O istorie „la patru ace”

* Luni, 12 octombrie a.c., la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Maramures va avea loc deschiderea expozitiei „O istorie la patru ace”, realizata in colaborare cu Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Maramures si Complexul Muzeal Judetean Bistrita-Nasaud. Principalele motivatii ale acestei expozitii temporare sunt: prezentarea in fata publicului vizitator a unui fragment de istorie – o altfel de istorie decat cea evenimentiala. In esenta, aducerea in memorie a vremurilor in care intalneai la tot pasul mici ateliere mestesugaresti in care croitori, pantofari, blanari sau olari isi desfasurau activitatea zilnica pentru nevoile comunitatii; cunoasterea de catre public a patrimoniului cultural – scoaterea din depozite a colectiilor nevalorificate pana acum. Expozitia aceasta este prima dintr-un sir de expozitii temporare cu tematica mestesugurilor urbane. De ce am inceput cu croitoria? Pentru ca este un foarte vechi mestesug care, spre deosebire de altele care au disparut sau sunt pe cale de disparitie (palarieri, tesatori, taietori de postav etc.), a cunoscut o evolutie spectaculoasa. Mestesugul simplu de odinioara a deschis lumea mirifica si plina de secrete a modei. Sunt expuse obiecte specifice mestesugului croitoriei, din perioada cuprinsa intre sec. XVI-XX, printre care: tiparul sigiliului breslei croitorilor din Baia Mare (1545), stema breslei croitorilor din Bistrita, lazi ale breslelor din Baia Mare si Bistrita (1800, respectiv 1807), metru liniar datat 1701, un spectaculos cufar de calatorie a croitorilor din Bistrita (sec.XIX), desigur nelipsitele masini de cusut, cu manivela sau cu pedala (Willcox&Gibbs, Wheeler & Wilson, Singer, Durkopp, Naumann si Schweitzer) si vechi calcatoare casnice (cu carbuni) sau de croitori, care atrag in mod deosebit atentia. Un loc important il ocupa documentele de arhiva, in copii sau original, care aduc in fata publicului statute si regulamente de functionare a vechilor bresle, dar si instructiuni sau tipare pentru practicarea acestui mestesug. Atmosfera de epoca specifica sfarsitului de secol XIX este, spunem noi, admirabil conturata de piese personalizate, cum ar fi superbele rochii din matase, cu broderii si dantele, cusute manual, care au apartinut Mariei Pocol, sotia cunoscutului castelan de pe Valea Borcutului. Accesoriile vestimentare medievale si moderne intregesc acest tablou al unui mestesug foarte vechi, util si foarte frumos. Mestesugul confectionarii imbracamintei, atestat documentar la nivel european, in secolul al XII-lea, este unul dintre cele mai vechi mestesuguri practicate de omenire. Croitorii au fost, secole la rand, organizati in bresle, avand la baza principiul unei autonomii interne perfecte. Printre cele mai timpurii corporatii profesionale mestesugaresti din Transilvania medievala a fost Breasla Croitorilor, atestata documentar din secolul al XIV-lea in orase mai importante, precum Brasov sau Sighisoara, iar din secolul XV-XVI, in targuri si orase precum Cluj, Baia Mare sau Bistrita. Principalele marturii ale practicarii acestui mestesug sunt documentele privilegiate pastrate in fondurile arhivistice, obiectele si insemnarile de breasla pastrate in colectiile muzeale. Breasla croitorilor din Baia Mare este atestata documentar in anul 1412, beneficiind de-a lungul timpului de numeroase privilegii care au incurajat si mentinut practicarea acestui mestesug. Intreaga organizare a breslei era consemnata pe puncte in Statutul sau regulamentul de functionare care reglementa prin prescriptii severe obligatiile si indatoririle membrilor breslasi, orice incalcare a acestora fiind aspru pedepsita. Obiectele si insemnele principale ale breslei croitorilor erau: foarfecele cu bratele deschise in sus, lada de breasla in care erau pastrate documentele (statutul, jurnal de calatorie etc.), tabla de breasla, convocatorul si, nu in ultimul rand, tiparul de sigiliu cu care erau autentificate documentele, precum si resursele financiare. Initial, refuzate de croitorii breslasi, apoi folosite din ce in ce mai mult pentru eficienta lor, masinile de cusut reprezinta una dintre cele mai utile inventii ale omenirii. Au aparut la sfarsitul secolului XVIII si au generat o revolta a croitorilor traditionali. Primul patent al unui model mecanizat a fost obtinut in anul 1790 de britanicul Thomas Saint, fara nici un succes. Aceasta masina perfectionata de altii (cusatura in lant) va pune bazele primei fabrici de cusut (1841 – Paris). Odata cu aparitia si impunerea noilor relatii capitaliste de productie, breslele, devenite anacronice si desfiintate in anul 1872 (in Transilvania), membrii acestora au fost cuprinsi in corporatiile de profil. Industria confectionarii imbracamintei a inceput sa se contureze in jurul anului 1850, cand Isaac Singer a inventat masina de cusut cu impunsatura continua. Pana la aceasta data, majoritatea hainelor erau cusute cu mana, imbracamintea fiind inca un produs ca oricare altul. Foarte curand, SINGER devine prima companie americana care a dezvoltat un brand international, avand deja reprezentante in aproape toate marile capitale europene. Industrializarea galopanta a determinat disparitia in timp a micilor ateliere de croitorie „de la coltul strazii”, care, alaturi de alti mestesugari – palarieri, blanari, pantofari – conturau acea atmosfera atat de pitoreasca a oraselor de altadata. Treptat, omul a descoperit in vesmant posibilitatea de a-si evidentia aspectul fizic sau de a-si ascunde defectele. Astfel, incet, dar sigur, croitoria a fost ridicata la rang de arta, deschizand o lume plina de secrete, acea a modei. „Aceasta expozitie se doreste a fi inceputul unui proiect de cercetare mai amplu, consacrat mestesugurilor urbane, proiect in care sa fie valorificate atat informatii pastrate in fondurile arhivistice, precum si cele relevate de catre obiectele aflate in patrimoniul institutiilor muzeale. Pentru aceasta, parteneriatul de astazi, incheiat intre Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Maramures, Complexul Muzeal Judetean Bistrita-Nasaud si Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Maramures, va trebui extins si la nivelul altor institutii, astfel incat imaginea despre mestesugurile urbane si despre impactul acestora asupra comunitatilor sa fie una cat mai ampla si mai aproape de realitate” - Prof. Viorel Rusu, directorul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures Muzeograf Lucia POP, sef departament Istorie MJIA MM