Operatiunea Iceberg

In Pacificul de Vest, in cadrul grupului de insule Ryukyu, insula principala este Okinawa. Aceasta a fost locul in care s-a desfasurat ceea ce s-a numit Operatiunea Iceberg. Batalia pentru Okinawa a inceput la 1 aprilie 1945 si a luat sfarsit la 21 iunie 1945. Situata la jumatatea distantei dintre Formosa si marile insule ale Japoniei, insula Okinawa a fost urmatorul obiectiv al lui Nimitz. Incepand din august 1944, sistemul de aparare al insulei a fost intarit de japonezi si organizat in amanunt de catre generalul Ushijima. Inca inainte de a se termina batalia pentru Iwo Jima, fortele americane au inceput atacul impotriva insulei Okinawa. Insula era aparata de trupele conduse de generalul locotenent Mitsuru Ushijima. Japonezii dispuneau aici de 85.000 de militari, la care se adaugau garzile teritoriale cu un efectiv de 20.000 de oameni. Din insulele apropiate, un numar de 60.000 de soldati japonezi puteau veni in ajutor in orice moment. Amiralul Chester Nimitz a fost constient ca Okinawa, principala veriga a arhipelagului metropolitan nipon, va fi aparata cu energie, motiv pentru care a concentrat enorme forte si mijloace in vederea atacului. Nimitz a fost insa gresit informat asupra mijloacelor de aparare, pe care le-a evaluat la 55.000 de oameni si o aviatie trecuta prin grele incercari. Armata a 10-a americana, ale carei efective se ridicau la 180.000 de oameni, a fost desemnata pentru operatiunile terestre, in vreme ce marina reunea 1.320 de nave de diferite tipuri. Era cel mai mare efort de razboi realizat de americani in Pacific de la inceputul ostilitatilor. Marea Britanie a participat si ea la ostilitati cu o escadra formata din 2 cuirasate, 5 crucisatoare, 10 distrugatoare si 4 portavioane. La operatiune au participat si unitati de canadieni, australieni si neozeelandezi. British Pacific Fleet a avut sarcina de a neutraliza aeroporturile japoneze din insulele Sakishima. Debarcarea pe Okinawa a inceput in dimineata zilei de 1 aprilie 1945, in Duminica Pastelui. Debarcarea a fost precedata de un intens bombardament. Fortele americane au reusit sa cucereasca terenurile de aviatie de la Yontan si Kadera si sa se stabileasca ferm in teritoriul ocupat. In prima zi a Operatiunii Iceberg, armata lui Nimitz a debarcat fara dificultate 50.000 de oameni in partea central-vestica a insulei, in portul Hagushi. Intr-o singura zi a fost stabilit un cap de pod de 13 kilometri si 4 kilometri latime. Americanii au folosit in timpul acestei operatiuni mai multi soldati decat in timpul debarcarii din Normandia. Amiralii Spruance si Turner au condus operatiunile navale, iar generalul locotenent Bruckner a comandat trupele terestre. In primele trei zile, inaintarea s-a facut, spre surprinderea americanilor, intampinand o rezistenta relativ slaba. Trebuiau curatate partile meridionale si septentrionale ale insulei. Situatia s-a schimbat radical pe intreg frontul Okinawei din zorii celei de-a patra zile, atunci cand luptele au devenit mai frecvente si mai violente, iar pierderile americanilor, din ce in ce mai mari. La 6 aprilie, spre pranz, 355 de avioane kamikaze, sub ordinele amiralului Ugachi, s-au apropiat de Okinawa. Ugachi recuperase in acest scop toate avioanele japoneze disponibile. Atacul aerian nipon a cauzat stricaciuni importante doar la zece nave americane; aviatia de vanatoare americana a iesit in intampinarea aparatelor japonezilor si, in lupta care a avut loc, 248 de aparate au fost doborate. Celelalte avioane au ajuns in dreptul unitatilor americane, reusind sa scufunde un distrugator, doua transportoare si sa avarieze alte cateva vase. In aceeasi zi, Flota a 2-a japoneza (cuirasatul Yamoto, un crucisator si 8 distrugatoare), sub comanda viceamiralului Seichi Ito, a parasit portul Tokuyama. Amiralul si alti sefi ai marinei ar fi dorit sa pastreze aceste nave pentru apararea Japoniei, trimiterea lor in apele Okinawei fiind un sacrificiu inutil. A doua zi, in dimineata zilei de 7 aprilie 1945, un avion de recunoastere american a semnalat prezenta flotei inamice; 386 de avioane americane au atacat navele nipone in cateva valuri succesive. Numai un singur distrugator japonez a reusit sa scape nevatamat din aceasta ultima batalie navala desfasurata in Pacific. In timpul acestui raid aerian, americanii au pierdut zece avioane. In timp ce pe Okinawa ofensiva americana asalta neintrerupt pozitiile nipone, la 5 aprilie, primul ministru japonez, generalul Kuniaki Koiso, a demisionat, fiind inlocuit de amiralul in retragere Kantaro Suzuki, in varsta de 77 de ani, care fusese acuzat in 1936 de catre militaristi de „crima de moderatie”. Numirea lui nu insemna insa ca Japonia se gandea sa capituleze. Luptele pentru Okinawa au continuat cu deosebita duritate, fiind sustinute de repetate atacuri kamikaze. La vremea respectiva, Okinawa era considerata inca de militarii japonezi nicovala pe care loviturile de ciocan ale Japoniei invincibile ar putea distruge dusmanii. Trupele americane de asalt si-au continuat inaintarea, dand lupte grele pentru fiecare metru de pamant castigat. In larg, raidurile kamikaze au continuat cu regularitate. Se estimeaza ca in cursul intregii campanii 1.900 de avioane sinucigase au lovit nave americane, reusind sa scufunde 36 de ambarcatiuni si sa avarieze 368, dintre care mai multe portavioane. La 4 mai, generalul Ushijima a lansat un puternic contraatac, oprit cu greu de artileria americana. A urmat o ploaie torentiala care a transformat insula intr-o adevarata mlastina, lupta devenind extrem de dificila. Ushijima si Ugachi si-au unit eforturile si lupta japonezilor a continuat cu inversunare. Americanii au fost nevoiti sa atace frontal fortificatiile japoneze. Bateriile de artilerie nipone erau conectate strategic printr-o complexa retea de tuneluri. La 9 mai 1945, generalul maior Pedro del Valle, comandantul primei divizii de marina, a capturat castelul Shuri, ceea ce a reprezentat atat o puternica lovitura strategica, dar si psihologica data fortelor japoneze. Rezistenta nipona a incetat la 19 iunie 1945, pierderile ambilor beligeranti fiind enorme. Numai in tehnica de lupta, americanii pierdusera 768 de avioane si 36 de nave. Inconjurati intr-o ultima linie de aparare, japonezii s-au sinucis in numar mare, femeile din Okinawa facand si ele acelasi lucru. La 21 iunie 1945, intr-o grota a insulei, Ushijima impreuna cu adjunctul sau, generalul Cho, s-au sinucis, dupa ritualul seppuku, nu inainte de a transmite un ultim mesaj la Tokyo. Intrarea fortelor anglo-americane in antecamera Japoniei a determinat guvernul nipon sa accelereze pregatirile in vederea ducerii operatiunilor militare in metropola si pe continentul asiatic. Capitularea Germaniei la 9 mai 1945 si vadita inferioritate a potentialului militar japonez nu i-au impiedicat pe generalii niponi sa treaca la masurile disperate prevazute in planul alcatuit la sfarsitul lui martie 1945 pentru „batalia hotaratoare pe teritoriul Japoniei”. Chiar daca victoria americana a fost cruciala, cercurile conducatoare japoneze si-au propus sa atraga in lupta armata intreg poporul japonez, inclusiv femeile, copiii si batranii. Batalia pentru Okinawa s-a dovedit a fi cea mai sangeroasa batalie din Pacific. Pierderile grele inregistrate la Okinawa au determinat Congresul american sa ceara anchetarea comandantilor militari. Costurile pe care le-a presupus aceasta lupta au cantarit mult in decizia de a folosi bomba atomica impotriva Japoniei. Presedintele american Truman, cel care a dat ordinul de lansare a atacurilor cu bombe atomice, a afirmat ca „Nu vreau o alta Okinawa de la un capat la altul al Japoniei.” Americanii au pierdut de doua ori mai multi soldati decat in bataliile de la Iwo Jima si Guadalcanal. Winston Churchill a considerat lupta pentru Okinawa ca fiind „printre cele mai intense si celebre din istoria militara”. Situata la mai putin de 400 de mile sud de Japonia, Okinawa le-a permis aliatilor sa incomodeze liniile de comunicatie japoneze si aprovizionarea arhipelagului nipon. In acelasi timp, Okinawa a servit drept baza de plecare pentru invadarea Japoniei. Liderii militari ai Japoniei au fost nevoiti in cele din urma sa recunoasca infrangerea suferita, infrangere pe care au considerat-o inevitabila. Dupa incheierea razboiului, in insula Okinawa a ramas un numar semnificativ de trupe americane. Invingatorii au introdus o guvernare militara, dupa cativa ani acceptand o conducere civila, democratica. Okinawa a fost folosita ca baza militara importanta de catre americani in lupta impotriva diferitelor regimuri comuniste asiatice. Okinawa a revenit in componenta Japoniei in 1972. Pierderile din Okinawa Pierderile inregistrate in timpul Bataliei pentru Okinawa au fost uriase pentru ambele tabere: 49.145 de soldati americani (dintre care 12.000 de morti) si 107.000 de soldati japonezi (numai cateva sute au supravietuit si au fost luati prizonieri). In timpul invaziei, peste 150.000 de locuitori ai insulei, in majoritatea lor civili, si-au pierdut viata. Bombardamentele au produs numeroase victime, cu atat mai mult cu cat insula era suprapopulata, densitatea umana atingand in partea de sud a insulei 6.000 de locuitori pe kilometru patrat. Multi dintre acestia au fost masacrati de trupele japoneze. Un numar destul de mare au fost obligati sa se sinucida. Militarii japonezi le-au distribuit civililor grenade pentru a se sinucide. Au existat si cazuri in care propaganda japoneza care ii infatisa pe americani ca pe niste monstri capabili de atrocitati a functionat atat de bine, incat capii familiilor au hotarat sa-si sacrifice familiile aruncandu-se de pe stanci, pentru a nu cadea in captivitate. Un monument ridicat in sud-estul insulei cuprinde numele a peste 240.000 de victime (civile si militare, japoneze si straine). Insula a fost devastata aproape in totalitate, 90% dintre cladirile de pe insula fiind complet distruse. Peisajul luxuriant tropical a fost transformat intr-un domeniu vast al noroiului si plumbului. Ioan BOTIS