Oameni

Vasile. Sihastru. L-am intalnit in urma cu multi ani, pe un deal de langa Barsana. Locuia intr-o casa mica, de doi metri patrati. Avea in curte doar doua gaini si un caine. Traia din alimentele pe care i le aduceau credinciosii veniti sa se roage sus, la biserica de pe munte. Cand l-am intrebat daca nu e greu, si-a ridicat pentru prima data privirea si a raspuns: „Daca crezi, nimic nu e greu”. Gheorghe. 80 de ani. Pensionar, fost detinut politic. E bolnav, si el si sotia lui, dar inca sta noaptea si scrie carti. Cand sotia se simte mai bine, da o fuga la CNSAS sa caute prin dosare. Isi doreste sa-si finalizeze cartea inainte sa moara. A douazecea, cred. L-am intrebat daca nu e greu. S-a oprit pentru prima data din explicatii si mi-a raspuns: „cand faci ceva in care crezi, niciodata nu e greu”. George. 24 de ani. Masterand. La intervale regulate de timp, e arestat abuziv pentru mitinguri. Lupta pentru Basarabia, anticomunism. Isi doreste sa invete cat mai multi tineri istoria si valorile. L-am intrebat daca nu e greu. S-a oprit din scris si mi-a raspuns: „cand faci ceea ce trebuie, nu e greu”. Mihaita. 7 ani. Face naveta 7 kilometri la scoala, in fiecare zi, pe jos. Invata bine, e olimpic si dupa masa merge si cu vitele la pascut. L-am intrebat daca nu e greu. A zambit: „daca faci ce-ti place, nu e greu”. Maria. 100 de ani. A crescut singura 8 copii, a ridicat doua case, a muncit cu ziua pentru o ulcica de lapte, la copii. Am intrebat-o daca nu a fost greu. Si-a facut cruce: „Nimic din ce ne da Dumnezeu nu e greu, pentru ca ne da numai cat putem duce”. Ioana. Am avut onoarea si norocul sa cunosc multi Oameni. Intr-un fel sau altul, i-am intrebat pe toti daca a fost greu. Apoi mi-am amintit ca stiam raspunsul de mica, cand credeam cu tarie pot deveni scriitoare, ziarist, avocat si medic in acelasi timp. Am intrebat-o pe bunica cand te opresti din lucrurile in care crezi pentru ca e prea greu. Atunci nu mi-a raspuns. Azi nu mai e nevoie. Stiu: niciodata. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro