O nouă campanie de cercetări arheologice pentru căutarea mormintelor și recuperarea osemintelor deținuților politici morți în lagărul de muncă de la Periprava, jud. Tulcea

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în colaborare cu Parchetul Militar, organizează începând cu ziua de 8 iulie 2019 a VI-a campanie de cercetări arheologice în localitatea Periprava, com. C. A. Rosetti, jud. Tulcea. Acţiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în fosta colonie penitenciară.

În cursul anilor 2013 și 2015-2018, IICCMER a organizat și desfăşurat cinci campanii de cercetări arheologice în perimetrul actualului cimitir lipovenesc din Periprava. În acest loc, în perioada anilor 1959-1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politici decedați în colonia de muncă ce a funcționat în apro­pierea loca­lității.
Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deţinuţilor a fost stabilită pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum şi de la câţiva foşti angajaţi ai coloniei pe­nitenciare. În prezent, la suprafaţa solului nu există niciun fel de semne care să indice prezenţa mormintelor.
La începutul anilor ’50, Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind de la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătă­toare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig între localităţile Periprava şi Sfiştofca, ca măsură de protecție împotriva inundării terenurile ce urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole.
De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri. Astfel, începând din anul 1959, în zonă au fost aduşi mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun.
Conform informaţiilor documentare precum şi a numeroaselor mărturii provenite de la foștii deţinuţi care au supraviețuit detenției din lagărul de la Periprava, rezultă că decesele au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei.
Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanţi, şefi de secţii, personal sanitar şi administrativ şi până la simpli gardieni, care în virtutea funcţiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenţie, care avea ca principal scop distrugerea rezistenţei fizice şi morale a deţinuţilor, iar în cazul celor ale căror resurse de viaţă se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăţia indiscutabilă a înal­ţilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi, în ultimă instanţă, a liderilor de partid şi de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau suge­rate pe cale ierarhică.
În campaniile arheologice desfă­șu­ra­te în anii anteriori au fost des­coperite și cercetate 41 de mor­­minte de deținuți, fiind extrase și recuperate osemintele a 40 de persoane. În cazul unui mormânt s-a constatat că scheletul lipsea, acest lucru explicându-se prin faptul că familia defunctului a avut cândva posibilitatea să afle locul precis de înhumare, să-l poată dezgropa și să-i recupereze rămă­șițele. Toate osemintele des­coperite au fost transportate după fiecare campanie pentru inves­tigații medicale la Serviciul de Medicină Legală din Tulcea, ulterior fiind transferate pentru ana­lize specializate la Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti unde se realizează și testele ADN în vederea stabilirii identității persoanelor decedate.
În campania din acest an se vor deschide și cerceta noi suprafețe arheo­logice, care vor conduce la des­­co­perirea şi recuperarea altor morminte. Cercetările vor fi efectuate de un colectiv de arheologi de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud și Muzeul de Istorie Turda), alcătuit din Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horaţiu Groza, Marius Oprea și Gheorghe Petrov.

Investigațiile se vor desfășura în prezenţa reprezentanților Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituție care a fost sesizată de IICCMER în privința persoanelor decedate în lagărul de la Periprava şi a locului unde acestea au fost înhumate, pe acest caz fiind deschis în anul 2015 un dosar de cercetare penală. Aceștia vor fi însoțiți în teren de specialiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Tulcea și de la Serviciul Județean de Medicină Legală Tulcea. Acţiunea se desfă­șoară în colaborare cu Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Primăria comunei C.A. Rosetti, Rezervația Biosferei Delta Dunării şi Poliția de Fron­tieră.