om bogat, OM sarac

Sase oameni au, impreuna, o avere estimata la aproape un sfert de miliard de Euro, iar 10 oamenii castiga, impreuna, intr-o luna intreaga, 29 RON! I Unii se lafaie in vile si vacante de lux, iar altii si-au amanetat pana si speranta si soptesc, printre lacrimi, ca nu mai asteapta decat moartea. GAZETA de Maramures a pus fata-n fata extremele Maramuresului, intr-o actiune de suflet. I-am rugat pe sase dintre miliardarii maramureseni sa doneze orice suma de bani pentru maramuresenii cu cele mai mici pensii si indemnizatii. Unul singur dintre bogatii judetului, Mihai Lung, managerul Inserv Grup, a raspuns invitatiei. Saraci generosi, bogati zgaraie branza. Unul isi va petrece sarbatorile in vacante exotice, va intinde caviar pe paine si va bea sampanie, altul va taia mamaliga cu ata si va bea apa. Acelasi Maramures. Doua lumi. Despartite de un „zid” greu, de dupa care nu se vede si nu se aude nimic. GAZETA de Maramures a incercat sa puna, in premiera, fata-n fata miliardarii judetului cu maramuresenii cu cele mai mici venituri. Sase oameni care au, impreuna, o avere de aproape un sfert de miliard de Euro, cu 10 oameni, care, impreuna, castiga intr-o luna 29 de RON! Doua clase de oameni, in care saracia are valente diferite. Cel mai „sarac” miliardar dintre cei sase detine o avere estimata, in topurile de specialitate, la 12 milioane de Euro, iar cel mai sarac dintre saraci traieste dintr-o pensie de 2 lei. In prag de Sarbatori, am incercat sa spargem „zidul” dintre cele doua lumi, printr-o actiune caritabila. I-am rugat pe miliardarii Maramuresului sa rupa o „firimitura” din bogatia lor, pentru 10 batrani „ingropati” in umilinta, saracie si uitare. Zece oameni care au muncit o viata-ntreaga pentru ca, la batranete, generatiile educate prin munca lor sa-i condamne la uitare. Niste batrani care se chinuie sa ajunga, lunar, la posta, pentru o indemnizatie de tot rasul: 2-3-4 lei. Pentru ei, pana si dreptul la viata a ajuns o povara, un blestem, pe care il poarta insa cu demnitate. Multora, saracia le-a „amanetat” pana si speranta, asa ca au ajuns sa creada ca singura care ii va scapa de „blestem” va fi moartea... La polul opus, zambesc, din reviste, miliardarii maramureseni, oamenii cotati in topurile de specialitate drept cei mai bogati din judet. Bogati, celebri si, multi dintre ei, impasibili la suferinta celor din jur. GAZETA i-a contactat pe sase dintre ei si le-a cerut o donatie, oricat de mica, pentru ca saracii Maramuresului sa aiba sarbatori mai imbelsugate. Mircea Coza se afla pe locul doi in clasamentul maramuresenilor bogati, cu o avere estimata la circa 40 de milioane de Euro. Am incercat sa-l contacam in repetate randuri, dar nu a fost de gasit. Marcel Maris si Dumitru Matei. Ambii se situeaza pe locul 333 in topurile de specialitate, cu o avere de aproximativ 20 de milioane de Euro, fiecare. Ambii au fost consilieri locali din partea PSD si ambii au explicat ca nu pot participa la actiunea GAZETEI, pentru ca sunt plecati din tara. Mircea Maries. Are o avere estimata la 8 milioane de Euro. Detine o fabrica de sticla, un teren de golf in suprafata de 24 de hectare, un complex de agrement unde are o herghelie de cai, o scoala de echitatie si un castel. Initial, miliardarul s-a scuzat, ca „nu se poate vorbi acum”. Apoi, a revenit cu un telefon. Dupa ce i-am explicat despre ce e vorba, s-a oferit sa doneze niste „sticlarie” pentru saracii Maramuresului si ne-a explicat ca doar cu atat ne poate ajuta. Numai ca, in momentul in care am incercat sa stabilim detaliile donatiei, Maries parea ca are o umbra de indoiala legata de actiunea GAZETEI. Asa ca am renuntat la sticlaria miliardarului. Mircea Motrea este singurul sighetean din top. Are o avere estimata la 12 miliane de Euro. Contactat telefonic, Motrea s-a scuzat: „deocamdata, nu putem, ca nu avem nimic constituit, numai in ianuarie vom sti exact...”. I-am propus lui Motrea sa contribuie in nume personal la aceasta actiune, dar a motivat ca: „deocamdata, nu pot. Nu am calculele terminate si e un an care n-a fost dintre cei mai buni”. Mihai Lung, proprietarul grupului de firme Inserv, cotat de topurile de specialitate drept cel mai bogat maramuresean, a fost si singurul care a acceptat sa doneze o suma de bani pentru saracii judetului. Lung a donat, „fara sa clipeasca”, 10 milioane lei vechi, din care am cumparat pachete consistente de alimente, cu mezeluri, dulciuri, portocale, conserve si pateuri, faina, zahar, ulei, margarina, orez, paste, ciocolata, cozonaci etc. Prima oprire: Ieud. Peste o punte darapanata, de pe care poti numara pietrele din rau, ajungi la o casuta batraneasca, din lemn. In curte, zarva mare. Opt copii ies la geamuri si usi, iar pe pridvorul de lemn apare Anuta Hotico. Din cauza tensiunii si hranei proaste, nu se tinea bine pe picioare, dar a intins mainile, ca si cum ar fi vrut sa ne imbratiseze, de cum am intrat pe poarta. Pe „lelea Anuta” am mai vazut-o o singura data, pret de un articol. E unul dintre maramuresenii cu pensie de 2 lei, la propriu, din judet si locuieste impreua cu sotia, ginerele si opt nepoti. Toti traiesc dintr-un ajutor social mizer si din alocatiile pruncilor. De atunci, ne-a strigat in prag: „Mai haidati pe la mine, va rog!”, desi, prea prinsi in nimicurile cotidiene, n-am ascultat-o decat in fuga. A doua oara, s-a bucurat atat de tare, incat fiica ei se temea ca, din cauza euforiei, o sa faca infarct: „Ioi, ce bine c-ati vinit pa la mine, ca m-am temut c-oi muri si nu v-oi mai vedea!”. De bucurie c-am vizitat-o, nici nu era atenta la pachetele cu daruri pe care le-am inghesuit pe-o canapea veche si rupta. Am incurajat-o sa deschida pachetele, sa vada ce i-am adus. Si-a pus mana sub barbie si ne-a privit dojenitor: „Io si de-o ceapa degerata ma bucur”. Batrana aprecia gestul. De fapt, ea nu s-a plans niciodata. Nu ne-a cerut niciodata nimic. Isi duce batranetea si saracia cu demnitate. Acum, asculta ingrijorata ca, in judet, mai sunt trei batrani cu pensie de 2 lei, ca si ea, si le plangea de mila, intrebandu-se din ce traiesc: „Adica, ati aflat ca mai sunt 3 in judet cu pensie cat a mea? Vai-vai! Vreau sa va spun ca, acum, astept mai voioasa Sarbatorile. Mai voioasa, ca nu ati uitat de mine. Ca din pensia mea pot lua numai o paine. Sa ma uit in ce mi-ati adus? Vai, ca orice... si o ceapa ar fi buna!”. Inainte de-a pleca, a dat fuga in spatele casei si s-a intors cu o punga de alune. Ne-a privit hatru cand am insistat ca nu trebuie si a replicat ca: „generozitatea n-are treaba cu saracia”. Apoi, ne-a condus pana la puntea suspendata si a ramas multa vreme acolo, salutandu-ne cu mana si strigand: „Sa nu uitati, haideti p-aici, ca nu trebe sa-mi aduceti nimica!”. Sacel. Pe o straduta plina de noroi, „brazdata” la mijloc de un paraias, sta „tomna sus” Maria Danci. O batranica de 81 de ani, vaduva, care traieste tot dintr-o pensie de doi lei. Locuieste intr-o casa veche, din lemn, iar in timpul zilei da fuga pe la copii, sa se incalzeasca sau sa manance ceva. Banii pe care-i primeste de la stat abia ii ajung de o paine. Ca sa-si cumpere un litru de ulei, are nevoie de pensia pe doua luni... Pentru toate alimentele din pachetul oferit de GAZETA, ar avea nevoie de pensia pe 4 ani si doua luni. Batranica povesteste ca: „63 de ani am, in 29 iunie, de cand m-am casatorit si, de 11 ani, is vaduva. Am trei copii, toti is casatoriti. Asta e singurul venit pe care-l am. Eu am trait fara bani. De vreo 2-3 ani, mi-am facut dosarul si capat 2 lei. Sotul meu o fost cel mai mic dintre 7 frati si o ramas cu parintii. O avut pamant ce o trabuit a-l lucra. M-am maritat in ’46 si, in ’49, am nascut o fetita. Atunci, a inceput santierul de cale ferata, iar pe sotul meu l-au concentrat. Lucram in camp, cu copilul si cu socrul meu, care era schiop. Sotul meu o lucrat vreo 3 luni. Noi trebuia sa dam cote la stat, lapte, carne, branza, fan, oua, lana. Nu ne dadeau bani. Nu aveam nici de un kilogram de ulei. Ase o fost vremea. Intr-o vreme, am auzat ca-si fac acte de pensie cei care o lucrat. Daca lucra mai mult, poate imi dadeau 3 lei, dar ase, am numa’ doi lei. Ma ajuta copiii, dar si ei le au pe ale lor. Eu stau singura si mai vin pe la copii. Au si ei greul lor. Sa va deie Bunul Dumnezau sanatate si bucurie! Sa deie Dumnezau sa ajungeti la varsta mea si sa vedeti ca mine, ca nu vad fara ochelari. Din ultima pensie, mi-am luat o ptita. Dar mie-mi place sa ma duc la biserica si Dumnezau ma ajuta, va spun cu mare dreptate. Dumnezau ma ajuta mai mult ca si copiii mei, ca tati au greutatile lor, tati au copiii lor si sa nacajesc”. Budesti. Aproape de iesirea din sat, intr-o casuta mica, dar curata luna, locuieste Ioan Duma. Spre seara, cand am ajuns in zona, batranul atipise deja, iar sotia lui, Maria, tricota si statea la povesti cu o vecina. Singurul lor venit e pensia de doi lei a batranului. Desi au ajuns la 83, respectiv 71 de ani, batranii sunt nevoiti sa munceasca la camp si sa creasca animale, ca sa nu moara de foame. Pentru o paine, duc in fiecare dimineata lapte la centrul de colectare, dar, de-o vreme, si acest venit a disparut. In ciuda saraciei crunte in care traiesc si a nenorocilor care s-au abatut asupra lor (fiul lor a fost strivit de un copac la numai 31 de ani, n.red.), sotii Duma au ramas veseli, binevoitori si deschisi. Nu-i deranjeaza saracia, ci, mai degraba, umilinta la care sunt supusi de autoritati: „Ar trebui sa-l duca la Parlament, sa-l expuna acolo, ca-i rusine pentru Romania ce se intampla”, povesteste sotia batranului. In aceeasi comuna, locuieste singura „Ana lui Ursucu”. Ana Tamas are 67 de ani si traieste dintr-o pensie de 3 lei. Anii trecuti, isi mai castiga cate o paine la camp, dar in vara a paralizat si nu mai poate munci: „abia mi-am revenit, dar baiu-i ca-mi trebe medicamente si-s tare scumpe. Cine sa ma ajute? Ma ajuta Dumnezo, nime’ alta-cine! Mananc cartofi si mamaliga”. Gheorghe Bud locuieste in Hoteni, intr-o casa veche, pe care o pozeaza toti turistii, in timpul verii. Cateodata, cand e suparat pe autoritati si macinat de boala, batranul ar vrea sa scoata si cuponul de pensie „la pozat”. Primeste o indemnizatie de 4 lei, din care traieste impreuna cu sotia. E bolnav, dar spune ca, din cauza banilor, nu poate merge la doctori: „Cum sa meri la doctor, cand castigi 4 lei?”. Aproape, in Sat Sugatag, alt maramuresean isi consuma, in liniste si cu demnitate, suferinta. Gheorghe Hotea are 70 de ani si, din vara, a ramas vaduv. Traieste dintr-o indemnizatie de 4 lei si spune ca n-are cum sa primeasca venituri mai mari: „N-am ce capata mai mult. Pensia asta ii dupa cat am fost in armata. Asta-i indemnizatia. Am 70 de ani. Nu mi-i aduce postasul, ma duc eu dupa ei. Feciorul mi-o fost dus in tara, la lucru. Cel mai greu ii ca-s sangur. Nu stiti ce groaznic ii sa nu ai cu cine vorbi...”. In Rona de Sus, locuieste alta maramureseanca cu pensie mizera. Maria Frint are 82 de ani, iar singurul venit pe care il incaseaza este o pensie de 3 lei... In satul vecin, Rona de Jos, David Stefan primeste aceiasi bani. Batranul locuieste la vreo 3 kilometri de sat, se deplaseaza greu si traieste intr-o saracie lucie. Ca si ei, sunt zeci, poate sute de maramureseni. Oameni care, dupa o viata de munca, au fost „rasplatiti” cu umilinta, nepasare si uitare. Cu toate acestea, sunt mai generosi, mai demni si mai omenosi decat multi dintre bogatii Maramuresului. Un Maramures impartit in doua lumi. Despartit de un „zid” greu, de dupa care nu se vede si nu se aude nimic. Dotia Calinii In Breb, pe o ulita plina de noroi, locuieste Dotia Visovan. Batranica are 78 de ani, e bolnava si singura. A lucrat o viata-ntreaga, dar rasplata pe care o primeste cu darnicie de la stat se rezuma la o indemnizatie de 2 lei. Drept marturie, ne intinde buletinul vechi, in care stau, complet drepti, 2 lei. Cand vede darurile, batranica incepe sa planga: „cateodata, as vrea sa mor, sa nu mai fiu de nacaz in lume. Acu’, la ce sa mai traiesc, ca n-am la ce?”. La plecare, ne roaga cu ochii in lacrimi s-o mai vizitam cat traieste. Asa, sa poata vorbi cu cineva.... Umilinta de 4 lei Ulici Eudochia locuieste in Rona de Jos. Are 84 de ani si marturiseste ca: „traiesc din ce pot. 4 lei, atata capat pensie, nu mai mult. Azi, mi-o adus o femeie pensia, ca io nu-s stapana sa ma duc dupa ea. Si, apoi, is si sangura, si vaduva am ramas. Copiii isi vad de treaba lor, n-au grija mea. Tati trebe sa se duca, care-ncotro. Inca n-am pensie pantru o litara de oloi. Ca un ulei ii 50 de mii. Ma ajuta Dumnezau din cer, ca pruncii... Nu pot lua nici medicamente, ca eu nu pot bea pilule. Am avut un fecior pa care l-o omorat, acum 31 de ani si tat il cant si zder (plang, n.red.). Trei ani am trait numai cu injectii, ca nu pot bea pilule. Acum, nu mai iau nimic, si de-ar fi sa mor. Ioi, va multumesc pantru ca ati venit la mine si mi-ati adus de tate. Si dumneavoastra sa aveti sarbatori frumoase!” Ioana LUCACEL Nicolae TEREMTUS ioana@gazetademaramures.ro teremtus@gazetademaramures.ro