O istorie... lichida

Daca faraonii beau 17 tipuri de bere, stratificarile sociale din Roma antica se pot citi plecand de la costul vinului. Romul si rachiul au marcat epoca sclavagismului, cafeaua pe cea a Revolutiei Franceze, ceaiul epoca industriala, iar Coca-Cola epoca moderna, noteaza Rocco Moliterni, in cotidianul La Stampa, citat de Rompres. ”Cine bea bere traieste o suta de ani”, spune o reclama celebra. Dar berea de cat timp exista? Primele „blonde” (care in realitate erau un lichid dens si opac, la vremea respectiva nefolosindu-se inca hameiul pentru fermentatie) dateaza inca din zorii civilizatiei, cand omul a devenit din nomad agricultor si a inceput sa conserve granele. Conservandu-le, a descoperit bautura care urma sa devina adevarata „limfa” vitala a unei intregi zone, Semiluna Fertila (intre Egiptul de astazi, Turcia, Irak si Iran), leaganul unor societati complexe si evoluate, precum cea a faraonilor si asirienilor. Marturia civilizatiei a trecut apoi la greci si romani, care si ei si-au legat cultura de o bautura, pe care o considerau „iubita de zei”: vinul. In jurul anului 1000 arabii, triumfatori din Spania si pana in Turcia, au fost cei care au studiat distilarea vinului si au pus bazele acelor bauturi alcoolice care au marcat epoca marilor explorari si a sclavagismului, ce merg de la rachiu la rom, iar mult mai tarziu de la coniac la whisky. A urmat cafeaua, originara din Yemen, dar curand cultivata in Indonezia si Brazilia, bautura care a servit drept fundal Revolutiei Franceze. Ceaiul, venit din indepartata China, a tonificat Revolutia industriala de pe pamantul britanic. Secolul al XX-lea a asistat la succesul acelui American Way of Life, care are un nume si un simbol, Coca-Cola. Cel care a citit evolutia societatii umane in spatele filigranului bauturilor care au „udat-o” este Tom Standage, un jurnalist si istoric londonez, autor al eseului „Istoria lumii in sase pahare”. Inainte de a fi istoric (pe ici pe colo apar unele inexactitati, de exemplu cum a putut Iulius Cezar, care a murit in 44 i.H, sa bea celebrul vin Falerno Opiniano in secolul I d.H?) Standage este jurnalist, iar cartea sa este o succesiune stralucita de informatii si curiozitati care te fac sa o citesti (sau sa o bei?) pe nerasuflate. Berea, alintata De exemplu, descoperi ca pe vremea egiptenilor existau cel putin 17 tipuri de bere, „dintre care unele desemnate cu nume poetice, care unei urechi moderne ii suna aproape ca sloganuri publicitare”: frumoasa si buna, cereasca, purtatoarea de bucurie, adaosul la mancare, abundenta, fermentata. Nume speciale aveau si tipurile de bere destinate ceremoniilor religioase. Alte ceremonii, precum simpozioanele, care au fost pentru greci terenul de cultura al filosofiei, erau marcate de vin, care urma sa aiba o functie fundamentala si in raspandirea crestinismului. Trebuie spus ca grecii nu beau vinul „pur”, ci il lungeau cu apa. Vinul urma sa devina o „hartie de turnesol” pentru a citi stratificarile sociale din Roma imperiala. Se gaseau in „Urbe” (cetate) vinuri pentru toate buzunarele, de la amestecurile respingatoare destinate sclavilor (poate ca asa numita „posca” - apa cu otet - a fost bautura pe care centurionul roman a folosit-o pentru a uda pieptul lui Iisus pe Cruce) si pana la foarte scumpul si foarte rarul Falerno Opiniano, nectarul imparatilor. Marcus Aurelius, la sfatul lui Galenius, l-a baut chiar ca doctorie. De la grog la Cola O data cu trecerea secolelor se poate descoperi, in schimb, ca adevarata cauza a suprematiei britanice pe mari, intre secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, sta in sanatatea mai buna de care se bucura marinarii englezi. La bordul corabiilor care afisau pavilionul Union Jack se bea grog (Grogam era porecla amiralului Edward Vernon care l-a inventat) amestec de rom, apa si o specie de fruct citric. Tocmai datorita acestui ingredient din urma, mai precis vitaminei C in care este bogat, ajuta la combaterea scorbutului, una dintre maladiile cele mai raspandite, adesea mortale, care ii afectau pe cei care navigau pe mare. Trecerea de la bere la grog i-a facut pe englezi mai sanatosi, chiar in anii in care francezii au inlocuit pe flotele lor vinul (care contine putina vitamina C) cu „l’eau de vie” - rachiul - care nu are aceasta vitamina. Rezultatul urma sa se vada in 1805, la Trafalgar. Arabilor, a caror religie le impunea sa nu bea vin, li se datoreaza in schimb prima folosire pe scara larga a cafelei, originara din Yemen. Boabele de cafea erau cunoscute inca din antichitate, dar consumarea cafelei ca bautura s-a raspandit in jurul orasului Mecca, numai cu incepere din secolul al XV-lea. Dupa indelungate dezbateri daca este sau nu imbatatoare, liderii religiosi au autorizat consumarea acestei licori. Tot asa cum a facut si Papa Clement al VIII-lea, caruia i-au supus spre examinare in 1605 problema daca noutatea legata de Islam este sau nu permisa si crestinilor. Foarte pragmatic, Sfantul Parinte a vrut sa o guste, a gasit-o excelenta si a „binecuvantat” raspandirea acestui consum. Ceaiul, legat inca din antichitate de ritualurile societatii chineze, s-a impus in Marea Britanie, via Portugalia, in secolul al XVIII-lea. A devenit intr-adevar o bautura la moda la curtea engleza, dupa casatoria, in 1662, a lui Charles al II-lea cu Ecaterina de Brabant, fiica regelui Ioan al Portugaliei. In dota ei se afla si un cufar cu ceai. Treptat, ceainicele si-au facut aparitia in casele nobile si burgheze. Datorita ceaiului, Compania Indiilor si-a extins comertul si cu China, iar muncitorii filaturilor in curs de infiintare au gasit la pret redus un mod de a se reface. Ultima este Coca-Cola, care s-a nascut intamplator, la sfarsitul secolului al XIX-lea si este bautura societatii comunicatiilor. S-a afirmat nu numai datorita gustului, ci si genialelor operatiuni de marketing care au insotit raspandirea ei. A dus in lume simbolurile si forta imperiului in curs de afirmare, cel nord-american. Daca sase sunt bauturile care au definit trecutul civilizatiei umane, care va fi bautura secolului al XXI-lea? Ca o ironie a sortii, este aceeasi bautura care a decis prima cursul evolutiei umane: apa. Disponibilitatea, resursele limitate, calitatile ei vor fi terenul unor lupte pentru suprematia in lumea care ne asteapta. La Stampa