Ocaua tribunalelor

Miculai Bilcec e un sighetean care de vreo 14 ani se judeca pentru un teren aflat in zona industriala a municipiului. A castigat mai multe procese, dar acum a inceput sa piarda, la aceleasi instante care cu ani in urma i-au dat castig de cauza. O poveste halucinanta care te duce cu gandul la subiectul zilei: reforma in justitie. Inainte de 1989, sigheteanul Miculai Bilcec avea in folosinta, de la CAP Sighetu Marmatiei, un teren in suprafata de 0,7 hectare in zona Combinatului de Prelucrare a Lemnului (CIL). Respectivul teren era folosit si ca groapa de gunoi (o parte). La inceputul anului 1990, Primaria Sighet i-a reinoit aprobarea de folosire a terneului, iar Bilcec s-a apucat de lucru. A desfiintat groapa de gunoi si a redat terenul circuitului agricol. Atunci au inceput si problemele. „Dupa ce terenul a fost bun de lucrat agricol, juristul Primariei, Vasile Hodor, l-a inchiriat unor cunostinte de-a lui. Am fost alungat cu pietre, batut. Cele cinci familii mi-au spus ca au primit acel teren din 1990 si ca nu mai am ce cauta acolo. Sa ma duc in URSS, asa mi-au spus”, declara Bilcec. Incep procesele Nedumerit, sigheteanul s-a dus la Primarie, dar juristul Hodor l-a trimis la plimbare, ca atare Bilcec i-a actionat in instanta pe cei care nu il lasau sa-si vada de terenul primit spre folosinta. Era toamna, iar recolta pe care urma sa o obtina prin lucrarile agricole efectuate a fost distrusa de familiile „concurente”, care au folosit terenul ca pasune pentru animalele personale. Prin sentinta civila 300 din 1991, Tribunalul Maramures i-a dat castig de cauza lui Bilcec. Din sentinta am retinut ca terenul i-a fost dat in folosinta pentru trei ani, drept urmare: „Obliga paratii Ardelean, Moldovan, Fovas sa predea in deplina posesie si pasnica folosinta suprafata de 4326 metri patrati si sa plateasca in solidar 10.274 lei despagubiri, dar si cheltuieli de judecata”. Sentinta a ramas definitiva. Pe de alta parte, au avut loc mai multe procese intre Bilcec si familiile contestatare (intre timp, unii au renuntat in favoarea altora). Si aceste procese au fost castigate de Bilcec, respectiv in 1994 s-a dispus condamnarea lui Ardelean, Fovas si Gaja pentru infractiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti. In anul 1997, tot Judecatoria Sighet condamna prin decizie definitiva pe Petru Gaja pentru nerespectarea hotararii judecatoresti. De la acea data, Bilcec nu a mai folosit terenul deoarece a fost amenintat de familiile cu care s-a judecat atatia ani. Babilonia din CL Desi avea atatea sentinte castigate, Bilcec a ajuns si la Curtea Suprema de Justitie, unde sentinta definitiva nu a fost casata si dosarul a fost retrimis la Sighet pentru restabilirea situatiei anterioare (Bilcec a fost pus in fata faptului implinit de Consiliul Local Sighet). Forul administrativ nu a tinut cont de rezultatele sentintelor si, in 1997, le inchiriaza terenul contestatarilor lui Bilcec pana in anul 2003. Mai mult, tot in 2003, terenul este atribuit si lui Eva Coht, din Cluj Napoca. „Cei din CL spun ca aceasta persoana este proprietara terenului, dar in toate actele nu apare decat numele si orasul, nici o adresa si nu a venit niciodata in Sighet. Eu cred ca este o persoana fictiva”, spune Bilcec. In acest context, procesele lui Bilcec au luat o intorsatura ciudata. In 2005, dupa un proces de aproape doi ani, Tribunalul Maramures constata ca Bilcec nu are drept asupra terenului deoarece CL Sighet a atribuit parcela altei persoane si sentintele anterioare au ramas fara consecinte juridice. Nu a avut importanta ca familiile cu care s-a judecat atatia ani au folosit terenul si ca din 2004 asa-zisul proprietar nu a aparut. Acum este randul sigheteanului sa achite cheltuieli de judecata si cheltuieli judiciare. Aceasta ultima sentinta este definitiva. Bilcec a mai trimis o adresa si la PNA, care a trimis cazul spre cercetare. „Procesomanita” din jurul acestui teren, aparent fara importanta, a descoperit un cerc vicios din care este greu sa deslusesti cand au avut dreptate magistratii maramureseni: la inceputul anilor 1990 sau in anul de gratie 2005? Nicolae TEREMTUS