O jumătate de secol de căsnicie

Iuliana şi Traian Chira din satul Rus au sărbătorit zilele trecute 50 de ani de căsnicie. Chiar dacă n-au avut o viaţă uşoară, au ştiut să aibă încredere unul în celălalt, că trebuie să muncească şi să aibă credinţă în Dumnezeu. Urmează o poveste de viaţă asupra căreia mulţi dintre cei tineri pot medita.

Iuliana (68 de ani) şi Traian Chira (71 de ani) şi-au sărbătorit Nunta de Aur, iar printre cei veniţi să-i cinstească s-au aflat şi naşii lor de acum 50 de ani. Mirele Traian ne-a întâmpinat spunând că în 50 de ani de căsnicie şi-a dat seama că el este capul familiei, dar soţia sa este gâtul.

Cei din sat îl ştiu sub porecla de „Traianu Frăsânii”, care-i vine de la numele mamei lui. Povestea e cât se poate de interesantă: „nu mi-au spus după numele tatălui pentru că tatăl meu a murit în război, nici nu am apucat să-l cunosc, aşa că mi s-a spus după numele mamei, Traianu Frăsânii”.

S-au căsătorit în 1962, el avea 21 de ani, iar ea 18 ani. Nu prea le vine să creadă că au trecut 50 de ani, spunând că au trecut foarte repede: „tot lucrând şi având tot timpul ocupaţie nu ne-am dat seama cum a trecut timpul”.

Care-i secretul longevităţii căsniciei? „Nu ne-a fost uşor dacă ne luăm după semnele zodiacale, că amândoi suntem lei şi teoretic nu suntem compatibili. Dar ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să ne fim aproape şi la bine şi la greu. Suntem şi impulsivi, dar când am avut ceva de făcut, am stat jos să ne înţelegem ce şi cum trebuie făcut.

La 3 ani după nuntă, în 1965, am fost în armată un an şi cinci luni. Înainte să plec în armată începusem construcţia casei, dar ne erau gata doar o cameră şi un antreu”, ne-a povesti Traian Chira.

L-am întrebat şi cum şi-a cucerit soţia, iar răspunsul a venit scurt: „ea m-a cucerit pe mine”.

Au avut o tinereţe grea, mai ales că din cauza unei declaraţii mincinoase a fost arestat politic: „Am fost acuzat că sunt huligan politic. «Prietenii» m-au băgat în puşcărie. 5 persoane am fost pârâte. Eu n-am fost membru de partid. De ce am fost arestat: am fost la un verjel, o petrecere cu coşerji. Căminul era din lut văruit, iar pe pereţi erau nişte lozinci cu „Trăiască clasa muncitoare!”, „Trăiască Partidul Comunist!”. Nu ştiu care cum a jucat, dar lozincile au căzut şi nu le-au mai ridicat de jos, şi cred că au fost unii care au şi rupt din ele. Eu şi azi pot să spun „să-mi cadă mâinile dacă am rupt vreuna”, nici nu am ştiut ce s-a întâmplat până m-au dus la Şomcuta. A fost însă un om care a declarat că m-a văzut când le-am rupt. Am făcut recurs la Baia Mare şi mi-au tăiat din pedeapsă şi am făcut 6 luni de puşcărie la Satu Mare la Penitenciar. În cele 6 luni am lucrat. La Şomcuta m-au bătut mai tare, că nu credeau că spun adevărul că n-am rupt afişele. Am ştiut din cauza cui am făcut puşcărie, dar nu m-a lăsat fratele meu să i-o întorc, şi a fost mai bine aşa.  

Vă daţi seama că o asemenea experienţă la 20 de ani nu-i uşoară. Plus că după o asemenea arestare, cuvântul meu n-a mai contat, indiferent la ce întreprindere am lucrat. Iar dacă aveam ceva probleme, nu mă puteam plânge la nimeni. Multă vreme au comentat în sat despre mine că unii spuneau că neavând tată n-a avut cine să mă educe, după care au zis că sunt puşcăriaş. Dar nu le-am băgat de seamă, mi-am văzut de treabă.” La un an după ce a ieşit din puşcărie s-au căsătorit. Părinţii lor nu erau de acord, dar asta i-a ambiţionat să ia o decizie: „faptul că nu ne-au lăsat să fim împreună de fapt ne-a făcut să luptăm unul pentru celălalt. Aşa că într-o seară ne-am dus la starea civilă pe ascuns. I-am dat secretarului o horincă şi ne-a căsătorit. A fost martor omul de serviciu de la Consiliu”. Când le-au spus părinţilor a ieşit mare scandal, dar erau deja în faţa faptului împlinit. Şi cu toate că pe doamna Iuliana au bătut-o iniţial, au acceptat să facă nunta cum se cuvine, la Biserică, cu naşi şi invitaţi”.

Concluzia este extrem de frumoasă şi de luat în seamă: „Am şi muncit, dar ne-am şi distrat. Dar mai presus de toate a fost încrederea unul în celălalt şi în Bunul Dumnezeu. Nu avem regrete, am avut o viaţă frumoasă. Am fost şi foarte bolnavi amândoi de am crezut că ne-om duce, dar uite că am ajuns şi Nunta de Aur cu ajutorul Bunului Dumnezeu”. De fapt, nu trebuie să surprindă pe nimeni această gândire sănătoasă, dacă luăm în considerare că Traian Chira este şi prim corator la Biserica din Rus.

Traian Chira a lucrat de la 18 ani la cariere de piatră, la Ferneziu, în Baia Sprie, după care a fost la Şcoala de tractorişti din Satu Mare în 1967, iar după 6 luni a lucrat la IFET. Apoi a ajuns la Drumurile Naţionale, unde a lucrat 14 ani, deşi nu se înţelegea bine cu conducerea. Am fost trimis să lucrez şi la Canal ca şofer, dar, neavând maşină, după 11 zile m-am întors acasă. Dar pentru că nu mă înţelegeam cu şeful, în final am reuşit să mă transfer la Mina Şuior, pe o maşină la aprovizionare. Aşa am văzut toată România, şi de acolo am intrat la 53 de ani la pensie. Soţia nu a lucrat că a fost bolnavă din 1974. Avem o fată şi o nepoată”

„Zilele trecute am avut petrecerea dedicată Nunţii de Aur. Un lucru deosebit a fost că au fost prezenţi şi naşii noştri: Chira Gheorghe şi Eudochia, care au 82 şi 76 de ani. Ne-am făcut poză, dar acum am stat noi pe margine şi ei pe mijloc. Ei au 53 de ani de căsnicie. Naşul nostru îmi este şi văr primar. Diferenţa de la nunta aceasta a fost că acum muzica era lângă noi, iar acum 50 de ani cântam noi de mama focului. A fost o petrecere foarte reuşită”, ne-a spus mirele de aur.