O măsură delicată, dar necesară

O spun de multă vreme că ceea ce se întâmplă în România, nu de acum, ci începând cu anul 2004, nu a făcut decât să ştirbească orice urmă de normalitate sau democraţie, într-o ţară oricum aflată la începutul vieţii libere.

În condiţiile în care instituţiile statului au ajuns să fie aservite politic oamenilor impuşi de PDL, a devenit imposibil să se mai vorbească despre drepturi, lege, respect sau independenţă.

Din aceste motive, dar şi din multe altele, care sunt enumerate în motivele de suspendare depuse de USL la Parlament şi la Curtea Constituţională a României, suspendarea lui Traian Băsescu a rămas singura cale de a debloca instituţiile statului.

Suspendarea şi demiterea lui Traian Băsescu au devenit cu adevărat necesare în momentul în care acesta, de la Palatul Cotroceni, şi-a permis să ameninţe public şefi de partide, pentru că nu îi mai sunt lui pe plac şi pentru că aceştia au decis să ia atitudine în urma abuzurilor tot mai evidente ale PDL şi ale preşedintelui.

Nu este o situaţie pe care ne-am dorit să o retrăim, însă altfel nu putem rezolva blocajul instituţional în care România se află.Guvernul USL, încă de la investire, a fost sabotat constant, fiind împiedicat să îşi exercite atribuţiile şi să îşi respecte promisiunile faţă de oameni, de către o serie de instituţii pe care PDL şi Traian Basescu le-au colonizat de-a dreptul.

Dacă Preşedintele ar fi învăţat ceva din experienţa din 2007, când, tot în urma unor abuzuri a fost suspendat de Parlament, şi şi-ar fi exercitat mandatul în interiorul atribuţiilor sale constituţionale, aşa cum a jurat de mai multe ori, nu s-ar fi ajuns la această măsură.

Suspendarea este chiar ultima soluţie la care USL a putut recurge în încercarea de a normaliza lucrurile, premierul Victor Ponta propunând, iniţial, o soluţie de compromis: demisia şi a sa şi a lui Traian Băsescu şi rezolvarea situaţiei prin votul cetăţenilor români, însă a fost refuzat. Acest refuz dovedeşte ceea ce liderii USL susţin de foarte multă vreme, şi anume faptul că Traian Băsescu, şi PDL în general, nu au de gând să facă transferul democratic de putere, ţinând cu dinţii de orice funcţie, pe care se credeau numiţi pe veşnicie.

Dincolo de tristeţea şi tragismul situaţiei, pentru că lipsa democraţiei într-un stat de drept este tragică, este revoltător cum au curajul cei din PDL să acuze USL că organizează lovituri de stat în Parlamentul României? Şi cine îndrăzneşte să vorbească de justitie independentă, când, să ne amintim, în momentul în care votul în Camera Deputatilor pentru numirea unui judecator la CCR a fost anulat şi repetat până cand a ieşit „cum trebuie” şi a fost numit omul agreat PDL? Cum pot, oare, persoane ca Roberta Anastase şi Adriean Videanu, persoane fără nicio cădere morală, să vorbească despre lege, cand ei ştiu de lege ca acel lucru de care nu trebui să ţină seama?

Demiterea lui Traian Băsescu este un lucru pe care USL l-a promis românilor, iar acum îşi respectă promisiunea. Şi tot din păcate spun, este un act absolut necesar, pentru că Traian Băsescu a arătat în aceste 2 luni că o coabitare este imposibilă.

În aceste zile, Uniunea Social Liberală nu face nimic altceva decât să readucă lucrurile la normal. Din păcate, regimul Băsescu a făcut ca lucrurile normale să fie văzute ca anormale, legea ca facultativă, iar statul de drept ca o utopie.

Dragoş Titea, secretar general Departament Transporturi PSD