Odiseea pietelor maramuresene

Fructe exotice, produse de contrabanda, chiloti sau alimente. Toate sunt vandute de-a valma in buricul localitatilor maramuresene. Multe dintre targurile din judet au devenit adevarate focare de infectii, pe care primarii se gandesc sa le cosmetizeze prin proiecte de miliarde, unele fantasmagorice. Unele n-au nici macar autorizatie sanitar-veterinara si n-au fost „cosmetizate” de ani buni. Sunt adevarate focare de infectie, in care se comercializeaza produse alimentare in conditii insalubre. Si, mai toate lasa in urma un morman de gunoi. Nu e vorba de niste spatii din cartierele periferice, ci de targurile si pietele in care se desfasoara saptamanal „tranzactiile rurale” in centrul unor localitati. In loc de parculete, statui, ronduri de flori, centrele celor mai multe comune si chiar orase din Maramures sunt ocupate de mese ruginite, pe care troneaza de-a valma produse lactate, legume, produse de contrabanda, haine second-hand. Desi de pe vremea cand fostul subprefect Gheorge Achim isi arcuia mustrator sprancenele in Palatul Administrativ se tot bate apa-n piua pe modul de comercializare a produselor in pietele maramuresene, la mai bine de un an de la aderarea Romaniei la UE, aceste spatii sunt inca departe de normele europene. Potrivit unui act normativ din 2006, producatorii particulari nu pot vinde in piete daca nu se inregistreaza la Directia Sanitar Veterinara. Pentru a obtine avizarea, acestia trebuie sa indeplineasca o serie de conditii stricte legate de conditiile de igiena, transport, depozitare si vanzare a marfii. Mai mult, legea prevede clar ca: „Pietele agroalimentare sunt destinate numai comercializarii produselor agroalimentare si de uz gospodaresc”. Numai ca, de cele mai multe ori, in astfel de piete se vand si haine sau chiar animale. Mai mult, pentru fiecare categorie de produse trebuie sa existe o hala separata care sa indeplineasca o serie de conditii. Locul de comercializare a carnii trebuie sa dispuna, pe langa racordurile la apa si canalizare, de camere frigorifice, butuci pentru transare, spalati si dezinfectati dupa incetarea vanzarii etc. Hala de vanzare a produselor lactate trebuie sa aiba mese acoperite cu material impermeabil si sa fie prevazute cu vitrine iar ambalajul produselor lactate sa fie acoperit cu tifon curat, hartie alba, capac din metal. Iar comercializarea legumelor si fructelor trebuie sa se faca in spatii separate, curate, in lazi sau in navete. Aceste conditii nu sunt respectate aproape nicaieri in judet. Si totusi, pietele „din buricul targurilor” functioneaza in voie... Primarii sunt constienti ca „buba-i mare” si incearca sa dreaga busuiocul prin diferite proiecte care spera sa se materializeze la un moment dat. Primarul din Stramtura, Ioan Pasere, ar dori sa concesioneze piata de la Podul Slatioarei unui investitor care „s-o puna la punct” ori macar s-o acopere. Si la Rozavlea, unde piata se tine taman in centrul comunei, existau niste planuri legate de „stramutarea” targului, numai ca, cel putin deocamdata nu s-au materializat. La Copalnic Manastur, primarul Stefan Mihalca ar vrea sa inlocuiasca piata agroalimentara cu o piateta cu fantana arteziana si chiar o statuie: „As vrea sa ramana o zona pietonala, sa deviem circulatia din centru si sa amenajam o piata frumoasa, cu un monument al eroilor, inclusiv o fantana arteziana s-ar preta. Dar valoarea proiectului e foarte mare. A fost deja un proiectant si a realizat o mica documentatie, speram sa gasim si o sursa de finantare”. In municipiul de peste Deal, pe locul vechii piete de aproape 70 de ani se doreste ridicarea unui complex comercial, printr-un parteneriat public privat dintre Primaria Sighet si o societate austriaca. Valoarea investitiei se cifreaza la 120 de milioane de Euro, iar proiectul va include si o parcare de 160 de locuri. Numai ca, cel putin deocamdata, acestea raman simple proiecte. Iar pana la materializare, centrele localitatilor maramuresene sunt ocupate saptamanal de aceleasi mese ruginite pe care se vand de-a valma alimente, unelte, haine... Conditii nerespectate „Pietele agroalimentare din localitatile care dispun de retele publice de apa si canalizare trebuie sa fie prevazute cu: * platou impermeabilizat, dotat cu fantani arteziene, hidranti si guri de canalizare; * W.C. public cu compartimente separate pentru femei si barbati; * boxa cu paviment si cu pereti din ciment sclivisit, racordata la reteaua de apa si canalizare, pentru pastrarea recipientelor in care se colecteaza deseuri solide; * bazine compartimentate pentru spalarea legumelor si fructelor; * chioscuri, baraci sau pavilioane compartimentate; * vitrine, mese fixe, grupate pe categorii de alimente, prevazute cu acoperisuri; * gratare sau suprafete din lemn, cu o inaltime de 10-15 cm de la sol, pentru depozitarea alimentelor, nefiind permisa asezarea acestora direct pe sol sau pe platou, chiar daca sunt ambalate; * loc de stationare a vehiculelor pentru aprovizionarea cu alimente, impermeabilizat, amplasat la cel putin 20 m distanta de ultimul loc de desfacere a alimentelor si supus aceluiasi regim de intretinere si curatenie ca si restul pietei” – HG 1.198/ 2002 privind aprobarea Normelor de igiena a produselor alimentare. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro