Omul are suflet nemuritor. Omul este chipul lui Dumnezeu pe pământ

† ÎPS Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului

Cum simţiţi România în contextul geo-politic din ultima vreme?

În toate părţile se omoară oamenii unii pe alţii, de parcă sunt demenţi, ori România, cu toate greutăţile pe care le avem, este un popor şi o civilizaţie şi o ţară echilibrată. România parcă este inima Europei. În est avem marea civilizaţie a Rusiei, în Occident avem poporul german, poporul francez şi acum se dezvoltă anglo-saxonii. Iar noi suntem în mijlocul lor. Este nemaipomenit! Basarabia nu-i o cauză pierdută. Basarabenii au modul lor de a gândi, care diferă de al ardelenilor şi de celelalte provincii. Fiecare provincie românească are un anumit tip de gândire, nu se aseamănă una cu alta. Basarabenii, pentru că au stat atâta timp ataşaţi de imperiul rus, au o anumită mentalitate. Dar mai nou, au şi o personalitate basarabeană. S-a trezit în ei conştiinţa de români. Aceasta mai ales la tineri. Noi suntem tributari mai multor civilizaţii. Avem la bază civilizaţia traco-dacă, marea civilizaţie a tracilor.

Abia apoi apare poporul român. Tracii aveau un mare imperiu în antichitate. Din aceştia vin dacii şi apoi, peste tulpina poporului daco-get a venit Imperiul Roman, pe urmă a venit civilizaţia elenă, care este o civilizaţie antică de asemenea foarte importantă. Pe urmă, prin secolul VI a venit civilizaţia slavă. Deci, suntem beneficiarii marii civilizaţii a tracilor. Niciuna dintre civilizaţiile Europei nu are această rădăcină.

Dar noi avem în rădăcină şi civilizaţia elenă cu gânditori foarte mari, dar şi civilizaţia latină. Suntem tributari acestor mari civilizaţii din care, în modul cel mai strălucit, din teză şi antiteză, s-a făcut sinteza poporului român. Este ceva nemaipomenit. Adică, poporul român, este de o mare frumuseţe şi ca figură fizică, şi din punctul de vedere al gândirii, şi din punctul de vedere al spiritualităţii. Este singurul popor din Europa care are nişte calităţi unice şi care va avea şi un mare viitor. Speranţele noastre trebuie să fie în tineret! Tineretul este cea mai de preţ valoare pe care o are Ţara Românească. Tineretul trebuie educat, trebuie încreştinat şi civilizat, iar aceasta este datoria societăţii contemporane. Activitatea presei are un rol cu totul deosebit.

A fi ortodox este o laudă. Sunt mulţi care nu ştiu ce înseamnă Ortodoxie! Apusenii nu cunosc aceste lucruri. Nu numai că nu cunosc, ci voit ne ignoră şi pe undeva este invidia. Căci nici francezul, nici englezul, nici germanul, nici rusul, nici grecul nu au calităţile pe care le are Poporul Român, care este român şi, cum zice Nae Ionescu, „creştin ortodox în acelaşi timp”. Sunt cele două mari calităţi spirituale: Ortodoxie şi Românism!

Care-i povestea reşedinţei Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, cum s-a decis să fie în Baia Mare?

Când am fost ales Episcop al Maramureşului şi Sătmarului de către Sfântul Sinod, am fost invitat în Cancelaria Sfântului Sinod, iar părintele Pârvu, secretarul general al Sfântului Sinod mi-a cerut detalii pentru întocmirea actelor.

Şi când a fost vorba de reşedinţă, părintele Pârvu mi-a spus „reşedinţa va fi la Sighet?”. Stăteam în picioare şi am spus blând şi smerit că „reşedinţa va fi la Baia Mare”. Dar el s-a răţoit la mine „cum la Baia Mare?”. Am răspuns: „Părinte Pârvu, am spus: reşedinţa va fi la Baia Mare” Iar el a insistat că a fost la Sighet. Atunci am strigat la el şi am spus hotărât: „reşedinţa va fi la Baia Mare! Când a fost la Sighet am fost marginalizaţi, acum centrul Episcopiei Maramureşului va fi la Baia Mare.” Pentru că de la Baia Mare până în Moldova şi Carei este aceeaşi distanţă. Nu a fost alta cauza pentru care s-a ales reşedinţa în Baia Mare. Este o filă de istorie acel moment. Dacă acceptam atunci ca să pun reşedinţa la Sighet, era o catastrofă istorică. Pentru că noi, poporul român, eram marginalizaţi pe graniţa cu Ucraina.

Dacă puneam reşedinţa la Sighet însemna că lăsăm poporul în mâna străinilor, în mâna celor care au încercat 1000 de ani să ne domine.

Este firesc şi normal ca Episcopul şi preoţii să fie aproape de oameni. Pentru că noi nu suntem din diferite ramuri. Noi avem o singură rădăcină, suntem monoteişti. Tot neamul omenesc este dintr-o singură sămânţă, dintr-un singur Dumnezeu. Religia creştină ne învaţă că noi suntem monoteişti. Gândirea laică a spus că noi suntem politeişti, dar nu e adevărat. Chiar şi ştiinţa a constatat că noi nu suntem politeişti, ci monoteişti. Adică avem o unică fiinţă, un singur suflet, omul este unic.

Omul are un singur Dumnezeu, nu are mai mulţi ca să fie politeist. Şi această calitate de monoteişti ne obligă să fim unitari, să iubim pe oricare fiinţă omenească, indiferent ce neam are, ce credinţă are. Suntem toţi fiii unui singur Dumnezeu. Suntem monoteişti! Acest sediu al Episcopiei Ortodoxe din Baia Mare este încărcat, ca o comoară, de cărţi şi de caiete. Toate vor fi date în grija Mănăstirii de la Rohia. Acolo va fi totul. Toată lumea ştie că aceste cărţi sunt un mare tezaur al Bisericii Româneşti. Tot ce s-a adunat de când eram copil. Şi acum am o carte din copilărie care m-a impresionat şi anume un crâmpei de roman din operele lui Eminescu. Aceea am citit-o când eram prunc. Sunt cărţi de care m-am ataşat.

La ce trebuie să fie atent un creştin?

Eu am această certitudine că niciun om nu este muritor. Omul are în el nemurirea. Omul este chipul lui Dumnezeu pe pământ. Universul întreg nu are nici o valoare dacă nu ar exista Omul. În lumea creată, în lumea materială, singur Omul are raţiune, sentiment şi voinţă. Deci, are calităţi divine în acest trup. Trebuie să fim fericiţi toţi pentru că această calitate o are numai omul. Din tot spaţiul infinit, numai omul are calităţi divine.

Ziua şi noaptea mă gândesc la această minune a lui Dumnezeu care este omul. Eu când stau aici mă gândesc la toţi copiii, la cei din spital, la cei din puşcărie. Întotdeauna mă gândesc la Dumnezeu şi la toată suflarea omenească. Aceasta este mângâierea mea.

Cum să ne „antrenăm” şi noi să ne gândim în fiecare moment la Dumnezeu?

În fiecare moment nu se poate, este un lucru prea mare. Să nu vă miraţi că sunt oameni care au îndoieli din punct de vedere religios. Pentru că este justificată îndoiala. Pentru că ne depăşesc problemele de religie. Noi nu putem să le cuprindem cu mintea noastră care este limitată. Îndoiala este fructul păcatelor. Un om care are multe păcate are şi îndoieli mari. Dar la noi, îndoielile, gândurile de îndoială, ca şi la Toma, sunt fructul păcatului. Suntem din carne şi oase şi din pământ. Nu suntem desăvârşiţi.

Pe noi ne-a creat Dumnezeu capabili să ne perfectăm, să ne îndumnezeim.

Vedeţi că sunt oameni care vizitează toată lumea şi îşi dau seama la final că Dumnezeu este în interiorul lor. Eu nu am fost la Ierusalim, nu am fost la Sfântul Munte, deoarece pentru mine, oriunde pun piciorul, pământul este sfânt. Pentru mine este la fel de sfânt ca şi pământul din Ierusalim şi pământul din Baia Mare şi Bucureştiul şi Parisul sau Moscova. Totul este sfânt, pentru că pământul acesta este un bulgăre de materie pe care-l ţine Dumnezeu. Biblia spune că Dumnezeu şi-a ales Pământul pentru aşternutul picioarelor Sale. Dumnezeu stă cu picioarele pe Globul Pământesc. Dintr-o sămânţă minusculă se dezvoltă această minune care este omul.

De aceea, este un păcat strigător la ceruri avortul. Iar de avort nu este responsabilă numai femeia, ci şi bărbatul. Amândoi sunt la fel de responsabili. Pentru că bărbatul trebuie să ştie că şi-a luat o responsabilitate când a pus acea sămânţă în trupul femeii. Că din sămânţa lui bărbătească se va naşte un fiu al lui Dumnezeu. Ştiu că sunt avorturi. Este un mare păcat.

Creştinul poate să-i ia model pe monahi. Cum adică un monah poate trăi în curăţenie, în sfinţenie, fără să facă fărădelegi? Creştinul are dreptul frumos de bărbat, dreptul frumos de femeie, pentru scopul de a naşte un fiu al lui Dumnezeu. Restul... asceză! Cumpătare! Trebuie să te uiţi la soţia ta ca la sufletul tău. Soţia ta e sora ta, soţia ta e tot ce poate fi mai frumos. Când Dumnezeu a văzut că Adam se simţea trist în Rai, i-a dat femeia. A luat o bucăţică din coapsa lui, - nu din coastă!, şi a creat femeia. A luat din coapsa bărbatului, pentru că aici se adună sămânţa bărbătească. Sunt lucruri care ne depăşesc.

De 72 de ani de când port haină preoţească, în toţi aceşti ani am spus mereu că preoţii au mare responsabilitate, profesorii au mare responsabilitate, medicii au mare responsabilitate, toţi avem mare responsabilitate. Pentru că toţi vom da socoteală dacă greşim şi îi smintim pe oameni. Că va veni Dreapta Judecată. Se va transfigura Universul. Va deveni de lumină. Fiecare om va trebui să stea în faţa Supremului Judecător-Hristos. Atunci nu vom mai da socoteală pentru păcatele pe care le-am mărturisit la spovedanie. Mărturisirea pe care o face omul nu este o declaraţie la duhovnic. Face declaraţie în faţa lui Hristos. Îşi recunoaşte greşeala. Iar o greşeală recunoscută şi în faţa justiţiei umane este iertată. Cu atât mai mult justiţia divină.

Când te-ai mărturisit, te iartă de toate păcatele. Satana încearcă să ţi le reamintească, dar Dumnezeu îi spune păcătosului: ţi-am şters păcatele pentru că le-ai mărturisit. Pentru că Hristos a dat această putere slujitorilor altarului: „oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer,” a zis Domnul. Aceasta este „sentinţa” dată de Hristos în ziua Învierii, când s-a întâlnit cu ucenicii. Iertarea păcatelor la spovedanie nu depinde de rugăciunea preotului.

Noi suntem subiectivi. Pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos nu datorită preotului, nu datorită nouă. Harul lui Dumnezeu lucrează independent de vrednicia sau nevrednicia preotului. Era o sectă care se întreba dacă slujba făcută de un păcătos e valabilă? Da! Că nu depinde de slugă. Pâinea şi vinul se face Trup şi Sânge pentru că este invocat Tatăl, iar Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh sunt una. Când este invocat Tatăl de duhovnic, duhovnicul este martor că acest om şi-a mărturisit păcatele şi zice: „iartă-l Doamne!”. Acesta este ultimul cuvânt al duhovnicului la spovedanie. Aceasta e datoria lui. Nu duhovnicul dă iertare, ci Dumnezeu iartă!

Sunt episcop de 40 de ani şi gândiţi-vă câte frunţi şi câte capete am binecuvântat. Sunt atât de mulţumit sufleteşte! Dar nu mă laud, nu sunt mândru. Şi acum la 93 de ani sunt modest şi sfios ca în copilărie. Fiecare dintre noi, fiecare dintre voi aveţi acumulate atâtea lucruri frumoase, care sunt scrise în cartea eternităţii! Sunt atâtea lucruri pe care nu le mai ştiţi şi nu le mai ştim! Aceasta este taina tainelor. Dumnezeu nu uită nimic. Dumnezeu scrie tot în Cartea Vieţii. E foarte mare soborul din cer care stă la dispoziţia lui Dumnezeu şi Dumnezeu notează tot, şi binele şi ne-binele.

Puterile mi-au slăbit, dar cele ale sufletului sunt integre şi acum. Nu ştiu cât mă va binecuvânta Dumnezeu cu această memorie, dar noaptea mă gândesc la toţi cei morţi pe care i-am cunoscut, noaptea mă gândesc la toţi cei vii pe care-i cunosc. Îmi vin în minte toţi. Mă gândesc la voi, la toţi preoţii, la toată suflarea omenească şi mă rog fierbinte pentru toată suflarea omenească. Îi cer lui Dumnezeu să desfiinţeze iadul şi să deschidă Raiul pentru toţi fiii lui Adam. Şi cred asta. Dumnezeu nu va alege că eşti român, evreu, maghiar, neamţ etc. Nu! La judecată nu va conta. Pentru că fiecare este om. La Hristos nu va exista diferenţă că eşti bărbat sau femeie, elin, latin sau altfel. Suntem toţi ca îngerii din cer. Aşa spune Hristos şi pentru mine cuvântul lui Hristos este suprem. Am credinţă absolută în cuvântul lui Hristos, de aceea recomand la toată lumea să aibă sfânta şi dumnezeiasca carte a Noului Testament pe masă şi să o citească!

În localităţile din Maramureş oamenii sunt de omenie, evlavioşi, harnici, femei foarte bune şi bărbaţi adevăraţi. Tineretul de la noi este un tineret de mare frumuseţe şi valoare. M-am născut în prima duminică după Rusalii, Duminica Tuturor Sfinţilor era atunci. În popor îi zice Duminica Mare. Data cronologică nu mai corespunde, dar eu m-am născut în 1921 în Duminica Mare, după Rusalii, la ora 10, când toate clopotele de la toate satele din jur se auzeau. Mama îmi spunea că vibra văzduhul cum se auzeau clopotele din toate satele. Moaşa m-a luat de un picioruş şi i-a spus mamei: nepoată, ai un fecior, iar acesta va fi un om mare. Iar mama nu a uitat vorba asta şi mereu râdea de mine când eram copil, pentru că mă vedea că eram un copil foarte modest şi sfios, şi am rămas cu această calitate până astăzi. Sunt şi acum modest şi sfios. Nu am mai spus asta până acum. Îmi cunosc darurile, din punct de vedere moral, intelectual, dar de aici încolo, mă simt cel mai modest om de pe pământ.

† ÎPS Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului

 

 

„Eu am această certitudine că niciun om nu este muritor. Omul are în el nemurirea. Omul este chipul lui Dumnezeu pe pământ. Universul întreg nu are nici o valoare dacă nu ar exista Omul. În lumea creată, în lumea materială, singur Omul are raţiune, sentiment şi voinţă. Deci, are calităţi divine în acest trup. Trebuie să fim fericiţi toţi pentru că această calitate o are numai omul. Din tot spaţiul infinit, numai omul are calităţi divine”.

† ÎPS Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului