Orasul cu librarii

Din cele 42 de centre de librarii existente in Romania in 1989, au ramas mai putin de jumatate. Imbucurator pentru Maramures este faptul ca aici Centrul de Librarii isi continua existenta. SC Maralibris SA, infiintata prin HG in 1991, si-a mentinut structura si domeniul de activitate: comercializarea cartilor, obiectelor de papetarie, rechizitelor scolare, imprimatelor tipizate, casetelor audio-video si a altor bunuri culturale. Este o societate cu capital integral privat. Baia Mare a ramas una dintre putinele resedinte de judet in care mai exista un numar insemnat de librarii. Celor 13 puncte de difuzare a cartiii si papetariei din Baia Mare li se mai adauga 3 in Baia Sprie si cate unul in Sighetu Marmatiei si Cavnic, unitati care apartin SC Maralibris SA. Celelalte librarii din orasele maramuresene au fost cedate fostilor gestionari ai fostului centru de librarii. Curatenia ideologica Pana in ’89, Centrul de librarii si librariile care il deserveau au fost printre putinele locuri in care baimarenii puteau sa uite, chiar daca pentru putina vreme, de cenusiul unei existente aservite aberantului sistem ceausist. Daca ar fi sa ne aducem aminte de celebrele cozi din regimul comunist, cele de la librarii erau cele mai placute. Cati isi mai aduc aminte, de exemplu, de sutele de oameni care s-au asezat la rand incepand de la miezul noptii, atunci cand au aflat ca a doua zi va fi pus in vanzare “Cel mai iubit dintre pamanteni”, marele roman al lui Marin Preda? Astazi este greu de redat bucuria celor care au reusit sa cumpere acest roman sau alte aparitii deosebite din literatura romana si universala. La vremea aceea, cartile au avut marele merit de a ne face sa trecem mai usor printr-un calvar ce parea sa nu se mai termine. E drept ca nu toate cartile se vindeau; in depozitul Centrului de librarii se aflau asa-numitele carti din Tema 1, adica lucrari ce contineau viziunile despre lume si viata ale lui Marx, Engels, Lenin, Gheorghiu Dej si Ceausescu, lucrari aparute incepand cu anii ’50 si care nu s-au vandut. Semnificativ in acest sens este faptul ca, imediat dupa 1989, Centrul de librarii a dus la topit aceasta “maculatura” cu un entuziasm specific lunii decembrie ’89. Dupa acesta necesara curatenie ideologica, Centrul de librarii a fost printre primele unitati economice din judet care au initiat lungul si complicatul proces (la momentul respectiv) al privatizarii. Cei aflati la conducerea Centrului au optat pentru metoda MEBO, principala metoda de privatizare din Romania, in primii ani postdecembristi. Metoda MEBO a fost una controversata, institutiile financiare internationale incluzand-o printre cele mai ineficiente, deoarece investitorii autohtoni nu dispuneau de suficiente resurse financiare. Considerata o “boala a capitalismului romanesc”, metoda MEBO s-a dovedit, paradoxal, singura metoda eficienta de privatizare a Centrelor de librarii. Cei care au optat pentru alte modalitati de privatizare au sfarsit prin a disparea de pe piata de difuzare a cartilor. Ar fi de mentionat ca Maramuresul este printre putinele judete din Ardeal care are librarii, care vinde carte si in care poti gasi o carte lansata in Bucuresti cu doar cateva zile in urma. Sita privatizarii In urma procesului de privatizare au ramas putine Centre de librarii (Suceava, Piatra Neamt, Timisoara). Altele au disparut, in primul rand din cauza faptului ca lucratorii acestor centre s-au speriat de responsabilitatea unei privatizari si au preferat sa ramana “la stat”, in ideea ca vor primi in continuare totul de-a gata (Sibiu, Ploiesti, Pitesti, Giurgiu, Oradea, Arad, Resita etc). Ideea s-a dovedit a fi paguboasa, librariile acestor centre disparand rand pe rand sau devenind crasme sau magazine in care se vinde orice, mai putin carti. “In Bacau, spre exemplu, au fost framantari mari in sistem, deoarece chiar in sediul Centrului de librarii a fost deschis un bar. La Craiova, am vazut alaturi de carti postere cu femei goale, usi si plite pentru sobe. La Piatra Neamt, in loc de carti si jucarii erau portelanuri si tot felul de alte obiecte de uz casnic. Sunt nenumarate astfel de exemple”, a declarat Ioan Pop, directorul Maralibris. Acesta a subliniat faptul ca societatea pe care o conduce nu a schimbat domeniul de activitate. “Am lasat asa cum era prevazut in contractul de vanzare-cumparare prin metoda MEBO. Mai mult, a fost introdusa o clauza pe timp nelimitat, ca sa nu schimbam domeniul de activitate”, a mai spus Pop. Un rol important, potrivit declaratiilor celor de la Maralibris, in reusita fostului Centru de librarii l-a avut intelegerea si sprijinul Primariei Baia Mare in procesul de privatizare. “Cu noi s-au comportat foarte bine si am primit un sprijin semnificativ. Titlul de proprietate l-am primit de la Ministerul Culturii. Tot acest proces a fost deosebit de greu, dar in momentul de fata suntem multumiti ca toate cele 13 librarii functioneaza in spatiile noastre si, poate ce este mai important, sunt amplasate in zonele importante ale municipiului”, ne-a declarat Ana Libotean, directorul economic al SC Maralibris SA. Sistemul Maralibris Dupa incheierea procesului de privatizare, Maralibris a avut de infruntat concurenta unor edituri puternice, care au incercat sa-si creeze o retea proprie de distributie in toata tara. “A fost o nebunie cu aceasta editura prin anii ’95-’97, dar consumatorii de carte din Baia Mare continuau sa vina la noi, motiv pentru care Humanitas a renuntat la ideea unei librarii proprii in Baia Mare si a reluat colaborarea cu fostul Centru de librarii, colaborare care continua foarte bine si in momentul de fata”, a declarat Libotean. Directorul economic al Maralibris a explicat ca la jumatatea deceniului al IX-lea s-a cumparat foarte multa carte, in special in domeniul informaticii. Pe langa invazia de lucrari noi, a avut loc si o crestere exponentiala a titlurilor de carte si a editurilor care, treptat, s-au specializat pe anumite genuri, cu o priza mai mare la cititori. Pentru a face fata acestei avalanse informationale, dar si pretentiilor editurilor, pe de o parte, si ale cititorilor, pe de alta, Maralibris nu a mai procedat in sistemul clasic, adica sa astepte carte de la editurile centrale, ci a mers in intampinarea acestora. Societatea si-a cumparat mai multe masini si saptamanal a facut turul editurilor, fabricilor de jucarii si papetarie, pentru a aduce pe rafturile librariilor baimarene tot ce este nou si de cea mai buna calitate. “Au fost ani extraordinari, pana spre sfarsitul deceniului noua, ani in care am vandut carte ca in perioada buna a Centrului de librarii. Dupa 2000, poate si datorita problemelor economice si sociale, vanzarea de carte a scazut dar, pentru noi, a ramas principalul obiect de activitate si vanzarile au reinceput sa creasca de la an la an, pana in momentul de fata. Putem spune ca in Baia Mare se citeste, se cauta carte si exista in continuare un segment constant de consumatori de literatura si carte de specialitate”, a mentionat Libotean. Ce citesc baimarenii? La o analiza sumara asupra domeniilor care au fost si mai sunt bine reprezentate, se poate remarca cu usurinta o detasare a cartilor SF, de informatica, precum si a ironizatelor, dar deosebit de apreciatelor romane de dragoste. Pentru a ne edifica in acest sens, am intrat in librariile baimarene si trebuie sa recunoastem ca am ramas placut impresionati, constatand ca, pentru o anumita categorie de oameni, cartea a ramas un reper fundamental al existentei. “Cred ca am evoluat, tinand cont si de gustul cititorilor, de la Sandra Brown la Paolo Coelho, Mircea Cartarescu, Emil Cioran, Andrei Plesu si Nicolae Steinhardt. Cam asa ceva cauta lumea. Daca ar fi sa numesc cele mai vandute edituri, as aminti Humanitas, Corint, Polirom si RAO. Carte se vinde in toata perioada anului, dar avem varfuri de vanzari in perioada examenelor (dictionare, culegeri, enciclopedii) si a sarbatorilor. Ar trebui sa mai remarc ca in ultima perioada de timp se vand nesperat de bine albume despre Romania si Maramures, desi aceste lucrari au preturi prohibitive. Una din explicatii este ca maramuresenii stabiliti in strainatate revin acasa si doresc sa duca inapoi carti care sa le aduca aminte de casa”, ne-a declarat Nastasia Salustia Badea, lucrator gestionar la libraria “Cartea romaneasca”. La libraria “Nicolae Steinhardt”, solicitarile cumparatorilor sunt altele. “Noi vindem foarte multe romane, traduceri din literatura universala, un exemplu semnificativ constituindu-l “Codul lui da Vinci”, “Codul spart al lui da Vinci”, dar si carte necesara examenului de bacalaureat. Clientii nostri sunt in general adolescenti si persoane cu varste cuprinse intre 30 si 40 de ani”, afirma Claudia Orac. La libraria “Mihai Eminescu”, una dintre librariile de top, cele mai vandute carti sunt lucrari de specialitate (informatica, sociologie, psihologie). Dezvoltarea gradata a pietei de tehnologie informatica a fost dublata de o nevoie crescanda de informare, pe masura gradului de instruire si a aparitiei de noi specialitati. Faptul ca Baia Mare a devenit un oras universitar, cu un numar tot mai mare de studenti, a contribuit la cresterea vanzarilor cartilor care fac parte din bibliografia diferitelor cursuri. Nu putem sa incheiem fara sa amintim de doi cunoscuti librari ai Baii Mari. Fratii Suta, cei care au condus librariile din Centrul Vechi si Centrul Nou al orasului, au format generatiile de librari care au facut ca acest Centru de librarii sa devina ceea ce este astazi. De ce citim? Am cerut si parerea unui profesor de literatura, pentru a afla de ce este necesar ca tinerii sa citeasca si ce parere are despre librarii. “Pentru ca le deschide orizontul de cunoastere si le fixeaza normele standard de scriere corecta. Foarte important este ca ii obliga la un exercitiu de imaginatie, aspect care nu se petrece in situatia consumului de arte vizuale. Am constatat ca lipsa de lectura aplatizeaza ingrijorator imaginatia, astfel incat pruncii sunt incapabili sa mai gandeasca simbolic, ramanind cantonati intr-o receptare pragmatica a lumii inconjuratoare. Tot de aici deriva o incapacitate de intelegere nuantata a propriilor trairi, emotii si sentimente si o scazuta capacitate de interpretare a evenimentelor, faptelor, fenomenelor la care asista. Este semnificativ in acest sens felul in care accepta, fara a interpreta critic, absolut orice informatii care le parvin din mass media vizuala. Imi amintesc cu placere de librariile adolescentei si tineretii: cele de acasa, din Baia Mare, si cele de la Cluj. Intram aproape zilnic sa vad ce noutati au mai aparut sau pur si simplu sa citesc putin din cartile pe care nu mi le puteam cumpara (cu ingaduinta complice si binevoitoare a librarilor). Libraria ar trebui sa fie un spatiu comercial privilegiat, pentru ca ofera clientilor ceea ce pare sa lipseasca astazi mai mult in lume: produse ale spiritului.” – Janina Friedrich Ce citesc romanii? A fost o vreme cand operele scriitorilor romani se vindeau ca painea calda, o data trecute de cenzura vremii. Astazi, se pare ca singurele carti care ating tiraje de zeci de mii de exemplare sunt cele practice, indiferent de domeniul de care se ocupa. Cea mai vanduta carte practica, aparuta la editura Humanitas, este “Codul bunelor maniere”, scris de Aurelia Marinescu si aparut pentru prima oara in 1995. Numarand si reeditarile, s-au vandut pana acum peste 200.000 de exemplare din acest volum. Pe locul doi, se situeaza cartea lui Bebe Mihaescu, “A face dragoste aproape perfect”, iar pe cel de-al treilea loc se afla o “Carte de bucate”. Cu toate acestea, un studiu recent al Asociatiei Editorilor din Romania arata ca nevoia de carte utila a romanilor este acoperita in proportie de numai 7%. Nicolae TEREMTUS, Ioan BOTIS