pulovere plusate si lenjerie demodata; intre seminte de floarea-soarelui si adevar incercat in alte gari. Prima data li se vede piciorul infasurat in ciorapi cu ochiuri largi. Cand coboara, imi soptesc la ureche: pentru mine, in primul rand, conteaza sufletul. Atunci cand le apuci valizele, isi tuguie buzele ca pentru o amintire nebuna a lenjeriei lor demodate care-mi apleaca umerii. Copiii orbi imi pipaie fruntea recunoscandu-ma, chemandu-ma... In piata de alimente, zeitele zgomotoase isi intind bratele sfaramate, cerandu-mi pretul kilului de viata scos la vanzare pe taraba lor. Urma palmelor mele transpirate o simt cainii dezvelindu-si dintii. Da... ei, dintii - daltile curse peste profilul ei. Pana se hotaraste ea sa ma iubeasca, imi cresc degetele prea lungi, cat ierburile batrane de pe Dealul Crucii. Tata a plecat intr-o seara, tinea cosa cu taisul spre piept, prea aproape de camasa. Am vrut sa-l strig si sa-i spun asta, dar se facea ca nu ma aude... Asa s-a dus... cu grijile lui in cap, a trecut paraul acela mocirlos. apoi cred c-a urcat dealul; catre seara, tocmai pe cand bateau clopotele la biserica, a mai aparut pe culme... o umbra ca o coasa, aproape de camasa cerului. Pana se hotaraste ea sa ma iubeasca, mama rupe calendarul de pe peretele din bucatarie; sub el sangereaza, ca dintr-o rana deschisa, zilele anului trecut. Atunci... atunci am simtit ca ceva nu e in regula cu mine. Parca era prin noiembrie. Femeile se imbracau deja gros; daca bine imi aduc aminte, una chiar isi luase o blana mare de vulpe argintie si manca seminte pe strada... numai mie mi-era cald. Esti tanar, ce-ti pasa, mi-au zis, pe-atunci, prietenii din bar, sufland aburi fierbinti peste vodka. De obicei trece dupa patruzeci de ani, nu-ti face probleme... mai trebuie sa-ti cresca si tie pielea peste oasele de lapte, ca o coaja groasa. O sa te misti mai greu pana se hotaraste ea sa te iubeasca, nu-ti face probleme... Cand ma uit la voi, imi aduc aminte si eu de ce-as fi vrut sa fiu... Asa, sunt un biet cersetor care traieste din mila voastra... Cand ramanea numai baiatul la masa, se apleca spre el si-i soptea: „Cand visezi noaptea ca te joci cu o femeie, acea femeie e zmeoaica; a doua zi te doare in piept si in spate; te vindeci daca te ungi cu untura de la porc de Ignat.... Acum mai da un rand, ca ai invatat ceva”. Emanuel LUCA emanuel@gazetademaramures.ro