Ocrotitorul Maramuresului și Satmarului

In 24 aprilie, ortodoxia il cinsteste pe Sfantul Iosif Marturisitorul, singurul sfant al Maramuresului. Prea putin cunoscut, Sfantul refuza parca si astazi lauda oamenilor, ascuns intr-un mormant tainuit despre care nimeni nu stie cu exactitate unde se afla. Cei care l-au zarit pe Sfantul Iosif Marturi¬sitorul, asa cum sta zugravit intr-o bisericuta din Sighet, l-au asemanat cu un urias care ar putea cuprinde intreg Maramuresul. De fapt, sfantul chiar cuprinde intreg Maramuresul, protejandu-l. Pentru ca in rugaciuni e numit “ocrotitor al credinciosilor maramureseni”. Canonizat de cativa ani de Sinodul Bisericii Ortodoxe, sfantul a ramas putin cunoscut in judet. Unii spun ca misterul care continua sa-l invaluie si dupa moarte si dupa canonizare ar fi de fapt un refuz. Sfantul refuza lauda oamenilor, cu piosenia si bunul simt caracteristic originii sale taranesti. Dictionaul Sfintilor Ortodocsi il prezinta ca “un neobosit aparator al credintei ortodoxe, imbarbatandu-si fara preget pastoritii sa pastreze invataturile Bisericii, intr-o vreme in care presiunile pentru uniatie sau pentru trecerea la calvinism, venite din partea conducerii straine, erau tot mai numeroase”. Potrivit aceleasi surse, in anul 1701, Sfantul a fost chemat la Viena, unde i s-a propus renuntarea la ortodoxie, in schimbul unor avantaje materiale. A refuzat categoric, ceea ce a dus la iscarea unui val de acuze injuste si calomnii ce i s-au adus. In cele din urma, a fost arestat si intemnitat, dar nu pentru multa vreme, deoarece la presiunile romanilor maramureseni, a fost eliberat. Patru ani mai tarziu, este iarasi adus la judecata si condamnat, dar din nou intervin romanii maramureseni, asa ca la sfarsitul anului Sfantul va fi eliberat, interzicandu-i-se insa dreptul de a mai ramane in fruntea comunitatii ortodoxe din Maramures. In anul 1711 va reveni insa in scaunul episcopal, dar fiind slabit de atatea suferinte, isi da viata in mainile Domnului, la scurta vreme dupa aceea. Suprinzator, astazi nici manastirea Peri, nu poarta hramul “Sf. Iosif Marturisitorul” si nici bisericuta veche din satul Manastirea, unde se spune ca ar fi fost ingropat Sfantul. Desi unele marturii si inscrisuri arata ca Sfan¬tul ar fi ingropat in ciudata asezare Manastirea, care apartine de comuna Giulesti, deocamdata nu au fost facute niciun fel de cercetari care sa sustina sau sa infirme aceasta “teza”. Motivul ar putea fi legat si de atitudinea oamenilor din sat. In mod ciudat, satul in care este igropat singurul sfant maramuresean recunoscut de calendarul ortodox se spune ca este blestemat de... calugari. La intrarea in bisericuta se afla un alt mormant, despre care se spune ca ar fi al unui calugar. Si nu doar numele satului, ci si „nasterea” lui se leaga de aceasta manastire. Se spune ca localitatea a luat fiinta in urma stabilirii in zona a credinciosilor veniti in pelerinaj la o manastire de calugari. Dar, nu peste mult timp, oamenii i-au alungat pe monahi, iar acestia, inainte sa plece au aruncat un blestem asupra satului: sa nu se inmulteasca si sa nu sporeasca niciodata. Si, intr-adevar, populatia satului a ramas cons¬tanta in ultimii ani. Iar satenii cred ca, daca trupul Sfantului n-ar fi inmormantat in satul lor “cine stie ce-ar fi fost de noi”. Unii spun ca, povestea cu calugarii ar fi pornit de la o comoara care ar fi fost ascunsa in biserica. Astazi oamenii cred ca acea comoara exista dar nu consta in galbeni si pietre pretioase, ci e trupul Sf. Iosif Marturisitorul, ocrotitorul lor si al intregului Maramures. Sfantul Iosif Marturisitorul s-a nascut in secolul al XVII-lea, intr-un sat din Nasaud, intr-o familie de crestini ortodocsi. A trecut drept “maramuresean”, pentru ca a dobandit invatatura de la preotii satelor si mergand prin manastirile si schiturile Maramuresului. Este hirotonit preot, dupa care, in anul 1690 este ales episcop al Maramuresului, fiind hirotonit de mitropolitul Moldovei de la acea vreme, Dosoftei. Resedinta episcopala a fost la inceput in incinta manastirii Sfantul Mihail din Peri, dar cand aceasta a fost desfiintata, scaunul episcopal s-a mutat la manastirile Giulesti si Budesti din Maramures. Hramul Sf. Iosif Marturisitorul Unul dintre putinele lacase de cult maramuresene care poarta hramul Sf. Iosif Marturisitorul este bisericuta de lemn de pe Bulevardul Republicii (bisericuta de langa spital, cum i se spune), preot paroh Vasile Fodorut. Piatra de temelie a bisericii ce poarta hramul sfantului a fost pusa in anul 1993 de Prea Sfintia Sa Episcop Justianian al Maramuresului si Satmarului, deoarece in acea perioada, Seminarul Teologic Ortodox care poarta numele ilustrului ierarh maramuresean isi desfașura activitatea in cadrul Grupului Scolar de Industrie Usoara, din imediata apropiere. Arhitectul Petre Stefanescu a optat pentru arhitectura traditionala a bisericii maramuresene. In 9 aprilie 2001, de Florii, P.S. Justinian al Maramuresului si Satmarului impreuna cu preotii Vasile Fodorut si Ghita Man au oficiat prima slujba in bisericuta. Pe langa activitatea liturgica, la aceasta bisericuta functioneaza si Asociatia Filantropica “Sf. Iosif Marturisitorul” care are ca scop sprijinirea unor categorii sociale defavorizate.