O tara minoritara

Chiar daca patriotismul nu mai este la moda, Romania este, inca, locuita de romani. In plina dezbatere a proiectului de Lege privind Statutul minoritatilor nationale, GAZETA face o scurta prezentare a statutului pe care populatia minoritara l-a dobandit in tari precum SUA, Spania sau Marea Britanie. Azi, patriotismul pare din ce in ce mai desuet. Cuvinte precum tara, natiune, popor par a fi lipsite de orice consistenta. De la atata saracie, falimente programate si delapidari lasate doar cu victime si fara vinovati, parca s-a pierdut mandria de a fi roman. Si totusi, aceasta atmosfera alimentata de indiferenta a fost tulburata de un proiect de lege, cel cu privire la Statutul minoritatilor nationale. Oricat de ranit ar fi de gafele guvernantilor, romanul si-a amintit ca minoritatea este doar un grup. Adica, respectand cea mai simpla norma a democratiei, minoritatea trebuie sa se supuna legilor majoritatii. Iar acest proiect legislativ spune altceva. Va prezentam semnificatiile dobandite de termenul „minoritate” in diferite contexte si spatii geografice si, mai ales, statutul pe care-l au minoritatile in alte state din „lumea civilizata”. Contextul socio-economic In context socio-economic, termenul “minoritate” se refera la un grup de oameni care, in concordanta cu un set de criterii particulare, alcatuiesc un grup etnic mai mic decat un alt grup etnic. Principalele criterii care stabilesc caracteristicile unei minoritati sunt limba, nationalitatea, religia sau cultura. In SUA, termenul “minoritate” se foloseste, de regula, pentru a desemna populatia care nu este de culoare alba, dar situatia s-a mai schimbat in ultimii ani. Intrucat valurile de imigranti au determinat diminuarea influentei rasei albe in domeniile social, politic, economic sau cultural, folosirea termenului „minoritate” atunci cand se vorbeste de cetatenii americani de alte rase este considerata o injurie. Contextul politic Din punct de vedere politic, minoritatea este un grup de oameni de o alta etnie decat majoritatea si care este recunoscut astfel de catre legile statului respectiv. Exista mai multe tipuri de minoritati. Se vorbeste de o minoritate lingvistica, termen care desemneaza un grup de oameni care vorbesc o limba, diferita de a majoritatii. In statele in care se recunosc minoritatile lingvistice se stabilesc si anumite drepturi specifice, cum ar fi dreptul la comunicare cu administratia guvernamentala sau dreptul la scolarizare in limba materna. Printre tarile care au prevederi speciale legate de minoritati se numara China, Germania, India, Rusia sau Marea Britanie. Totusi, Marea Britanie mentine conceptul ca britanicii sunt o supra-natiune. Fara minoritati Pentru ca atunci cand vine vorba de minoritati e dificil sa se stabileasca granita dintre drepturi si obligatii, cele mai multe guverne contemporane din lumea civilizata au preferat sa considere ca oamenii pe care-i conduc apartin aceleiasi nationalitati. Chiar daca au acceptat recunoasterea unor grupuri ca etnii distincte, nu s-au recunoscut oficial minoritatile nationale. Cu adevarat curajosi se dovedesc a fi insa actualii guvernanti ai Romaniei, care au reusit, prin proiectul de Lege privind Statutul Minoritatilor, sa instituie niste drepturi pe care nici macar tarile dezvoltate nu le-au recunosc. E adevarat, in Vest se vorbeste despre forme de organizare ale minoritatilor, dar este vorba de anumite organizatii care nu se pot implica in deciziile politice ale tarii si care vegheaza asigurarea si pentru minoritari a acelorasi drepturi de care se bucura majoritatea. Este si cazul SUA, unde diferentele rasiale sau etnice au determinat organizarea populatiei in diferite sub-grupuri. Aceste diviziuni sunt mai cu seama rasiale, decat nationale. In spatiul american reusesc sa convietuiasca mai multe rase, dar exista o singura natiune, cea americana. Situatia din Europa Nici in Europa situatia nu este cu mult mai diferita. Spania, de exemplu, nu recunoaste o diversitate de nationalitati, sustine, insa neoficial, existenta unor minoritati lingvistice. Se vorbeste despre minoritati nationale doar in statele in care nu s-a reusit constituirea unei majoritati nationale, cum este cazul Bosniei-Herzegovina, unde peste 95% din populatie apartine uneia dintre cele trei natiuni constitutive: bosnieci, croati sau sarbi. Desi Romania este departe de aceasta situatie, aici existand o populatie majoritara, cea romana, se recunosc 22 de minoritati nationale (albaneza, armeana, bulgara, ceha, croata, elena, evreiasca, germana, italiana, macedoneana, maghiara, poloneza, rusa-lipoveana, rroma, ruteana, sarba, slovaca, tatara, turca, ucraineana). Conform proiectului Legii privind Statutul minoritatilor nationale, este considerata “minoritate nationala” orice comunitate de cetateni romani care traieste pe teritoriul Romaniei de cel putin 100 de ani, este numeric inferioara populatiei majoritare si are propria identitate etnica, culturala, lingvistica si religioasa specifica, pe care doreste sa o pastreze, sa o exprime si sa o dezvolte. De ce este nevoie ca Romania sa aiba minoritati nationale? Raspunsul ar trebui sa vina din partea liderilor comunitatilor minoritare. Poate ar trebui sa explice si de ce vor sa instituie anumite drepturi pentru populatia minoritara, drepturi pe care majoritarii nu le au. Mihaela MIHALEA