Operatiunea secreta ''Merlin''

SUA doreau sa afle stadiul programului nuclear iranian, consemneaza El Mundo, citat de Rompres. Operatiunea secreta avea numele de cod Merlin si consta in furnizarea Iranului a planurilor „false” ale unei bombe atomice, folosind ca intermediat un inginer rus. Este ceea ce relateaza James Risen, ziarist la New York Times, in ultimul capitol al cartii sale Stare de Razboi, in care detaliaza strategia esuata a CIA de a afla programele nucleare ale Iranului. Presupusele planuri au fost inmanate inginerului rus aflat in slujba CIA, in februarie 2000, intr-o operatiune secreta care a avut drept obiectiv sediul ambasadei iraniene din Viena, unde au fost depozitate documentele. Intentia initiala era de a folosi presupusele planuri drept un „cal troian” pentru a descoperi adevaratul stadiu al programelor nucleare ale Teheranului, care de peste 20 de ani incearca sa fabrice bomba atomica, incercand totodata sa dejoace tentativele serviciilor secrete americane de a incerca sa cunoasca detaliile. Operatiunea era considerata ca foarte riscanta, avand obiectivul principal de a afla stadiul real al programului nuclear iranian. Se dorea ca oamenii de stiinta iranieni sa dea credibilitate planurilor si proiectelor vandute de inginerul rus si sa incerce sa construiasca o bomba urmand liniile directoare. „Teheranul va avea o mare surpriza cand oamenii sai de stiinta vor incerca sa faca sa explodeze bomba. In loc de ciuperca atomica, oamenii de stiinta vor avea parte de un fluierat dezamagitor. Programul nuclear iranian va face un umilitor pas inapoi, iar obiectivul Teheranului de a obtine bomba atomica va fi intarziat cu multi ani”, scrie Risen. Desi strategia Operatiunii Merlin a mai fost folosita la armele conventionale in timpul Razboiului Rece, nu s-a mai incercat de atunci „dezorientarea” inamicului cu presupuse planuri secrete de construire a unei bombe atomice. Potrivit lui Risen, de cand s-a produs transferul de informatie nu s-a mai urmarit ce ar fi putut face oamenii de stiinta iranieni cu aceasta. El citeaza mai multi fosti agenti ai CIA care avertizeaza asupra riscului ca aceasta operatiune sa fi servit in lung timp la „accelerarea programelor de inarmare a dusmanului”. Potrivit acestor experti, Iranul ar fi putut corobora informatia „falsa” cu experientele lor si datele obtinute in ultimii 20 de ani, sau cu informatii obtinute din alte surse, precum cele provenite de la omul de stiinta pakistanez Abdul Quadeer Khan. Expertii nucleari avertizeaza ca iranienii ar fi putut extrage informatie valoroasa din aceste planuri, ignorand eventualele „piste false”. Recrutat de CIA Autorul relateaza detaliile presupusei inmanari, in februarie 2000 in timpul presedintiei lui Bill Clinton a acestor planuri. „Curierul” a fost un inginer rus, care dezertase in SUA in urma cu multi ani, si a care a fost recrutat de CIA cu intentii nobile. Era vorba de a face un efort pentru a obtine informatie, nu de intentia ilegala de a furniza Iranului bomba atomica. Un joc, nimic serios. Dupa mai multe abordari ale oamenilor de stiinta iranieni, expertul si-a oferit serviciile intr-o scrisoare in care comunica: „Sunt o persoana care a lucrat mult timp in industria atomica... Mi-ar placea sa va impartasesc informatii foarte valoroase privind proiectul si constructia armelor atomice.” Misiunea a culminat cu predarea planurilor „false” ambasadei iraniene din Viena. La cateva zile dupa ce inginerul rus a lasat plicul in cutia de scrisori a misiunii diplomatice, Agentia Nationala de Securitate (NSA) americana a luat nota de o deplasare urgenta a unui oficial iranian la Teheran. Desi nu exista o confirmare oficiala, totul parea sa indice ca planurile isi atinsesera obiectivul. A culminat astfel ceea ce Risen considera drept „una din operatiunile cele mai temerare din istoria moderna a CIA”. Potrivit ziaristului american, Operatiunea Merlin ar fi putut totusi ajuta „la punerea armelor nucleare in mainile unei tari, considerate chiar de George W. Bush drept membra a axei raului”. Desi operatiunea a fost planuita de CIA, in vremea presedintelui Clinton, Risen sustine ca insusi Bush ar fi folosit aceasta strategie cu alte tari. In cazul Iranului, spune el, problema este de doua ori mai importanta ca urmare a pauzei indelungate de activitate a CIA in aceasta tara, dupa 2004. Ultimul capitol al Starii de Razboi incepe chiar cu greseala de neiertat a unui agent CIA din acel an, cand a trimis lista completa a spionilor care lucrau in aceasta tara unui agent dublu din Iran. Majoritatea agentilor au fost arestati sau incarcerati. El Mundo