O mana de GAZETA

Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Am trecut prin bune si rele spre disperarea prietenilor si dusmanilor nostri. Am ajuns aici dupa o munca care nu poate fi descrisa in nici un text. Marturie stau noptile petrecute in redactie, zilele duse in delegatii, ciornele reale si virtuale, nervii aruncati la gunoiul nefolositor si nereciclabil. Cinci ani in presa sunt mai mult decat anii adunati de un individ ce intra in maturitate. Am crescut sub ochii curiosi ai celorlalti colegi si „jucatori¬ pe terenul presei maramuresene. Am trecut prin bune si rele spre disperarea prietenilor si dusmanilor nostri. Am ajuns aici dupa o munca care nu poate fi descrisa in nici un text. Marturie stau noptile petrecute in redactie, zilele duse in delegatii, ciornele reale si virtuale, nervii aruncati la gunoiul nefolositor si nereciclabil. Am petrecut mai mult timp in redactie decat pe la casele noastre. Familiile sunt parte din acest mic angrenaj, cu suflet mare, ce se numeste GAZETA de Maramures. In urma cu cinci ani, pe o terasa a unui restaurant renumit din oras, Dan Parcalab s-a hotarat sa inceapa aventura care ne-a adus la aceasta aniversare. Pentru Dan, GAZETA este copilul de suflet si realizarea, aceea chestie pe care o faci o singura data in viata, iar altele nu pot fi decat copii palide. De cinci ani, Dan sta cu oamenii GAZETEI, si la bine si la rau, iar oamenii GAZETEI stau cu Dan, fie ca e soare, fie ca e frig. In mod ciudat, de neinteles pentru multi, s-a formata o echipa (formata din alte mici echipe) un fel de nationala a noastra. Echipa traieste in jurul GAZETEI si ziarul in jurul nostru. Asa s-a inchis cercul. GAZETA este o stare… Oamenii administrativi ai GAZETEI In fiecare an s-a scris de cei care fac acest minunat ziar, saptamana de saptamana, cu rabdare si pricepere. Si acum trebuie sa scriem. Ar parea ca ne repetam, dar GAZETA este o poveste ce se repeta la nesfarsit si din acest motiv putem sa ne permitem sa ne prezentam colegii in fiecare an. Discutii au fost de fiecare data, dar in final totul a fost bine. Administratia, ca orice administratie este inima financiaro-birocratica a ziarului nostru. Aici sef este Danut, unul din „batranii¬ redactiei. De cand a venit Tudor pe lume, o mandrete de baiat, Dan-Danut este mai serios, nu prea mai rade, e mai grijuliu cu lucruri peste care inainte trecea fara sa observe. De pe margine se vede cum s-a transformat. In bine! Ne suparam pe el cand vine si stinge lumina pe motiv de economie, dar este omul zilei de 15 (atunci se dau salariile). Desi Anca este acasa cu Tudorel, nu am uitat ca publicitatea este o chestie serioasa. Nelu, sef peste difuzare stie cate abonamente avem in Baia Mare ca si in Tautii Magheraus si la trei noaptea. Eu il banuiesc ca are cosmaruri, ceva de genul² la chioscul de la… s-a epuizat GAZETA de luni si nu mai are ce sa dea. Fana tine evidente si tot felul de hartii care pentru cei din redactie nu au nici un rost. Evident ca un mecanism nu functioneaza fara hartii. Langa administratie este un departament foarte important² publicitatea. Monika si Lia isi impart un teritoriu care este motorul financiar. Monika are putere de convingere, iar Lia scrie repede si stie prima ce se mai vinde prin Baia Mare si Maramures. Marius e cel care duce si aduce, acum e preocupat de ce net sa isi puna si de un mic concediu. Marius conduce ca un profesionist, dar a invatat unele ghidusii de la un alt profesionist² Ciprian. Andrei creste in umbra lui Nelu si stie o gramada de jocuri pe calculator, iar Vasile e mereu pregatit sa te duca ori unde este nevoie. La tehno e misto! Departamentul de tehnoredactare are doua subdepartamente. Dora, un dor pentru Dan, face ziarul. Este seful Ctrl+S, Ctrl+h-2…si alte hieroglife pentru ceilalti. Are o viteza ATIpica si asculta Vintila, Baniciu, Andries. Ada este ultima venita in echipa, specializata pe publicitate, are uneori idei. Doina, corectorul nostru, (cea care nu a vazut acest text in intregime), are un birou intreg la dispozitie. Ea adauga sau scoate virgulele puse aiurea, mananca morcovi si are un pisoi nazdravan si-o iubire eterna pentru Dinamo. Celalalt departament este teritoriul lui Flo. Editorul nostru este un tip special. Mi-e drag Flo pentru migaleala de care da dovada si ideile geniale pe care le are. Sebi este o rotita ce lucreaza ca un robotel. Tacut, de un bun simt rar de gasit in ziua de azi. Are o masina matusalemica ce scoala tot cartierul pe la 2 sau 3 noaptea, cand se merge acasa. Silviu nu are un departament, dar el insusi este o parte distincta a ziarului. Fotografiile lui sunt ravnite de toti si scrie pe ele² „meserias¬. O redactie cu fumatori si nefumatori Redactia, acolo unde se scrie ziarul are doua camere. Una este pentru fumatori, neincapatoare, a doua e bucataria transformata in redactia 2, cu doi nefumatori. Cel mai nou venit in echipa este Adriana. Are stofa de ziarist, se vede dupa cum a evoluat in perioada de cand suntem colegi. Merge si vine, nu refuza nici un subiect si incepe sa aiba un stil personal. George face sportul si o parte din pagina de IT. Joaca GO si este un unchi fericit de nepotel. Ii place baschetul si ar vrea ca sportul sa ocupe un spatiu mai mare. Urmeaza greii! Mircea, o jumatate de Ioana, s-a specializat pe subiecte de atitudine. Uneori refuza sa mearga pe ici, pe colo, dar revine si face ce e de facut. Ioana, ceasul nemtesc al redactiei a fost pariul reusit al GAZETEI. Ea e jumatate de Mircea si a umblat prin tot judetul si este un prieten adevarat al prietenilor nostri de peste Tisa si Prut. Ciprian are un bebe ce creste odata cu ziarul. Luni merge la Tribunal pentru cazuri, dar si la celebrul lui proces. Marti pe teren, iar de miercuri se apuca de scrie ca sa termine undeva joi, spre seara (cred ca uneori ma copiaza). Gabi Artusatan vine din alta zona de activitate, dar este un prieten sclipitor, care da lectii la multi „purtatori de orice¬. Nelu din redactie este cel mai citit redactor al GAZETEI. Celebrele lui materiale de mijloc sunt preluate si de alte publicatii din multe judete. Intotdeauna are o carte la el, daca nu in geanta, in suflet. Eu astept de mult sa apara cartea lui. O minunatie de carte. Puiu sau Nicu, sau Nicolae sunt eu. Cel mai fericit cand sunt toti in redactie si scriem un nou numar al GAZETEI. Mai nou, joc Conquiztador cu Dan si Flo (in pauzele tehnologice). Dan ne snopeste si se bucura ca un copil. Un sef din neam de parcalab Dan este seful GAZETEI si un ziarist desavarsit. Cand scrie nu mai aude si nu mai vede nimic. Are taria de a merge mai departe. Probabil datorita, sau si datorita noua. A trecut prin desertul nesimtirii si a suportat fara probleme bocancii luati de la fel si fel de nesimtiti. De dragul GAZETEI si de dragul nostru. Noi il iubim, el ne iubeste si toti facem cel mai bun produs de presa din aceasta parte de tara. Este singura zi si singurul numar in care ne permitem sa ne laudam fara sa parem ridicoli. Acest text, probabil criticat de toti, a fost scris intr-o zi de joi. Pe langa mine roiesc toti. Am vrea sa terminam mai repede. GAZETA va avea haine noi si trebuie facute probe. Ma grabesc, dar nu sunt multumit. As fi vrut sa scriu cat de importanti sunt toti cei care lucreaza la GAZETA si cata pretuire exista pentru fiecare. Normal ca ne mai certam, dar nimic nu a reusit sa ne puna in genunchi. In final, cei mai importanti sunteti dumneavoastra, cititorii. Noi va iubim…