Olimpicii şcolari, fără premii, umiliţi, minţiţi! Ruşine!

Olimpiadele sunt de mai multe feluri, dar cele mai cunoscute sunt cele sportive şi cele şcolare. Ultima Olimpiadă s-a încheiat recent, la Londra, într-o festivitate de închidere fastuoasă şi urmărită de milioane de oameni de pe întregul Pământ. Cu siguranţă, Olimpiadele sportive ce se desfăşoară la patru ani distanţă reprezintă un vârf de participare pentru orice sportiv, de la orice disciplină sportivă. Iar medaliaţii Olimpiadei intră definitiv în conştiinţa omenirii.

Olimpicii sportivi medaliaţi obţin, pe lângă gloria sportivă, recompense materiale, care sunt o palidă recompensă pentru rezultatele deosebite, pentru efortul depus, pentru anii petrecuţi în sălile şi pe terenurile de antrenament. La această Olimpiadă, sportivii români au obţinut nouă medalii, relativ puţine faţă de aşteptări, dar cu atât mai preţioase.Aşa cum era firesc, după rezultatele foarte bune, cei nouă medaliaţi au primit onoruri şi recompense materiale. La noi în ţară, consistente faţă de alte ţări. Este foarte bine că cei care conduc ţara s-au gândit la sportivii merituoşi. Şi cu toate comparaţiile cu alte ţări care au acordat premii mult mai mici, ca valoare, se poate spune că s-ar fi putut chiar şi mai bine. Spre deosebire de sportivii din ţările dezvoltate, care au ce face şi după ce îşi încheie cariera sportivă, au din ce trăi decent, ai noştri, poate sunt nevoiţi să plece în bejenie.

După aceste festivităţi au apărut reacţii dintr-o zonă care nu prea a ieşit vreodată în faţă, pentru a protesta, într-un mod academic, dacă se poate spune aşa. Olimpicii şcolari au început să trimită mesaje din toată ţara. Ei nu au fost răsplătiţi pentru medaliile câştigate la Olimpiadele Internaţionale din anul şcolar 2010-2011.

Nu sunt foarte mulţi, dar sunt tineri excepţionali, care au făcut cinste României la meridianele educaţiei. Nu este la îndemâna oricui să câştigi medalii la olimpiadele şcolare, în condiţiile în care ţări puternic dezvoltate: SUA, Germania, China, Anglia, Italia, Franţa, Rusia, Coreea de Sud şi altele investesc sume colosale pentru ca tinerii lor studioşi să câştige aceste Olimpiade. Dacă ar fi să facem o paralelă între Olimpiadele sportive şi cele şcolare, nu ar exista diferenţe foarte mari în modul de pregătire, desfăşurare, duritatea concursului, fairplay-ul. În schimb, diferă gloria şi recompensele. Teoretic!

Acum, tinerii studioşi nu au primit recompensele materiale promise de către guvern. Şi pe bună dreptate, ei, olimpicii României, sunt nemulţumiţi de faptul că a trecut mai bine de un an de când ar fi trebuit să primească aceşti bani.

Baia Mare are privilegiul de a se afla pe lista scurtă a oraşelor care furnizează olimpici pentru loturile naţionale de chimie, matematică, astronomie, astronomie şi astrofizică, dar şi la alte materii. Cel mai titrat elev-olimpic al Băii Mari, Omer Cerahoglu, are de încasat peste 160 de milioane de lei vechi, pentru două medalii obţinute în anul şcolar 2010-2011. Pe lângă Olimpiadele la care a participat, Omer a mai câştigat şi Balcaniada, dar şi alte concursuri, poate la fel de tari ca cele de Olimpiadă.

Dar lista elevilor băimăreni care ar fi trebuit să primească recompensele pentru rezultate excepţionale este mai lungă. Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” este un izvor nesecat de olimpici internaţionali.

Cuceu Andrei are aur şi argint la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică, Marchiş Bogdan are aur la aceeaşi Olimpiadă, Draghiş Paul are argint la Olimpiada de Astronomie (sunt Olimpiade, discipline diferite) şi Suciu Tudor are argint la aceeaşi Olimpiadă. De menţionat că România a luat locul unu la Astronomie şi Astrofizică, datorită elevilor băimăreni şi a celor din ţară care au format echipa României, ceea ce este remarcabil la pătrat.

Elevii băimăreni ar fi trebuit să încaseze aceleaşi sume de bani, ca şi în cazul lui Omer. O medalie de aur, opt mii de lei, iar celelalte, în sume descrescătoare.

Putem face o scurtă comparaţie. Un olimpic sportiv primeşte 100 de mii de euro pentru aur (foarte bine!), iar un olimpic şcolar primeşte pentru aur două mii de euro. Totuşi diferenţa este mare, mult prea mare. Aceşti tineri continuă studiul la Universităţi celebre din întreaga lume şi duc numele României şi peste ani. Unii, e drept că sunt puţini, se întorc în ţară şi devin super specialişti. Poate şi munca olimpicilor şcolari ar trebui răsplătită mai bine, deoarece performanţele sunt asemănătoare, uneori poate mai deosebite pentru tinerii studioşi. Cine intră într-un astfel de „laborator” în care se pregătesc olimpici şcolari înţeleg ce spune GAZETA de Maramureş. Noi, un minunat săptămânal din nordul ţării, am susţinut cauza sportivilor talentaţi, dar şi cea a elevilor excepţionali.

Suntem indignaţi de felul în care aceşti copii sunt trataţi de ultimele două-trei guverne. Nici unul dintre miniştrii ai educaţiei nu a fost în stare să deblocheze o situaţie absurdă, ruşinoasă, impardonabilă. Câţi dintre miniştrii ultimelor cabinete care s-au perindat la cârma ţării au rezultate deosebite la studiu, câţi au fost olimpici, câştigători de medalii spre mândria României? Când se dau rezultatele, pe fluxurile media internaţionale, copiii de aur ai învăţământului românesc sunt menţionaţi în ştiri, după care îşi amintesc de ei cu ocazii în care România trebuie să se mândrească cu ceva şi, cum economic, social, antreprenorial, politic nu avem cu ce ne mândri, sunt scoşi la înaintare sportivii, elevii olimpici şi cei din zona culturală.

Pentru a vă face o idee ce înseamnă să câştigi o medalie la Olimpiadele Internaţionale Şcolare, să spunem că elevii chinezi stau în cantonament câte şase luni, în care nu fac decât materia la care participă. Elevii din Rusia şi SUA au resurse nelimitate şi primesc o atenţie deosebită, iar exemplele pot continua în multe alte ţări: Coreea de Sud, Singapore, India, ţări care investesc la modul corect în educaţie şi în pregătirea vârfurilor, iar rezultatele se văd din toate punctele de vedere, de la economic, la tehnologii de vârf.

O situaţie ca în România cu siguranţă că nu se poate întâlni în aceste ţări, dar şi în multe altele. Să mai spunem că pe lângă premierea elevilor, ar fi trebuit să primească o sumă ceva mai mică profesorii care i-au pregătit, iar şcolile care i-au avut în instituţie ar fi primit un premiu în acelaşi cuantum cu premiile elevilor. Banii veniţi la Şcoală se folosesc pentru dezvoltare, utilare, reparaţii, în folosul elevilor. O micuţă gură de oxigen, având în vedere subfinanţarea şcolilor, în general. Evident că nici aceşti bani nu au mai venit. Circulă mai multe variante de motive pentru nepermisa scăpare. Se spune că nu pot da banii respectivi deoarece există o Ordonanţă dată de guvernul Boc prin care nu puteau fi premiaţi bugetarii. Se mai spune că anul acesta, la un moment dat, s-ar fi pregătit o Ordonanţă prin care ar fi urmat premierea, dar se spune că de la guvern, prin minister, probabil, a venit o circulară prin care profesorii şi elevii erau anunţaţi că ei au renunţat la premii şi ministerul s-a conformat! Dacă este aşa, ne aflăm în faţa uneia din cele mai mari porcării făcute de guvernanţii români, oricare ar fi aceştia.  

Daţi banii copiilor, cei promişi, cei meritaţi!

„Sunt convinsă că olimpicii internaţionali îşi vor primi până la urmă banii binemeritaţi. Este trist că în ultima vreme se acordă o importanţă tot mai mică olimpiadelor şcolare. De la faptul că la etapa judeţeană  elevii unei şcoli trebuie să aducă un top de hârtie şi că diplomele se acordă doar dacă olimpicii îşi plătesc diploma, s-a ajuns la reducerea numărului de menţiuni şi premii la etapele naţionale, la reducerea numărului elevilor din lotul lărgit şi acum la neplătirea banilor promiţi pentru medaliile obţinute la olimpiadele internaţionale. Concluzia mea este că educaţia nu este prioritatea guvernanţilor şi a Ministerului Educaţiei” - profesor Carmen Matiaş.