Omenia saraciei disperate

Nicolae TEREMTUS Ciprian DRAGOS teremtus@gazetademaramures.ro ciprian@gazetademaramures.ro O familie de tigani ajuta de patru ani o familie de romani. Le-a oferit un acoperis si, cand se poate, mancare sau lucruri pentru copii. Cele doua familii traiesc la limita subzistentei, sunt doua cazuri sociale deosebite. O poveste incredibila, de trimis celor care vorbesc, dar nu fac nimic. Solidaritatea umana poate capata forme ciudate. La chioscurile de presa a aparut „Top 300¬, topul miliardarilor... In Ferneziu, un cartier marginas al Baii Mari, traieste Adriana Ciornei, in varsta de 38 de ani, mama a sase copii, dintre care doar trei mai locuiesc cu ea. Femeia a avut o viata dura, dincolo de limita suportabilului, saracie si parteneri de viata care i-au adus probleme si multi copiii. Dupa moartea primului sot a ramas singura sa ingrijeasca de trei copii. A crezut ca poate lua viata de la capat si a acceptat concubinajul cu un vecin, un barbat ce parea a fi la vremea respectiva solutia problemelor. S-a inselat. Au mai venit doi copii si cu unul de-al concubinului s-a trezit cu responsabilitatea cresterii a sase copii. Barbatul a cazut in patima betiei, au urmat bataile, scandalurile, o viata de cosmar. Finalul, ca in multe astfel de cazuri de violenta domestica, a fost alungarea de acasa. Din casa barbatului, cu copii si fara nimic. Femeia cu sase copii a stat la mila vecinilor din Ferneziu. Un blid de mancare, o haina sau un acoperis (impropriu spus) pe perioade scurte de timp. Familia Varga, tigani cunoscuti in cartier, datorita batranului Varga, un filantrop in varianta rroma, a aflat de situatia disperata a femeii si i-a oferit o casuta-dependinta, in curtea casei in care stau. Familia Varga este cunoscuta pentru ca ajuta pe oricine si imparte din putinul pe care il are cu cei necajiti. Gestul a fost binevenit si Adriana Ciornei s-a mutat cu copiii in curtea unor tigani cumsecade. Nu a putut sa se ingrijeasca de toti copiii si a apelat la stat. Doi baieti gemeni au fost dati spre adoptie, iar una din fete, cea mare, a plecat de acasa. A ramas cu Georgiana de 11 ani, Darius de 8 ani si Andrea de 6 ani. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, fata cea mica are o suferinta, o boala greu de vindecat (practic un handicap), a avut nevoie de doua operatii abdominale. O mana de fata ce nu intelege de ce viata este cruda cu visele copiilor. Cand am ajuns in Ferneziu cenusiul unei zile de noiembrie ne-a cuprins incet, incet. A fost greu sa gasim casa familiei Varga. Numerele caselor se disting greu si a fost nevoie de aproape o ora pana am dat de asa-zisele case. Un gard din fier, care sta intr-un echilibru interesant ne-a aratat ca am ajuns la locul cautat. De jur- imprejur, case normale. Aici se vedea din strada ca saracia a poposit si nu a mai plecat. Am strigat si a iesit o femeie marcata de greutati, doamna Ciornei, dintr-o casuta precum cele din desene animate. O insailare de lemne, pereti cu orificii de aerisire naturale, un acoperis in suferinta si de inaltime medie. Pentru a intra a trebuit sa ne aplecam. Trei prunci au aparut in „hol¬, un fel de depozit pentru lemne. Podeaua din pamant batatorit ne-a amintit de povestirile lui Charles Dickens. Intunericul ne-a cuprins. Am fost nevoiti sa explicam ce vrem si cine suntem. „Tocmai am primit niste lemne de la o organizatie din Baia Mare¬, a spus Ciornei, aratandu-ne o stiva de deseuri lemnoase potrivite pentru incalzire. „Camera-sufragerie-dormitor¬ arata demential. Un pat mai mare, un bufet de pe vremea lui Pazvante-chioru¼, o masa, ceva scaune mai mult sau mai putin intregi. Aplecati sa nu lovim grinzile casutei, am ramas ca la dentist vazand o gramada de galetute mai mari sau mai mici, de smantana, de vopsea, agatate in cuie de tavanul innegrit de fumul de la o soba. „Ploua in casa si le-am pus sa nu curga pe jos. Acoperisul este gaurit si nu stiu cum sa rezolv¬, a spus femeia. Ne-a poftit sa luam loc, dar unde sa stai? Era foarte cald, soba umpluta cu lemnele primite se grabea sa recupereze din frigul zilelor ramase in urma. Copiii mai mari au iesit din casa-buna de toate. A venit si doamna Varga, o tiganca la peste 40 de ani, la randul ei mama a cinci copii, fara serviciu si cu un sot mult mai in varsta, bolnav… Famila care ajuta traieste dintr-un ajutor social de 2,5 milioane de lei vechi. Oarecum stanjenita, Adriana Ciornei a inceput sa ne spuna o poveste trista cu un ton obosit. Este obisnuita cu ajutoarele, practic cea mai mare parte din viata si-a petrecut-o in situatii limita si din ajutoare. Evident, ajutoare de genul² lemne pentru o luna, pachete de mancare, haine din cele care prisosesc altora. Incaperea in care traiesc cei din familia Ciornei este acoperita cu un fel de carpete care acopera pamantul batatorit al unei podele denivelate. Se simtea prin talpa ghetelor de iarna goluri si denivelari. Pruncii imbracati „de casa¬ se miscau cu abilitate in camera „groazei¬. Dintr-un colt a aparut un pisoi. Cu degajare s-a suit in patul de folosinta universala si a inceput sa se joace cu ciucureii unei perne. Fata cea mica a scos o carte ponosita de atata folosinta si a cerut o carioca. Probabil, prezenta noastra a fost perceputa ca posibili oameni care au venit cu ceva ajutoare. „Da, am sase copii. Da¼ Adriana s-a casatorit si doi baieti is infiati, ca nu am avut casa si nu am avut ce face, i-am dat la stat. De atunci a inceput povestea cu locuinta. Nu am vrut sa imi las serviciu (este femeie de serviciu la Urbis) si am apelat la intelegerea autoritatilor. Nu am avut casa, nu am avut unde sa le gatesc, nu am avut ce face. Am venit aici in Ferneziu si l-am cunoscut pe tatal lui Darie si al Andreiei. Am sarit din lac, in put. Un barbat care si-a baut mintile, pana si topancile din picioare si-o vandut pentru bautura. Eu lucram si el ne batea si lua si ultimii bani, pentru bautura. O fost si inchis si eu am fost la el, i-am dus pachet. Dupa ce a iesit a continuat cu bataile si bautul¬, si-a inceput trista poveste Ciornei. Femeia care a ajutat-o, din familia Varga, asculta si dadea din cap aprobator. „In 2002 am avut mare necaz. Asta mica, Adriana, a fost operata de ocluzie intestinala. Pana si hainutele cu care ar fi trebuit sa iasa din Spital le-a vandut in Gara si banii i-o baut. Ne-a lasat in Spital. Mai tarziu, a fost a doua oara operata, tot de ocluzie intestinala. Si atunci ne-a lasat prin Spital. Atunci am ramas fara casa. M-am tot intrebat unde o sa stam. Am tot umblat si am stat cu chirie pe ici, pe colo. Cum s-a putut. Asa am ajuns la familia Varga care ne-a lasat sa stam aici, din mila. Ioi, ca nu le-as putea gresi cu ceva, Doamne-fereste! M-o luat impreuna cu fetele. Sunt de omenie si le multumesc din toata inima. M-or ajutat! Cand or avut mi-o dat si mie. Cand or avut, ca si ei sunt familie numeroasa si au greutati¬, a continuat povestea Ciornei. Pe masura ce primeam explicatiile cerute, atentia ne-a fost atrasa de doua televizoare. Vechi, unul se vedea ca este cu lampi, dar, totusi in contextul dat, era ciudat sa vezi doua televizoare intr-o incapere mica si amarata. Explicatia este monumentala. Incredibil²„Avem doua televizoare! La acesta mai mic (cel cu lampi) merge sonorul, iar astalalt are numai imagine. Amandoua… mai vedem si noi ceva¬, ne-a explicat Ciornei. O locuinta sociala Directia de Asistenta Sociala din cadrul Primariei Baia Mare este institutia care monitorizeaza cazuri precum acestea. Directorul Tania Zaharia a precizat faptul ca familii precum acestea, in care se vede ca exista dorinta parintilor de a munci, trebuie sprijinite, pentru a se putea intretine in mod independent. O varianta ar fi sustinerea chiriei pentru o locuinta, cu suma de 50 de euro. Proiectul va intra pe ordinea de zi a proximei sedinte de Consiliu Local. „Familia Ciornei a avut norocul sa fie ajutata de fundatia Sacre Cuore, cu sediul pe Valea Rosie. Pentru aceasta familie, cel mai important ar fi sa obtina o locuinta sociala. Luna urmatoare, in sedinta de Consiliu Local se va discuta proiectul propus de noi, prin care, cazurile sociale din Baia Mare sa beneficieze de un ajutor de 50 de euro, lunar, pentru chirii. Sigur, in primul rand, trebuie acoperite nevoile de hrana, caldura, dar trebuie ajutati sa treaca momentul si, apoi, sa fie pe picioarele lor. Partea pozitiva, in acest caz, este faptul ca avem o familie care se straduieste² mama lucreaza, fetitele merg la gradinita...¬, a declarat Tania Zaharia. Dileme Copiii lui Ciornei umbla la scoala. Mama lor incearca sa le ofere, din mila cui se nimereste, cele necesare. Nu stim cum invata copiii, dar in conditiile in care stau este aproape imposibil sa fii scolar. Acesti copii invata sa supravietuiasca in scoala dura a vietii. O familie de romani ajutata de una de tigani, impreuna se chinuiesc cu nedreptatile sociale ale unui sistem „ticalosit¬. Ascultand povestea familiilor Ciornei-Varga am simtit nevoia sa vad fetele celor care vorbesc de protectie sociala, de ajutoare si alte chestii cu iz electoral. Niste tigani au facut mai mult decat institutiile statului. Iata, un dureros paradox. Tiganii romani sunt „vanati¬ prin orasele europene, iar in Ferneziu o familie numeroasa de tigani, cu traditie in ajutorarea semenilor, ofera gazduire si mancare, cand are, unei familii de romani cu numeroase probleme. Greu de explicat... Omenie fara culoare „Are patru ani de cand sta aici. Cel care a stat a mai venit. O data nu a fost treaz. Numai scandal si iar scandal. Nu le-a adus nimic copiilor. Mai facea si el un ban, dar nu s-a gandit la copii. Noi am ajutat cum am putut. Si noi suntem sarmani. Am cinci copii si barbat in varsta si bolnav. Traim din ajutorul social. Va spun sincer ca am mai si cersit. De mancare sau altele, dar din ce am avut am mai dat si copiilor lui Adriana. Suntem sarmani. Eu am o singura dorinta. As fi vrut ca sa ma inscrie la o cantina sociala. Am fost la autoritati, dar spun ca nu se poate. Daca ei cred ca se poate trai din 2,5 milioane de lei vechi!...¬, a spus Monica Varga