Optiune si responsabilitate

Nu de putine ori am vazut expusa, mai ales in publicatiile culturale sau cele dedicate vietii politice si administrative, teza unei crize a ideii de reprezentare. Aproape tot ce se discuta despre politica, la nivel national sau local, se invarte obsesiv in jurul relei conduite a membrilor Parlamentului sau alesilor locali. De la ideea de reprezentare decurg multe consecinte actuale si mai ales viitoare, dar mai ales felul in care este “vazuta” o entitate, precum Romania, Maramuresul, o institutie, organizatie sau firma. Sa luam un exemplu simplu: o firma oarecare (de productie sau de servicii – diferentele dintre acestea pe piata globalizanta nu conteaza aici) are o anumita pozitie pe piata. Orice administrator isi cunoaste pozitia pe piata pentru domeniul de activitate pe care-l desfasoara, acesta putand fi local, regional, european sau chiar global. Toti patronii din lume dintr-un anumit sector economic vor sa-si dezvolte afacerea, fie prin legislatie fiscala sau reglementari, fie prin eliminarea „concurentei” care nu tine pasul. Pentru a urmari aceste deziderate, oamenii de afaceri se organizeaza in patronate, asociatii nationale si internationale, scopul fundamental al acestora fiind acela de reprezentare a intereselor comune. Altfel spus, este vorba de lobby. Nu pot sa ma indoiesc ca „patronul unei firme de constructii – Ionescu” din Baia Mare ar vrea sa-si aiba interesele reprezentate la forumurile mondiale sau macar europene ce se desfasoara de mai multe ori pe an in intreaga lume. Sau macar prin reprezentantul regional sau national care a fost ales de el si colegii de breasla. Evident ca reprezentantii trebuie sa indeplineasca cel putin doua calitati fundamentale : una de a fi buni comunicatori (incluzand aici competenta utilizarii limbilor straine) si a doua de a fi buni profesionisti ai domeniului respectiv. Cam asa stau lucrurile -sau ar trebui sa stea - si cu reprezentantii politici si administrativi. Alesii locali sau regionali ar trebui sa fie acei cetateni care au cele mai bune calitati comunicative, profesionale si politice (ma refer aici la cultura politica) pentru a reprezenta interesele atat de diferite ale cetatenilor. Oricum, din confruntarea de interese se poate ajunge la impunerea celor mai rationale, mai eficiente si care au cea mai larga adresabilitate. Evident ca in cazul alegerilor pentru reprezentarea cetatenilor in forurile nationale si cele internationale de decizie – Parlamentul Romaniei si Parlamentul European - ar trebui sa fie alesi oameni despre care sa vorbim numai la superlativ, din toate punctele de vedere: etic, profesional si aptitudinal. Evidenta realitatii (de altfel mediatizate) ne arata contrariul. Unde este defectiunea? In cunoastere si constiinta, pentru toti cei implicati. „Stapan” sau „servitor”? Reprezentarea politica in sensul de slujire, intr-un raport invers cu statutul social, reformuleaza ideea clasica de reprezentare parlamentara, asa cum s-a cristalizat ea in secolul al XVIII-lea. Asezata pe modelul mandatului imperativ, reprezentarea parlamentara este cuprinsa, in termenii lui Max Weber, in categoria de reprezentare libera. Reprezentantul din aceasta categorie nu e legat de nicio exigenta si ramane stapanul deplin al propriei conduite. In exercitarea atributiilor sale, el se raporteaza doar la propriile convingeri obiective si nu la interesele acelora care l-au delegat. Un reprezentant ales, mai spune Weber, devine in virtutea acestui fapt „stapanul“ ales al alegatorilor sai si nu „servitorul“ acestora. Consider ca o asemenea imagine a relatiilor politice este desueta si trebuie combatuta de fiecare dintre noi, prin cat mai buna cunoastere a ceea ce facem atunci cand intreprindem actiunea civica a votului. Chiar daca in mod obiectiv si ca efect al normelor legale, parlamentarul continua sa ocupe o pozitie dominanta in democratiile contemporane si sa se bucure de o mare independenta in actiunile sale, opinia publica nu ii mai acorda increderea deferenta de odinioara, ci il interogheaza in permanenta, il acuza, il constrange intr-un fel sau altul sa explice, sa dea socoteala de tot ce face si spune si, nu in ultimul rand, de toate cheltuielile sale. Spiritul public a evoluat si la noi exact in acelasi sens, dar cu o viteza accelerata. Inca ceva concret despre reprezentare, referitor la Maramures. De trei ani, judetul nostru a cautat sa fie bine reprezentat pe langa institutii ale Uniunii Europene si alte organisme ce influenteaza deciziile continentale. Nu este usor si nici foarte ieftin. Am fost primul judet din Romania care a deschis birou de reprezentare, iar de anul trecut se incearca variantele unei reprezentari permanente. Daca nu esti acolo, daca nu esti vazut, aproape ca nu existi la startul competitional al dezvoltarii regionale europene. Este foarte greu de inteles silinta unora de a ridiculiza sau chiar combate acest efort si oamenii pe care il fac, din moment ce nu primeaza dezbaterea asupra rationalitatii si oportunitatii actiunilor de reprezentare permanente sau ocazionale. Pana la un bilant dedicat subiectului, toata aprecierea Presedintelui Consiliului Judetean si reprezentantului nostru la Bruxelles. Sa revin la reprezentare. Mai trebuie sa spun ca aceasta e, pana la urma, o optiune si o responsabilitate. Vor fi oameni multumiti, vor fi si nemultumiti. Iar ei n-ar trebui sa se supere ca va fi asa. Nimeni nu poate multumi pe toata lumea. Important e sa-si faca treaba pentru care se duc acolo. Chiar daca nu i-a manadat nimeni sa ne reprezinte in mod direct, ei vor fi la Bruxelles reprezentantii romanilor. Iar noi, cei care ramanem acasa, trebuie sa avem incredere in ei. Eu am. Dincolo de dispute si „polemici“. Succes tuturor! Gavril Ardusatan