Omul care aduce cartea

Libraria “Luceafarul” din Sighetu Marmatiei este una dintre primele 20 de unitati de profil din tara si, totodata, cea din varful librariilor din Maramures. Succesul afacerii este datorat actualului administrator, Cristian Fernea, cunoscut sub porecla de “Librarul”. Unitatea sa distribuie peste 8.000 de titluri de carte, alaturi de CD-uri multimedia, albume, vederi sau papetarie. Reporter: Care este “secretul” succesului in bransa librarilor? Cristian Fernea: Eu respect traditia. In urma cu 30 de ani, cand Romania a cunoscut o deschidere culturala, un grup de tineri intelectuali sigheteni au repus bazele acestei librarii. Acei tineri de atunci sunt oamenii de cultura azi: Echim Vancea, Doru Bindea, Jean Balin etc. Era o viata boema: isi cheltuiau banii in librarie si isi consumau lecturile aici unde povestim noi, in barul “Tabac”, din vecini. Rep.: Inceputul povestii succesului? C.F.: Nu exista un inceput, totul a existat dinainte de 1991 si de mine. Eu doar am continuat si nu am lasat sa dispara ce era bun, desi am trecut prin perioade critice, in care am vrut sa inchid, precum cele din 1993-1994 sau 1998-1999. Propriu-zis, afacerea a mers in paralel cu economia nationala si cu puterea de cumparare a oamenilor. Chiar daca acum exista alternative, precum internetul sau mass media, care sufera la randul lor din pricina concurentei tot mai acerbe. Rep.: Cum definiti evolutia pe piata de carte? C.F.: La inceput aduceam cartile cu trenul, la pachet, de la Bucuresti. Faceam si cate 70-80.000 de kilometri pe an. Pe atunci era greu, noi (librarii) nu aveam masini, iar depozitele de carte erau raspandite peste tot. Acum e altfel, exista cataloage, canale de distributie, firme care ne aduc cartile... Din punct de vedere al editorilor, piata s-a sedimentat. Acum exista vreo patru mari edituri, iar celelalte cateva sute conteaza mai putin. Cele mai importante edituri din tara cred ca sunt Polirom, Humanitas, Rao si Niculescu. Rep.: De ce cartea este atat de scumpa? C.F.: Toate materialele sunt la preturi occidentale. De la hartie, tipar, cerneluri, coperti sau policromie si pana la plata tipografilor sau tehnoredactorilor. Doar drepturile de autor sunt mai mici la noi. De fapt preturile noastre sunt mai reduse cu 20 % ca in Vest. Rep.: Mai este rentabila vanzarea de carte? C.F.: Cand, cum. Exista ani „manosi” si ani slabi. Si mai este vorba de principiul vaselor comunicante cu editorul. In spate e munca intelectualilor pe care eu ii pun pe raft cu un anumit subiectivism, o anumita cenzura chiar, explicata prin ratiuni economice si de spatiu. Pe rafturi se loveste poezia si metafora creatorului, de libertatea si legile economiei de piata. Dar totusi, nu poti face compromisuri morale. Teofil IVANCIUC