Omul lui Putin vrea aurul Maramuresului

* Aurul Maramuresului se scurge, prin offshore-uri la oligarhii rusi * Romaltyn Minning, fostul Transgold, a ajuns in proprietatea Polyus Gold, cea mai mare companie de minerit aurifer din Rusia, controlata de Mihail Prokhorov, un apropiat al Kremlinului, in prezent cel mai bogat om din Rusia, si de oligarhul rus Suleiman Kerimov * Noii proprietari au o fabrica de aur si un iaz de decantare, Iazul Aurul, in Maramures * Pentru desfasurarea activitatii este nevoie de aviz de mediuI Practic, in « pixul » autoritatilor de mediu sta o afacere estimata la 100 de milioane de Euro * Mai mult, Romaltyn Minning detine trei licente de explorare * Pe la colturi se vorbeste de repornirea activitatii uzinei si chiar de dezgroparea mineritului. Afacerile cu aurul Maramuresului au ajuns pe mana oligarhilor rusi. Fosta Uzina Aurul, devenita celebra dupa accidentul din ianuarie 2000, este controlata de un apropiat al lui Putin, desemnat cel mai bogat rus in 2009 si un alt oligarh la fel de celebru. Odata cu criza economica, Siberia si Romania au devenit noul «El Dorado» al magnatilor rusi. Noua tinta a «miliardarilor rosii»: fosta uzina Aurul, «botezata» ulterior Transgold, scoasa la mezat in urma cu cativa ani din cauza unui cumul de cauze in care se incheaga gafe administrative, pierderi si o somatie de reducere a activitatii la 15%. Dupa mai multe runde de licitatii, activele fostului Transgold au fost cumparate de britanicii de la Oxus Gold si Kazach Gold, pentru 16 milioane de lei noi, adica cam cat insumau datoriile societatii. Cele doua companii au infiintat ulterior Romaltyn Mining, care a trecut 100% in proprietatea Kazach Gold dupa ce aceasta a cumparat participatiunea britanicilor. Numai ca, afectati de criza financiara, kazacii au fost cumparati de Polyus Gold, cea mai mare companie aurifera din Rusia. Practic, odata cu Kazach Gold, rusii detin controlul si pe fosta uzina Transgold. Gigantul aurului rusesc opereaza indeosebi in Krasnoyarsk, Irkutsk, Magadan, Amur, dar si in republica Yakutia si are 12.500 de angajati. Coproprietarul companiei este Mikhail Prokhorov (prin compania sa Onexim) un apropiat al Kremlinului, cel mai bogat rus in acest moment, cu o avere estimata la 14,1 miliarde de dolari. Al doilea oligarh rus din spatele Polyus Gold este Suleiman Kerimov, care a cumparat prin compania sa, Nafta Moskva, 37% din titlurile Polyus Gold, pentru 1,3 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg. Evident, si Kerimov este agreat de Kremlin, daca ne gandim ca printre reprezentantii sai in consiliul de administratie se numara si Zumrud Rustanova, sotia lui Arkady Dvorkovich, consilier economic la Kremlin. De altfel, statul rus s-a implicat direct in tranzactia de care depinde si soarta aurului maramuresean. Potrivit presei, banca VTB trebuia sa achizitioneze o treime din actiunile Polyus Gold pentru un cumparator misterios, dar planul a cazut in final. Mai mult, se pare ca in tranzactia cu actiunile Polyus s-au folosit firme off-shore. Pentru rusi, miza kazacha a insemnat unitatile de procesare pe care aceasta le detine, inclusiv in Baia Mare. Practic rusii au zacaminte, mai ales in zona Siberiei, dar au nevoie de uzine de procesare ca sa atinga tintele de productie propuse. Potrivit acestui scenariu, s-ar dori reluarea activitatii si in Baia Mare, unde se realizeaza in prezent lucrari de intretinere. Numai ca, din cauza unor acte normative contradictorii, acum decizia sta practic in «pixul» autoritatilor de mediu. Calin Crisan, comisarul sef al Comisariatului Judetean Maramures din cadrul Garzii Nationale de Mediu, explica ca: «Intr-o anexa a Hotararii de Guvern 349/2005, privind depozitarea deseurilor, este prevazut ca data sistarii deseurilor lichide la Iazul Aurul este 31 decembrie 2010. Dupa aceasta directiva economica, acest depozit ar trebui sa-si sisteze activitatea si sa intre in procedura de inchidere si ecologizare. Dar in 2008 s-a emis HG 856 privind deseurile din industria extractiva, in care se precizeaza ca deseurile din industria miniera nu mai fac obiectul Hotararii de Guvern 349. Insa in toate evidentele utilizate astazi oficial in institutiile de mediu se tine cont de HG 349 privind data inchiderii depozitelor miniere. Nimeni nu a venit oficial, guvernamental sa spuna stop, nu mai consideram ca iazurile de decantare sunt supuse acestei reglementari. Pe hotararea din 2008 ar insemna ca iazurile de decantare mai au viata pana isi ating capacitatea de inmagazinare. Chiar am discutat si la Prefectura anomalia asta cu subprefectul Bondi si dansa zice ca va discuta problema cu Ministrul Mediului». Crisan nu stie inca daca la 31 decembrie rusii vor trebui somati sa inchida iazul sau nu: «nu pot sa ma pronunt, acum intocmesc o scrisoare prin care ma adresez sefilor mei si cer lamuriri pentru ca acum ambele variante sunt legale si corecte». Dincolo de datele detinute de Garda de Mediu exista date ale specialistilor maramureseni, date de care nu se poate face abstractie. Iazul Aurul a fost proiectat pentru activitatea de prelucrare a sterilului din halda de la Meda si cea de la Flotatia Centrala. Pana la celebrul accident, halda de steril de la Meda a fost prelucrata la fabrica fosta Aurul. Rezultatul procesului tehnologic: boulion d’ore, a fost prelucrat intr-un combinat din Marea Britanie, desi in Baia Mare, la acea vreme, functiona Combinatul Phoenix, actualul Cuprom. Dupa accident au inceput necazurile si nu s-a mai trecut la exploatarea celei mai mari halde de steril, cea de la Flotatia Centrala. Aici sunt si depozitele de pirite cu arsen de la mina ªuior. In momentul de fata, halda de la Flotatia Centrala cu depozitele ce contin arsen sunt cel mai mare pericol pentru mediul din nordul tarii. Orice ploaie spala aceste depozite, iar apele pline de arsen si alte metale grele se insinueaza in sol, panza freatica si asa mai departe. Povestea Romaltyn este interesanta din mai multe puncte de vedere. Dupa accident a urmat potopul. Fostii proprietari, anglo-indieni au incercat sa reporneasca activitatea, dar cerintele de mediu au fost prea costisitoare. S-a lucrat sporadic si s-au acumulat datorii. Printr-o tranzactie cel putin ciudata, firma Esmeralda (din Australia) a vandut fabrica. Transgold, noul stapan al uzinei de aur a continuat paguboasa politica a pasilor marunti. In 2005 a avut loc unul dintre cele mai stupide accidente la fosta Aurul. Au inghetat conductele de transport spre Iaz si au avut loc deversari, relativ minore. Dar, de atunci s-a terminat un capitol din activitatea tumultoasa a fostului copil de suflet al lui Ioan Hudrea, eminenta cenusie din mineritul maramuresean. S-a intrat in procedura de faliment si nimic nu s-a mai intamplat o perioada de timp. Transgold a fost o incercare de a resuscita o activitate care cu siguranta este profitabila. Nu s-a reusit si din cauza cerintelor in materie de protectia mediului. Printre altele, s-a cerut, s-a impus prin planul de conformare, schimbarea procesului tehnologic, mai simplist spus, folosirea unor cantitati de cianura mai mici, pe fluxul tehnologic. Daca pe vremea Aurul, in tulbureala care era depozitata pe Iazul de decantare Aurul, cel care s-a rupt in 2000, exista o cantitate de cianura de 400 de unitati de masura la tona de tulbureala. In planul de conformare erau prevazute date exacte pentru a se intra in legalitate (o formulare relativa) cu povestea cianurii. Mai exact, pana in 2013 ar fi trebuit sa se ajunga la 25 parti-unitate de masura de cianura in tona de tulbureala, iar in 2018 la 10 parti-unitate de masura. Cifrele seci par o activitate care ar fi devenit nepericuloasa. Pana la un anumit punct, Transgoldul a facut demersurile tehnologice pentru a se ajunge la cerintele planului de conformare. Ce este cert si sigur, de mai bine de trei ani nu s-a mai solicitat un acord de mediu pentru societate. Ajunsa la o firma din Kazakhstan, fosta Aurul a fost cumparata de oameni de afaceri rusi. Romaltyn este noua fabrica de aur care se pregateste de reinceperea activitatii. Intamplator sau nu, Romaltyn detine si licente de explorare de minereuri auro-argintifere, atat in Maramures, cat si in Satu Mare. Pe unele estimari, afacerea rusilor din Baia Mare s-ar cifra la vreo 100 de milioane de Euro. Calin Crisan spune ca, din punct de vedere legislativ, cata vreme nu este interzisa utilizarea cianurilor in Romania, activitatea poate sa reinceapa. Dar anii in care mineritul cu toate activitatile conexe era cel care facea legea in nord au trecut. In momentul de fata se discuta despre oprirea activitatii fabricii de aur, sau mutarea ei intr-o alta locatie. Discutiile au fost purtate la nivel de Consiliu Local Baia Mare. De ceva timp se lucreaza la PUZ-urile mari ale orasului, parti din noul PUG. Intr-unul dintre aceste PUZ-uri, cel care priveste malurile Sasarului, s-a ajuns la platforma industriala de la fosta Aurul. Pe langa actualul Romaltyn sunt cladiri ale Remin, parasite, devastate de hoti si care reprezinta un pericol real. Aceste terenuri (fosta flotatie si altele) au fost cumparate de mai multi oameni de afaceri. Ei doresc sa dezvolte zona, dar cuiul lui Pepelea este Romaltyn. In comisiile CL, arhitectul ce a lucrat la acest PUZ, care are si Romaltyn, a dorit sa dea o anumita functiune zonei. Sunt mai multe propuneri. Alesii baimareni, membri in comisii, inclina spre dezafectarea zonei si incadrarea ei intr-o functiune mixta, respectiv activitati economice si chiar o anumita zona rezidentiala. Arhitectul asteapta ca alesii baimarenilor sa se hotarasca ce vor: cu sau fara fabrica de aur. Arhitectul a trimis o intrebare, in acest sens si la Agentia Regionala de Mediu din Cluj. Raspunsul este caracteristic vremurilor noastre: inca o comisie. „Pentru solicitarea PUZ – malurile Sasarului este nevoie de o evaluare de mediu deoarece suprafata aflata in discutie este relativ mare (288 de hectare), iar in zona studiata exista o unitate industriala neevidentiata in plan (Uzina de tratare a sterilelor, operator Romaltyn Minning SRL, cu potential risc pentru sanatatea populatiei si care poate influenta major functiunile zonelor invecinate. Procedura de avizare va continua cu etapa de definitivare a proiectului de plan si de realizare a raportului de mediu. Pentru acestea se va constitui un grup de lucru”, se arata printre altele in adresa Agentiei Regionale de Mediu Cluj. Acest grup de lucru va fi constituit de autoritatile maramuresene, tot ce tine de mediu, de ape, autoritati administrative, ISU, Cadastru, Directia de Cultura, Directia de Drumuri si Poduri. Adresa a fost remisa autoritatilor baimarene in noiembrie 2009. Pe de alta parte, la ISU exista un studiu realizat de o firma specializata, cu privire la zonele de impact, in cazul de fata, zona Romaltyn. Desi datele nu sunt secret de stat, ele au un anumit statut. Ce se poate spune la prima vedere este ca zona Romaltyn are un impact letal (in cazul unui accident la rezervoarele cu cianura) pe un diametru de 300 de metri, si pe un diametru de 600 de metri, un grad mare de periculozitate). De aici, discutii in contradictoriu cu privire la soarta fabricii de aur Posibile scenarii Din multele discutii pe aceasta tema s-au desprins mai multe scenarii. Romaltyn va prelucra halda de steril de la Flotatia Centrala cu depozitele de pirite imbogatite cu arsen, dupa care se va muta undeva langa Iazul Aurul. Asa afirma unii. Alti explica urmatoarele: daca va fi prelucrata halda de la Flotatie, Iazul aurul va fi plin si va trebui inchis. Ca atare nu are rost sa muti fabrica. A treia categorie de stiutori afirma ca nu se va muta nimic, ca fabrica va incepe sa lucreze. Barfele se duc si spre reluarea activitatii miniere, la un nivel mult mai mic, fata de ce a fost, dar… Am incercat sa vorbim si cu cei de la Romaltyn. Raspunsul a fost politicos, dar ferm. S-a schimbat politica de relatii cu presa. Orice intrebare legata de activitatea fabricii trebuie sa treaca pe la firma mama, cea din Kazakhstan. Asteptam. Cel mai bogat rus Mihail Prokhorov s-a nascut in 3 mai 1965. S-a imbogatit din extractia si vanzarea de metale pretioase. Este fostul presedinte al grupului Norilsk Nickel, cel mai mare producator de nichel si paladiu din lume, si actual presedinte al Polyus Gold, cel mai mare producator de aur din Rusia si Onexim Group. Averea sa a fost estimata de Forbes, la nivelul anului 2008, la 14,1 miliarde de dolari. In plina criza, Prokhorov si-a cumparat cea mai scumpa vila din lume, pe Coasta de Azur, in valoare de 496 mil. USD. S-a mutat intr-un sat din Siberia pentru a sustine bugetul acestuia. In toamna anului trecut, a semnat un contract de 200 de milioane de dolari pentru achizitionarea echipei de baschet New Jersey Nets si a spus ca va investi intr-o noua arena in valoare de 800 de milioane de dolari ce urmeaza a fi construita pentru echipa in Brooklyn, New York. Mikhail Prokhorov vrea sa construiasca si prima masina 100% electrica ruseasca, care sa aiba un pret de numai 8.800 Euro. Proiectul are sustinerea premierului rus, Vladimir Putin. Este considerat un apropiat al Kremlinului si este unul dintre cei mai ravniti burlaci din Europa. Client al cluburilor de noapte, rusul practica Kick box si baschet, inaltimea sa de aproape 2m fiind un avantaj. In 2007, a fost implicat intr-un scandal, cand politia franceza a facut un raid la palatele Courchevel, in urma caruia au fost arestate 25 de persoane aflate in compania unor tinere, care se pretindeau a fi "modele". Nicolae TEREMTUS Ioana LUCACEL teremtus@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro