Oameni si caini

Complexul comercial „Meda” este unul dintre cele mai mari si mai cunoscute din oras. De-a lungul anilor, a trecut prin mai multe „valuri” de renovari, privatizari, amenajari. A fost compartimentat, impartit dupa gustul si asemanarea celor care detin spatiile comerciale. Pana la urma, arata rezonabil. Spatiu dupa spatiu a fost dotat cu termopane, un mod de prezentare a marfurilor mai apropiat cerintele noastre europene. Toate, mai putin unul. Pe partea spre podul Decebal, ultimul spatiul comercial arata ca o ruina. Este singurul care mai are rame din metal, din alea de pe vremea comunistilor, sinistre si de un gri-cenusiu. Probabil va fi si acest spatiu renovat (daca nu se va prabusi pana atunci), dar cand vii dinspre Independentei, te „loveste” imaginea magazinului parasit si de o culoare deprimanta. De parca nu ar fi de ajuns, exista si un fel de extindere, din tabla, daca nu ma insel. Ce este acolo nu stiu, dar ar putea fi orice: bar ambulant, crasma de cartier, magazie, A.B.C., sau nimic. Si cand te gandesti ca din acel magazin cumparam: ace, ata, elastic, haine… Trecand de ruina magazinului ce nu vrea sa se schimbe, am ajuns cu masina la trecerea de pietoni, dupa statia de autobuz. Aici, stand la stop am vazut o ciudatenie (alta). Pe partea cu magazinele, la trecerea de pietoni nu era nimeni, doar…un catel. Un maidanez ce statea tacticos si astepta sa se faca verde. Spun asta deoarece am vazut secventa. La verde pentru pietoni, catelul a trecut fara probleme strada. Nu a depasit spatiul destinat acestui lucru. Pe celalalt trotuar, s-a scuturat si in pas alergator s-a pierdut printre blocurile cenusii ale cartierului Decebal. Am mai auzit despre caini ce respecta semnele de circulatie, dar… La Semiluna am vrut sa intram prin gangul ce are iesire in bulevard, acolo unde este o alta statie de autobuz. Am vrut, dar nu am putut, deoarece un cetatean cu un Audi, nou, dar tot de culoare gri, statea de-a curmezisul, blocand intrarea. Am claxonat de ne-am plictisit. Colegul meu s-a enervat si prin semne doar de soferi stiute (banuiesc ca sunt si ceva injuraturi) i-a transmis sa ne lase sa trecem. Nu a inteles, sau nu a vrut, asa ca am fost nevoiti sa ne chinuim sa urcam prin niste gropi… La plecare, asta cu masina era tot acolo, acum incercand sa faca o intoarcere de 180 de grade pentru a merge spre Meda. Avand o masina mica, am reusit sa trecem de individ si am intrat in coloana de masini ce se tara ca melcul spre gara. O zi plicticoasa de februarie… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro