O tragedie antica: eruptia Vezuviului

* La 24 august 79, vulcanul Vezuviu a erupt cu o violenta inimaginabila. Orasele din apropierea muntelui (Pompei, Herculaneum si Stabiae) au fost acoperite cu un strat gros de material vulcanic si noroi si nu au fost reconstruite niciodata, istoria asternandu-si o vreme uitarea peste ele. Vezuviul a fost, fara indoiala, unul dintre vulcanii cu cel mai mare potential distructiv din toata Europa. In perioada expansiunii Romei timpurii, vulcanul a fost linistit si de aceea oamenii din Campania l-au receptat mai mult ca pe o priveliste frumoasa decat ca pe o amenintare. Micile cutremure provocate de munte nu i-a ingrijorat prea mult pe locuitorii zonei, care au construit neincetat in jurul vulcanului, cu toate ca in trecut eruptiile acestuia au distrus periodic asezarile de la poalele lui. In anul 2001, pe un versant al Vezuviului a fost descoperit un sat din epoca bronzului aproape perfect conservat. Arheologii au descoperit zeci de oale, farfurii de ceramica si recipiente rudimentare de forma unor clepsidre, care contineau inca resturi fosilizate de migdale, faina, grane, ghinde, samburi de masline si chiar ciuperci. Depunerile de sedimente vulcanice si noroiul de eruptie au dus la conservarea acestui sit preistoric si au permis reconstituirea existentei sale cotidiene, mergand pana la frunzele de pe acoperisurile de paie si boabele de cereale din recipientele aflate in bucatarii. Vezuviul ramasese in stare latenta zeci de ani la rand si romanii se obisnuisera atat de mult cu el, incat explorasera si pesterile lui interioare. Istoricul Strabo scria cu nonsalanta ca s-ar putea ca Vezuviul sa fi fost candva un vulcan activ. In vremea Imperiului roman timpuriu, in Pompei traiau 20.000 de oameni, printre care negustori, mestesugari si fermieri care au exploatat solul fertil bogat al regiunii, cultivand vita de vie si pomi fructiferi. Nimeni nu banuia ca fertilul pamant negru reprezenta de fapt ramasitele eruptiilor anterioare ale vulcanului. In ziua de 24 august 79, Vezuviul s-a trezit din nou la viata si a erupt fara intrerupere timp de opt zile. Spre groaza miilor de spectatori care se aflau in tribunele amfiteatrului din Pompei, Vezuviul a inceput sa erupa. Cu un zgomot inspaimantator, dopul de lava care astupa hornul vulcanului a sarit in aer si pietre de o marime nemaivazuta au cazut in apropierea craterului. Un mic oras roman de provincie a inceput sa piara. La putin timp, a tasnit sub mare presiune magma bogata in gaze. Aceasta a proiectat la mii de metri inaltime bucati de lava care s-au transformat in pietre ponce, cu porii mari, pietre care au cazut in jurul muntelui. Vantul le-a impins spre sud-est, catre oras. Dupa pietrele ponce, a urmat o ploaie de cenusa nisipoasa, provenita din rocile smulse peretilor hornului. Se estimeaza ca eruptia a aruncat in aer aproximativ sase kilometri cubi de cenusa si pietre. In aceasta eruptie nu a existat lava, ci doar suvoaie de bolovani, piatra ponce si cenusa. Milioane de tone de cenusa fierbinte au cazut pe orasele din jur, urmate de revarsarea unei cantitati uriase de apa provenind dintr-un rezervor constituit intr-unul dintre craterele vulcanului. Apa amestecata cu cenusa a format un fel de pasta incandescenta care a acoperit totul in calea sa. Un nor mare de cenusa s-a imprastiat in aer si s-a ramificat asemenea unui copac. Pliniu cel Tanar, martor la eruptia vulcanului, ne-a lasat cea mai completa descriere a eruptiei Vezuviului, marturie pastrata in doua scrisori pe care i le-a trimis istoricului Tacitus. „Norul se ridica de pe un munte – de la asemenea distanta nu ne puteam da seama de pe care munte, dar dupa aceea am aflat ca era Vezuviu. Cel mai bine il pot descrie daca il compar cu un pin. Crestea pe cer ca un trunchi foarte lung din care se desprindeau cateva ramuri. Imi imaginez ca a fost inaltat de o suflare brusca ce a slabit apoi in intensitate si a lasat norul fara sprijin, astfel ca acesta s-a imprastiat in jur datorita propriei sale greutati. In unele parti norul era alb, in altele avea pete intunecate de pamant si cenusa”, scria Pliniu cel Tanar. Potrivit lui Pliniu cel Tanar, eruptia a durat 18 ore, tanarul de 17 ani la vremea aceea povestind ca „oamenii isi acopereau capul cu pernele, singura aparare impotriva unei ploi de piatra” si ca „un nor negru si infricosator, incarcat cu materie combustibila avansa spre oras. Unii isi deplangeau propria soarta. Altii se rugau sa moara.” Pompeiul a fost ingropat sub un strat de cinci metri de cenusa vulcanica, iar coasta a suferit modificari majore. Herculaneum (un oras mai mic decat Pompeiul, dar care reprezenta destinatia de vacanta preferata a romanilor bogati) a fost ingropat sub aproape douazeci de metri de noroi si material vulcanic. In faza initiala a eruptiei, un vant din vest a protejat orasul, apoi un nor gigantic de cenusa incinsa si de gaz a coborat pe panta vestica a Vezuviului, inconjurand orasul si omorandu-i pe cei care au ramas. Acest nor mortal a fost urmat de un suvoi de noroi vulcanic si piatra, care a ingropat orasul. Spre deosebire de Pompei, foarte putine victime au murit inauntrul zidurilor orasului. Cei mai multi, dupa ce si-au luat lucrurile mai de pret, au incercat sa se refugieze in niste incaperi construite pe un dig. Lava si cenusa au blocat repede intrarile in camerele respective si oamenii dinauntru au murit sufocati in scurt timp. La Stabiae, oras asemanator Herculaneumului, a murit sufocat de emisiile de gaze Pliniu cel Batran, la vremea aceea comandant al flotei romane de la Misenum. Unii locuitori ai Pompeiului s-au intors dupa urgie pentru a-si scoate casele distruse de sub cenusa si pentru a-si salva bunurile de valoare, dar cele mai multe obiecte au ramas ingropate. In secolul al XVIII-lea, un sapator de fantani a scos la suprafata, in locul unde s-a gasit orasul Herculaneum, o statuie de marmura. Administratia locala a reusit sa excaveze o parte a zonei si sa recupereze numeroase obiecte de arta, dar proiectul a fost abandonat la scurta vreme. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urmele orasului Pompei. De atunci, excavarile au continuat aproape fara intrerupere pana in ziua de azi. In secolul al XVIII-lea, cu ocazia primelor sapaturi sistematice, s-a gasit paine in cuptoarele de piatra si diferite resturi alimentare in vase ceramice. In 1927, guvernul italian a continuat sapaturile arheologice, recuperand de la Herculaneum numeroase opere de arta: statui de marmura si de bronz, picturi de mare valoare. La Pompei au fost descoperite ramasitele a 2.000 de barbati, femei si copii. Dupa ce acestia au murit asfixiati, cadavrele lor au fost acoperite cu cenusa, care a intarit si prezervat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele li s-au descompus, lasand in urma un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spatiile goale cu ghips, relevand in detaliu pozitiile in care au murit victimele vulcanului. Orasul a fost conservat in buna masura. Obiectele care spun povestea vietii de zi cu zi in Pompei sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca si statuile sau frescele. La Herculaneum primele ramasite umane au fost descoperite abia in 1982. Sutele de schelete descoperite poarta urmele care atesta moartea oribila de care au avut parte. Pompeiul este astazi una dintre cele mai faimoase atractii turistice din Italia. In fiecare an, peste 2,5 milioane de turisti viziteaza orasul de la poalele Vezuviului. Dezastrul din Martinica In 1902, a erupt vulcanul Pelée din insula Martinica. Vulcanul a inceput sa erupa in noaptea de 7 spre 8 mai. Un nesfarsit torent de lava incandescenta, atingand o temperatura de 1.800 de grade Celsius, a navalit in orasul Saint-Pierre. Cei mai multi dintre locuitori, surprinsi in pat, au fost asfixiati, carbonizati sau inecati in lichidul negru si clocotitor. La periferie, muncitorii, treziti inainte de a se crapa de ziua, au fost luati de puhoiul de lava si arsi de vii. Nici o casa din Saint-Pierre nu a ramas in picioare. In numai doua minute o asezare prospera a fost pustiita si transformata intr-un imens cimitir. Cei 30.000 de locuitori ai orasului au pierit, cu exceptia unui detinut negru, pe care directorul inchisorii il pedepsise in ajun, intemnitandu-l intr-o celula subterana. La 9 mai a fost salvat de soldatii trimisi in ajutor. Infernul numit Krakatoa La 11 august 1883, muntele Rakete a prins sa se trezeasca din somnul sau secular. Coloana care a tasnit din crater a masurat 11.000 de metri inaltime. La 26 august, eruptia a atins apogeul. Coloana de fum si cenusa a cuprins, asemenea unei coroane, intinsul apei si pamantului. Apoi s-a pornit o ploaie deasa de noroi. Pana departe, in insulele invecinate si pe coastele Iavei si Sumatrei, izvoarele si fantanile au fost ocupate, plantatiile de orez acoperite. In plina zi, soarele a disparut si s-a lasat un intuneric de nepatruns. Fortele naturii s-au dezlantuit cu o furie de neinchipuit. Exploziile s-au succedat fara incetare, umpland vazduhul cu pietre si noroi, in timp ce marea urla napustindu-se asupra uscatului. Un val urias, inalt de 35 de metri, s-a rostogolit dincolo de tarm, distrugand totul in cale. Infernul acesta a tinut 48 de ore. Din Krakatoa, a carui suprafata masurase inainte 35,5 km patrati, ramasesera numai 10,5. Toata partea de nord disparuse sub apa, la peste 200 de metri adancime. In schimb, in sud si in sud-vest, se adaugase o intindere apreciabila, rezultata din depunerea magmei; insula avea acum 15,33 km patrati. Pe o raza de 90 km in jurul vulcanului, distrugerea a fost completa. Cataclismul de la Krakatoa a costat in total 40.000 de vieti umane. O amenintare latenta La aproape 2.000 de ani de la distrugerea orasului Pompei, Vezuviul, unul dintre cei mai bine supravegheati vulcani din lume, ameninta din nou locuitorii din apropierea versantilor lui. Pe laturile vulcanului se afla zeci de aparate de masura, care inregistreaza activitatea seismica a solului, temperatura gazelor din fumarolele emise de vulcan si deformarile solului. Toate aceste aparate transmit fara intrerupere semnale inregistrate catre observatorul Vezuviului, situat in Napoli. Informatiile astfel culese sunt completate cu datele transmise, in fiecare luna, de satelitul european Envisat, care analizeaza miscarile solului. De la eruptia din 79, care a provocat moartea a 30.000 de oameni, Vezuviul a mai erupt inca de 30 de ori, asa ca a fost pus sub observatie incepand cu secolul al XIX-lea. Incepand cu anul 1.036, Vezuviul a erupt in medie la fiecare 39 de ani. In 1631, Vezuviul a erupt cu violenta, provocand moartea a 4.000 de persoane. Primul observator al vulcanului a fost construit in 1846, la ordinul regelui Siciliei, Ferdinand al II-lea de Bourbon. Eruptia din 18 martie 1944 s-a soldat cu 26 de morti si cu 12.000 de persoane ramase fara de adapost, eruptia neintrerupandu-se timp de 11 zile. Ultima eruptie a vulcanului, o eruptie minora, a avut loc loc in 1994, dar este asteptata in viitorul apropiat o eruptie majora, care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de oameni ce locuiesc in „zonele mortii” din jurul Vezuviului. Ioan BOTIS