O monografie de referinta

Recent a aparut la Editura Astra cartea semnata de Ioan Chindris si Niculina Iacob intitulata „PETRU PAVEL ARON”. Primul autor, redutabil cercetator si actualul director al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Romane, scrie studiul „Testamentul lui Petru Pavel Aron”, reproducand textul publicat in editia Biblia Vulgata Blaj, 1760-1761, cuprinzand cinci volume, aparut la Editura Academiei Romane, 2005, iar cel de-al doilea autor, universitara suceveana, si-a intitulat contributia „Limba si studiul Vulgatei de la Blaj”, ce a aparut prima data tot in cartea mentionata mai inainte. Cele doua demersuri amintite sunt dense, consacrate ierarhului, omului si autorului Petru Pavel Aron, personalitate eminenta a Blajului, succesorul marelui Vladica Inochentie Micu Clain, o figura uriasa in categoria marilor barbati care au pus bazele formarii conceptului de natiune romana. Ioan Chindris conchide: „Religia si cultura au constituit sabia cu dublu tais a lui Aron, cu care s-a deschis calea spiritualitatii romanesti moderne.” Episcopul unit Aron a fost o personalitate fascinanta, care a trait o viata sfanta si, asa cum spune autorul Testamentului, „a trebuit sa moara pentru ca succesorii sai, oamenii, sa-si dea seama ca au avut un asemenea contemporan.” In evocarea destinului lui Petru Pavel Aron, Ioan Chindris radiografiaza riguros viata politica si sociala a romanilor transilvaneni in secolul XVIII, subliniind importanta Unirii din 1700, primul act major de integrare in spatiul de civilizatie europeana. Totul este tratat cu acribie, pe baza de documente, consultandu-se un aparat bibliografic impresionant, fara hiperbole si exprimari encomiastice, asa cum ii sta bine unui istoric dublat de o solida formatie intelectuala. Se demonstreaza argumentat ca timpurile nu au fost deloc blande cu cei din Ardeal, fiind nevoie, pe langa fermitate (Micu Clain), de multa diplomatie (Aron), pentru ca cei din cetatea Blajului sa-si afirme si realizeze obiectivul cresterii spirituale a credinciosilor, care suportau o dubla asuprire (sociala si nationala). In aceasta actiune, Petru Pavel Aron a pornit de la premisa ca oricat de generoase ar fi idealurile si indemnurile, acestea nu reprezinta mare lucru daca nu sunt asociate cu puterea exemplului personal. Sub acest aspect, Episcopul din Blaj a dus o viata fara repros, cu imense sacrificii si daruire de sine. Si-a desprins de pe trup lanturile si obezile de tortura putin inainte de a trece in eternitate, la numai 55 de ani. A luptat prin arma culturii nu numai pentru credinciosii uniti, ci pentru toti conationalii lui. Se cuvine consemnat faptul ca, in pofida relatiilor tensionate dintre cultul greco-catolic si cel ortodox, cele doua strane ale Bisericii s-au gasit impreuna in momentele majore ale istoriei: Revolutia de la 1848 si Unirea din 1918. Ce pacat ca nu invatam nimic din trecutul atat de dureros, dar generos. Datoria autoritatilor baimarene A murit la 9 martie 1764, in Baia Mare, de unde a fost dus si inmormantat la Blaj. Ar fi de datoria autoritatilor baimarene sa marcheze prezenta lui Petru Pavel Aron in orasul de pe Sasar macar printr-un bust, iar istoricii ar trebui sa identifice cladirea unde si-a sfarsit viata acest sfant necanonizat. Marea lui creatie, traducerea Vulgatei Sfantului Ieronim, savarsita numai in doi ani, a vazut lumina tiparului dupa aproape trei secole, prin osteneala plina de ravna a unor cercetatori, in principal, de la Institutul de Istorie al Academiei Romane „George Barit”, din Cluj-Napoca, condus de academicianul Camil Muresan. Vulgata este mai veche cu 30 de ani decat Biblia lui Samuil Micu, tradusa din greceste. Ultima a fost insa tiparita si de aceea a circulat in toate bisericile romanesti, indiferent de confesiune, mai bine de o suta de ani. Ce-a de-a doua parte a cartii, studiul doamnei Niculina Iacob, scoate in evidenta meritele literare ale traducerii Vulgatei, conchizand, pe baza unei demonstratii ample, ce include un „Indice de cuvinte, sintagme, forme”, ca: „…aceasta traducere este o reusita incontestabila.” Concluzia cartii prezentate este ca Petru Pavel Aron trebuie considerat ca face parte din Scoala Ardeleana. Intr-un articol scris cu multa caldura despre aceasta scoala a spiritualitatii romanesti, academicianul Eugen Simion spunea despre traducerea Vulgatei: „Astept ca filologii romani s-o citeasca si s-o comenteze.” Cartea prezentata este un prilej in plus ca Biblia lui Aron, tradusa din latina, sa aiba rezonanta pe care o merita cu prisosinta. Aparitia Vulgatei, monument de limba si eruditie, ma indeamna sa-l parafrazez pe Miron Costin: „Nasc si-n Tara Transilvaniei oameni.” Adrian MAN