Orase rurale nascute fortat, prin travaliu guvernamental

Dupa doi ani de la decizia de reorganizare a unor comune din Romania si transformarea lor in orase, privilegiile economice intarzie sa apara. Noul statut nu a adus imbunatatiri evidente in viata economica a fostelor comune si nici locuitorii acestora nu s-au ales cu un trai mai bun, ci, doar cu taxe mai mari. Desi intentia era de a transforma imaginea Romaniei, prezentata ca o tara predominant rurala, noile orase, „nascute” in anul 2004 prin travaliu guvernamental au ramas niste comune mai mari. Se pare ca decizia de transformare a comunelor a fost determinata de anumite aprecieri venite din partea Uniunii Europene (UE). O serie de statistici din 2003 ale UE prezenta Romania ca o tara cu specific rural in care peste 45% din populatie locuieste in mediul rural. Prezentarea europeana i-a suparat pe guvernantii de atunci, care au decis sa schimbe imaginea Romaniei prin transformarea unor comune in orase. Astfel, prin Legea nr.83 din 5 aprilie 2004, multe comune din Dambovita, Suceava, Botosani, Mures, Bistrita si Maramures s-au transformat in orase, desi majoritatea dintre acestea nu aveau canalizare, apa curenta sau curent electric. Dar asta nu a fost o piedica in calea transformarii lor. In Maramures, reorganizarea din 2004 a presupus transformarea a cinci comune in orase. Teoretic, decizia a apartinut locuitorilor, intrucat in fiecare comuna s-a organizat cate un referendum. Dar oamenilor nu li s-a spus ca este doar o schimbare de eticheta pentru care ei vor plati taxe mai mari. Salistea de Sus, Ulmeni, Dragomiresti, Somcuta Mare si Tautii Magheraus sunt cele mai „tinere” orase maramuresene. Transformarea comunelor in orase a fost un prilej bun pentru ca inca trei comune maramuresene sa intre in reorganizare, astfel incat unele sate s-au transformat in comune. Bineinteles, principalul argument care a sustinut transformarea comunelor in orase a fost numarul de locuitori, nicidecum conditiile de trai sau infrastructura. La doi ani de la transformare, noile orase inca trebuie sa se confrunte cu ulite prafuite, probleme cu reteau electrica sau cu canalizarea. Intrucat beneficiile se lasa asteptate, iar taxele s-au majorat inca din 2004, o mare parte dintre cetateni nu sunt tocmai multumiti de statutul de „orasean”. Asteptand aderarea Desi este oras inca din 2004, in Salistea de Sus abia anul trecut s-au realizat lucrari de extindere a retelei de curent, astfel incat sa poata beneficia de facilitatile curentului electric si locuitorii din satele apartinatoare Salistei, daca tot sunt oraseni. Stefan Iuga, primarul localitatii, recunoaste ca transformarea nu a adus mari beneficii locuitorilor, dar spera ca intrarea in Uniunea Europeana va schimba situatia: „daca avem in perspectiva intrarea in Uniunea Europeana, eu cred ca merita ca am devenit oras, in rest… Nu am primit bani mai multi de la judet si nici nu am beneficiat de alte fonduri externe. Am reusit anul trecut sa extindem reteaua de curent si acum au curent toate satele apartinatoare, dar asta din fonduri proprii. Avem si un proiect pentru aductiunea de apa, pe care speram sa-l finalizam. Ii mai greu acuma, da vom vedea dupa 2007.” Nici Somcuta Mare nu exceleaza la capitolul facilitati urbane. Printre putinele beneficii pe care statutul de orasan le-a facilitat, a fost intrarea Somcutei in programul SAMTID (program adresat oraselor mici si mijlocii), prin care s-a obtinut finantarea a 9 km de conducta pentru finalizarea unui proiect de canalizare inceput de pe vremea cand orasul era comuna. Petre Butean, primarul din Somcuta Mare, este de parere ca atata vreme cat Seini este oras, si Somcuta merita: „taxele au crescut de la 0,1 la 0,2, fiindca noi am incercat sa nu marim, pe cat posibil, impozitele. Intr-adevar nu toata lumea este multumita ca trebuie sa plateasca taxe mai mari, dar sunt constienti ca daca au vrut oras, acuma tre’ sa plateasca!” Transformarea in orase presupune, printre altele, si pierdea facilitatilor pe care le au zonele rurale, in special in sectorul agricol (o alta lovitura data buzunarului locuitorilor acestor localitati, care au ca si ocupatie de baza agricultura). Daca maramuresenii din aceste comune s-au obisnuit cu statutul de orasean, exista si localitati din judetele Dambovita, Suceava, Botosani sau Mures care au solicitat Comisiei de Administratie Publica din Senat, revenirea la statutul initial! Totusi, dincolo de majorarile de taxe, ramane problema facilitatilor oferite locuitorilor, pentru ca aceste orase, chiar daca au trecut aproape doi ani de la dobandirea acestui statut, sunt doar niste comune mai mari. „Is constient ca banii nu curg garla!” „Dragomirestiul este oras de anul trecut, din iunie. Acuma ce sa zic? Cand tara intreaga sa zbate, normal ca nici noua nu ne merge mai bine. Atata doar ca noi avem mai multe institutii, si de aceea am zis ca am putea fi oras. Da, bugetul nu-i mai mare nici un pic! Comparativ cu acu’ doi ani, de exemplu, ii chiar mai mic. Eu is constient ca banii nu curg garla, imediat ce ai devenit oras...” - Vasile Iusco, primarul orasului Dragomiresti Statistica oraselor din Maramures Datele statistice arata ca in 1990 Maramuresul avea doua municipii si sase orase. In primul an de democratie numarul comunelor maramuresene a fost de 61, alcatuite din 226 de sate. In 1995 numarul comunelor creste cu inca una, in timp ce numarul celorlalte localitati ramane identic cu inregistrarile din ’90. Situatia ramane identica pana in 2002 si 2003, perioada in care se infiinteaza cate o comuna pe an. Adevarata transformare a survenit in 2004, cand numarul oraselor si municipiilor creste considerabil. Astfel, in Maramures s-au inregistrat 13 orase, din care doar doua municipii. Bineinteles, orasele nou infiintate nu au o populatie considerabila, acestea ajungand doar la cateva mii de locuitori. Statisticile arata ca doar 10 municipii si orase maramuresene, din totalul de 13, au instalatii de canalizare publica. Si nici situatia apei potabile nu este mai buna. Daca in 2003 se inregistra un volum de apa potabila distribuit cetatenilor de aproximativ 28.000 metri cubi, volumul este cu aproximativ 15.000 de metri cubi mai mic decat cel inregistrat in 1995. Mihaela MIHALEA mihaela@gazetademaramures.ro