Orașele-magnet și Baia Mare

În 2017, Banca Mondială a publicat un studiu despre „orașele magnet-migrație și navetism în România”. Concluzia studiului este că o economie naţională puternică nu poate exista fără oraşe secundare puternice. Oraşele secundare, numite şi oraşe de rang 2, sunt acele localităţi cu o populaţie de aproximativ 50% din cea a capitalei, în curs de dezvoltare, de cele mai multe ori fiind nişte hub-uri ale inovaţiei. Iar pentru a se dezvolta în continuare, România trebuie să prioritizeze creşterea oraşelor secundare se arată în analiza specialistului român.

Primul pas este accesul la pieţe suficient de mari. Acest pas este vital, iar Ro­mânia stă cât se poate de bine aici: unul dintre avantajele competitive ale oraşelor româneşti este accesul la piaţa unică europeană. Conform datelor Băn­cii Mondiale, consumul per capita în Uniunea Europeană este de 26.946 dolari, în timp ce la nivel global este de 7.581 dolari. Comparativ, Italia, unul din principalii parteneri comerciali ai României, cu o populaţie de 60 de mi­lioane de locuitori, consumă anual mai mult decât India, o ţară cu o populaţie de 1,31 miliarde de locuitori. Oraşul cel mai mare (Bucureştiul, în cazul nostru) este primul beneficiar al acestei infuzii de capital, ceea ce explică stadiul la care a ajuns acum Capitala.
Apoi, este rândul oraşelor secundare mai mari, urmate de oraşe secundare mai mici. Aici suntem acum. Şi acesta este pariul pe care România trebuie
să-l câştige. Clujul este cel mai atractiv oraş secundar al României – este toto­dată primul conform Indicelui de Mag­ne­tism calculat de Banca Mondială, un indice care ia în calcul venitul firmelor pe cap de locuitor, salariul mediu, numărul de studenţi, investiţiile pe cap de locuitor şi distanţa faţă de Bucureşti. Pe următoarele locuri se situează Timişoara, Braşov şi Constanţa. Cu toate acestea, sunt şi alte oraşe, precum Ploieşti, aşa-numiţii poli pan-judeţeni, a căror dezvoltare trebuie încurajată.

Potrivit unui chestionar reprezentativ administrat de experţii Băncii Mondiale la nivel naţional, oraşele pe care oame­nii le percep drept cele mai atractive sunt tot Cluj, Timişoara, Braşov şi Cons­tanţa, în aceeaşi ordine. Aşadar, dez­voltarea principalelor oraşe secundare ale României nu înseamnă doar cifre mai bune pe hârtie, ci este resimţită cât se poate de direct şi de către români. O altă concluzie este faptul că oraşul în care vor să se mute cei mai mulţi români este Clujul, care a detronat Bucureştiul. Peste 15% dintre români şi-ar dori să trăiască în capitala Transilvaniei. Explicaţia ne-o dă tot studiul Băncii Mondiale: Clujul a devenit cel mai atractiv oraş secundar al României în principal datorită viziunii administraţiei locale care a pus accent pe creşterea calităţii vieţii.

Altă idee care reiese din studiul Băncii Mondiale este că aproximativ 3,6 mi­lioane de români intenţionează să se mute în următorii cinci ani, dar peste două treimi dintre aceştia, şi anume 66,5% dintre ei, ar prefera să se mute tot în România. Asta nu e o veste deloc rea. Care sunt aşadar oraşele cele mai atractive pentru ei? În special centrele universitare.
În ultimii ani, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi au atras cel mai mare număr de oameni. Totodată, acestea sunt cele mai mari centre universitare din afara Bucureştiului, iar distanţa lor mai mare faţă de Capitală explică acest fenomen: centrele universitare din apropierea Capitalei (Constanţa, Braşov, Craiova, Piteşti) nu au putut concura de la egal la egal cu Bucureştiul, tocmai din cauza forţei mare de magnetism a metropolei. Soluţia poate fi tocmai stimularea dezvoltării oraşelor secundare prin următoarele direcţii de acţiune la nivel naţional: o politică urbană naţională, cu o viziune clară care să pună în valoare oraşele drept motoare ale dezvoltării naţionale; un program naţional de dezvoltare a zonelor metropolitane pentru creşterea conectivităţii şi a calităţii vie­ţii. La nivel judeţean şi local, direcţiile de acţiune ar trebui să fie concentrate pe: dezvoltarea centrelor universitare şi de cercetare, mai ales pe nişe competitive (cazul Universităţii de Petrol şi Gaze din Ploieşti); măsuri pentru creşterea calităţii vieţii – un oraş mo­dern are nevoie să respire (spaţii verzi, piste de bicicletă etc.); investiţii în infrastructura conectivă şi de transport public la nivel metropolitan şi chiar inter-judeţean (mai ales pentru Brăila-Galaţi, Timişoara-Arad, Baia Mare-Satu Mare etc.); încurajarea educaţiei vocaţionale şi o mai bună corelare între sistemul educaţional şi piaţa muncii.
Oraşele care vor aplica recomandările de mai sus vor putea deveni noii campioni de dezvoltare a României, se arată în studiul prezentat de Sebastian Bur­du­ja și publicat în presa economică.

Plecând de la acest studiu și de la concluziile prezentate am încercat să expunem rezultatele pe partea de nord, pe Maramureș și Baia Mare. Când au apărut Agențiile de Dezvoltare, cele opt care sunt în România, au apărut și poli de dezvoltare, pe lângă orașele secundare de care se vorbește în materialul de mai sus.
În regiunea de Dezvoltare N-V, Baia Mare era creditat, trecut ca fiind pol de dezvoltare regional. Clujul, care este cel mai dinamic din țară după Bucu­rești, ar fi trebuit să ajute la dezvoltarea regiunii prin susținerea polilor regionali. Adică Baia Mare și Oradea în Nord-Vest. Oradea a reușit să se desprindă de ima­ginea unui oraș de provincie și se dez­­voltă puternic. Baia Mare, în schimb, nu a reușit să aducă plusul de valoare care ar fi dus la dezvoltarea dorită.
Sunt câteva greșeli pe care conducătorii din ultimii 27 de ani le-au făcut. Enumerăm câteva din gafele ce ne trag în jos. În primul rând, faptul că s-a re­nunțat la Universitatea de Nord, aceasta devenind o secție a Politehnicii din Cluj. Altfel spus, nu mai avem învăță­mânt superior în oraș, decât la nivelul secțiilor în care dictează centrul.
Dezvoltarea urbană lasă de dorit, nu avem piste de biciclete de care se vorbește de 20 de ani, nu avem parcuri industriale, incubatoare de afaceri, hub-uri de dezvoltare a tehnologiei. Ca atare și investitorii ocolesc zona. Ar mai fi povestea fără sfârșit a aeroportului și alte bâlbâieli administrative ce ne trag în jos. Șansa Băii Mari ar fi dezvoltarea zonei metropolitane, dar aici ar trebui o decizie fermă de a reforma această structură închistată în trecut. Trebuie de semnalat că până și Satu Mare a făcut pași mari pe linia dezvoltării, devenind un pol zonal de dezvoltare.