Oaza de liniste de langa Baia Mare

In Sacalaseni, berzele isi mai fac inca cuib pe stalpii de curent si toamna vine cu miros de struguri copti, numai buni de stransi la sitau, sa iasa mustul. Aproape fiecare gospodarie are un umbrar de vita de vie deasupra curtii. Aflate la o distanta rezonabila de Baia Mare, Sacalaseniul si satele apartinatoare, Culcea si Coruia, au devenit in ultimii ani tinta migratiei orasenilor, care, satui de conditiile din prafuita si poluata Baia Mare, si-au cumparat terenuri in cele trei localitati, sa se poata bucura de conditii de trai sanatoase. Administratia locala asteapta cu bratele deschise un investitor mare, de preferinta nepoluator, si ofera in schimb o multime de beneficii. Sacalaseniul a fost prima data mentionat intr-un document pe la 1405, dar asezarea avea deja vechime. Spre deosebire de alte localitati, Sacalaseniul se mandreste ca isi tine tinerii acasa, prea putini au plecat la munca in strainatate, majoritatea preferand sa isi gaseasca de lucru prin apropiere. Pentru cei care nu se pot rupe total de viata urbana, e de mentionat ca distanta ce separa municipiul Baia Mare de comuna Sacalaseni e de aproximativ 10 km, apoi, drumurile sunt decente, iar spatiu pentru constructii este suficient. „Vesnicia s-a nascut la sat...” In ultimii ani au inceput sa se ridice case dupa case. Primarul, Emilian Pop, spune ca in ultimii trei ani, preturile terenurilor au crescut si de 10 ori: „E o migratie continua de la urban la rural, Sacalaseniul are tot ce trebuie in materie de utilitati, apa, gaz, canalizare si o retea de drumuri acceptabila, dar lucram si la acest capitol.” Comuna se mandreste cu trei biserici de lemn. Biserica „Sfanta Ana” din Coruia a fost adusa in centrul satului in 1794, din Pindur. Deasupra intrarii este gravata data mutarii sale si numele mesterului: “Anul Domnului 1794, 11 Noiembrie, construita de Farcas Ianos”. Impresionant e turnul foarte inalt, dar si ornamentele migalos sculptate. Interiorul de lemn este acoperit de panza pictata cu decenii in urna. In Culcea, la 1720 s-a construit biserica “Sfintii Arhangheli”. Realizat in intregime din lemn de stejar, edificiul a capatat o nota aparte prin prispa adaugata ulterior, care e bordata de stalpi atent sculptati. Picturile din biserica au fost realizate de Igoll Szieberth si rezista de mai bine de un secol, data finalizarii lor fiind anul 1900. Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, din Sacalasen, realizata din lemn de stejar in jurul secolului XVII, respecta tiparul bisericilor de lemn transilvanene. De dimensiuni reduse, cu intrarea in pronaus, prin partea sudica, lacasul de cult impresioneaza tocmai prin simplitate. Picturile, doar partial pastrate, au fost realizate de Paula Weissn din Baia Mare, in 1865. Comuna e printre putinele in care se mai pastreaza obiceiul de a merge in claca. In plin sezon de scos catofi am vazut o holda impanzita de saci plini si o multime de oameni care lucrau de zor. Ne-au spus ca au inceput de dimineata si erau ceasurile amiezei, iar cartofi de scos mai erau foarte putini. Primarul ne-a confirmat, oamenii mai merg in claca: „Nu ca mai demult, dar mai merg, se ajuta unii pe altii. Altadata, cand se ridica o casa, se facea claca dupa claca pana era casa ridicata. Cand se turna fundatia, se facea claca, cand se turna planseul, claca, cand se ridicau peretii, claca, cand se punea acoperisul, claca”. In comuna exista un motel, dotat cu tot ce trebuie pentru cateva zile de relaxare, inclusiv o baza sportiva. Apoi, pentru amatorii de pescuit exista in Coruia o balta, numai buna de stat pe marginea ei cu batul in mana in timp ce restul fac o frigare pe gratarul special amenajat in apropierea apei. In vecinatatea baltii este un atelier de sculptura in lemn unde se fac fel de fel de figurine ce ajung apoi la export. Momentan, in comuna exista o multime de investitii in derulare care au ca finalitate modernizarea si reabilitarea institutiilor de invatamant, a caminelor culturale si a drumurilor. In plus, iluminatul public este deja finalizat. Marele regret al primarului din Sacalaseni este ca inca nu au prins nicio colaborare cu un investitor de calibru mare, care sa creeze locuri de munca, dar acest lucru reprezinta o prioritate in proiectele de viitor. Fieraria lui Gheorghe Kovacs Pe langa femeile care inca mai au in casa razboaie de tesut, Coruia se mandreste cu fieraria veche. O caocie traditionala, de unde au iesit de-a lungul timpului tot felul de scule, utilaje, garduri, care de care mai maiestrit lucrate. Caocia a apartinut lui Gheorghe Kovacs, fierar care a potcovit toti caii din comuna si din imprejurimi zeci de ani. Prin sat mai exista unelte de lucrat campul, garduri, scule, toate facute de el. Batranul a murit de ani buni, dar nepoata lui, Claudia Somcherechi isi aminteste cum, in fata caociei, bunicul ei facuse o ciga, un sistem de scripeti menit sa ridice caii care nu stateau la potcovit si sa ii tina suspendati, pentru ca fierarul sa-i poata “incalta”. “E aproape imposibil de redat ce am trait atunci, stiu ca veneau la bunicul meu oameni de prin tot Chioarul si chiar de prin Tara Lapusului. Il stia lumea ca lucra bine, facea orice din fier, pluguri, grape, sape, orice. Nu era scula pe care sa zica cineva ca o vrea si el sa nu o poata face. Apoi tin minte cum ridicau caii aici in ciga si cate unu statea cu farfuria cu zahar la botul calului, sa ii ia atentia de la potcovit. Acuma vreau sa redeschid fieraria, si eventual sa o transform intr-un mic muzeu. Sunt amintiri pe care le pretuiesc foarte mult. Bunicul meu din asta a trait, din asta si-a ridicat casa si tot ce vedeti aici. Avea si un cod cu bunica, batea fierul intr-un anume fel si bunica stia ca o cheama aici. Oaspeti din strainatate Vara aceasta, pe la inceputul lunii iulie, un grup de tineri belgieni a vizitat comuna. “Scutii belgieni sunt un grup de tineri pe care i-am cunoscut intr-o deplasare in cadrul asociatiei comunelor la Bruxelles. Acolo l-am cunoscut pe presedintele asociatiei care are ca obiect de activitate crearea de legaturi intre tinerii statelor membre UE. Au stat 18 zile. Anul viitor, un grup de tineri din Coruia va merge in Belgia, iar in Sacalaseni va veni un alt grup de tineri”, ne-a spus primarul. Dincolo de implicarea lor in activitati de ecologizare a zonei si de turul facut prin judet, cel mai impresionant lucru pentru tinerii belgieni a fost integrarea in familiile din comuna. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro