O nouă carte a scriitorului Nicoară Mihali

Zilele trecute a ieșit de sub tipar, în condiții grafice deosebite, a 54-a carte a scriitorului maramureșean Dr. Nicoară Mihali. Cartea „Frizeria” este prima dintr-o trilogie de teatru.

Cartea este o parabolă care vorbește despre o lume condusă de femei, mai precis, are loc un accident. Un avion care transporta încăr­cătură radioactivă spre o centrală atomică explodează la marginea unui oraș, în cetate. Asupra orașului respectiv se produce o mu­tație biologică, femeile se masculi­nizează, le scad sânii, se lățesc în umeri și le crește mustață sub nas. Disperate, în fiecare dimineață, femeile aleargă în faţa oglinzii să-și ciuntească mustața. Un grup de artiști care toată viața lor au fost săraci, se hotărăsc să se îmbogă­țească, își ridică o frizerie în centrul orașului și zi lumină tund mustăţile femeilor. În câteva luni ajung putred de bogați. Frizerul vagabond se îndrăgostește de femeia călugăriță și vrea să o scoată din orașul cetate. Însă femeia președinte instaurează un stat totalitar și militarizează societatea femeilor. Cu părul strâns din mustața femeilor, artiștii frizeri fac saltele și le vând soldaților pe front. Pentru că bărbații își dau seama că femeile nu mai au nevoie de ei, părăsesc orașul. Femeile sunt preocupate în permanență să atingă perfecțiunea.
În actul al II-lea, piesa se desfășoară într-un laborator de corecție a defectelor umane, fizice și psihice. Aici lucrează femei medici esteticieni, psihologi care interpretează visele, și femei specializate în astrologie. De fapt, este o concurență ca și în lumea de azi între marile clinici ale lumii, care se întrec în operații estetice.
Iar actul al III-lea, autorul spune că l-a visat, pentru că piesa exploatează și o lume fabuloasă a literaturii populare. Preia basmul lui Ispirescu, „Cele 12 fete de împărat” care se duc noapte de noapte să petreacă pe un alt tărâm. Femeia președinte ia hotărârea să facă o vizită în lagărul de la Auschwitz, luând tot staff-ul feminin cu ea: femeia prim-ministru, femeia ministru al educației, femeia reporter, femeia căpitan. În timpul vizitei ajung în camerele de gazare, iar ghidul le arată maneta care era trasă numai după ce gardienii se asigurau că toate ușile sunt închise ermetic. Spre surprinderea tuturor, instalația funcționează. Ghidul strigă: „Ce educativ, o să experimen­tăm și noi, pe viu, moartea!”. Iar femeia președinte declară: „Senti­men­tul îmbătrânirii se naște în privirile celorlalte, corpul este altceva decât ființa ce-l încadrează”.
De fapt, piesa de teatru demonstrează că orice lume care o ia razna și distruge echilibrul lumii create de Dum­nezeu, nu poate să ducă decât la moarte.
Următoarele piese din trilogie sunt „Șoareci de laborator”, unde perso­najul Grieg, medic oncolog, este cuprins el de cancer, eliberează cobaii pe care a făcut experimente, pleacă de unul singur din clinică și se întâlnește la groapa de gunoi a orașului cu personajul biblic Iov. Piesa este, de fapt, un tratat despre suferința umană. Iar a treia piesă de teatru este „Tăietorii de miei”, des­pre destinul unui fete din Oaș, Irina (cea norocoasă), care ajunge femeie de serviciu la Paris, se îndrăgostește de un student la filosofie din Siria, rămâne gravidă și pleacă în plină iarnă să-și caute o soră, femeie de serviciu la Roma. O prind durerile facerii și naște lângă un zid al Vaticanului. Piesa în esență vrea să spună premoniția lui Emil Cioran din anii ’70: „Catedrala Notre Dame de Paris, peste 100 de ani, va ajunge o moschee”.

Cartea este ilustrată cu desenele ins­pirate ale lui Mihai Olos, asta pentru că autorul i-a povestit subiectul piesei celebrului sculptor când acesta încă mai era în viață. Iar el
i-a schițat câteva desene, pe care i
le-a dat într-un dosar cu precizarea: „Pentru Frizeria lui Mihali”. I-a plăcut ideea despre cum se îmbogă­țesc artiștii pe seama disperării femeilor care caută frumusețea. Dar cartea este ilustrată și cu câteva desene semnate de scenarista Anca Maria Cernea, pe tema androginului, cât și coperta care reprezintă de fapt condamnarea la moarte a aviatorului ce a adus mutația biologică asupra femeilor.

Cartea este tradusă în engleză și franceză, autorul dorește să o trimită la toate teatrele din România, cadou, și la câteva teatre din Franța și Anglia, în speranța că un regizor inovator și deschis la minte o va pune în scenă și îi va da viață.

„Mihali răstoarnă tiparele cu această piesă de teatru, pentru că într-o lume privată de iubire și caducă, personajul «Căscăunul» (fost ofițer de securitate) rămâne singurul om cu față umană. Nici călugărița care reprezintă religia și nici frizerul prozator care reprezintă cultura, nu reușesc să învingă sistemul.”
Dr. Nadia Aurelia Roman